KorAP: Find »[drukola/base=șoc & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...145 146 147 ...494 >

12,339 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611

spate la crâșmă, la «Patru măgari». Doamne, să-i putrezească oasele la ocnă.“ „Dacă ar fi după noi, am da niște bani să meargă până la omorârea nenorocitului pe pușcărie, că ne-a omorât inimile.“ Atunci, mama lui Felix a făcut șoc nervos. După ceva ani a plecat în Spania cu soțul. Tatăl lui Constantin a murit de inimă rea, iar mama vitregă, o boarfă, a rămas. Stau în pat. Pur și simplu. De obicei, dorm toată ziua. Îmi văd de patul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
Am luat viața unui student. Victima a iscat niște discuții cu prețurile, programele, a fost niște bătaie. A murit. Am fost încolțit. Omul când e încolțit primește puteri supranaturale, nici nu simte ce se întâmplă cu el. Nu a fost șoc. Am luat 20 de ani, după aceea părinții băiatului au făcut recurs, am făcut și eu. Au fost niște lucruri necurate, în sensul că aveam proces și nu m-au scos din cameră, zicând că eu sunt la Jilava. Și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
a unei doamne mai în vârstă. Neștiind că femeia e sărită după fix, eu am rămas ultimul și am primit cheia în cap. Am ajuns acasă, leșin n-am avut, să zic că nu am leșinat, dar mama a făcut șoc. A început să țipe, să facă ca toți dracii, s-a calmat, m-a făcut blond - mi-a dat cu rivanol, apă oxigenată. Dar după aia, la câtva timp, tatăl vitreg, să spun așa, atunci nu era tată vitreg încă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463

lucrurile (folclorul nu poate fi niciodată riguros verificat...), caracterul de paternitate internațională este vădit și, de altfel, programatic. Refuzînd, de la un punct încolo, „academiile cubiste și futuriste”, predicînd spontaneitatea pură, relativismul absolut, refuzul nietzschean al moralei, logicii și sentimentelor, virtuțile șocului și contrastului, nebunia purificatoare, haosul regenerator și coincidența contrariilor, Tzara a fost cel care i-a conferit Dadaismului adevărata identitate, chiar dacă nu a fost adevăratul său inițiator. Vinea/Tzara: duplex poetic. Tendințe „centripete” și „centrifuge” O bună parte a poemelor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
și ale fraților Marx) este o constantă a anilor ’20. În Opera de artă... Walter Benjamin va face o legătură între arta-șoc pentru mase, cinema și transformările sensibilității prin tehnica reproductivă: „Prin structura sa tehnică, filmul a eliberat efectul de șoc psihic din ambalajul moral în care îl împachetase dadaismul. (...) Această formă de receptare pe calea divertismentului este din ce în ce mai evidentă în toate domeniile artei și este ea însăși un simptom al schimbărilor profunde la nivelul apercepției” (op. cit., pp. 140-142). În anii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
generații, după G. Călinescu. Istoricul literar Emil Manu are dreptate să vadă în ea o „stabilizare a avangardismului”; cele patru numere, apărute între 15 mai 1932 și 4 ianuarie 1937, nu au avut „o pondere în acțiunea de ruptură, de șoc a modernismului românesc de tip avangardist, ci mai mult în aceea de consolidare a cuceririlor moderniste”. Este de fapt o prelungire a defunctului Contimporanul către reprezentanții tinerei generații. Ilustrată cu desene „suprarealiste” de Elion, revista publică fragmente urmuziano-ezoterizante de Jonathan

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
mai ales, publicate la mult timp după epuizarea europeană a curentului...). Un alt element important al reconsiderării critice îl constituie deplasarea dinspre o estetică clasicizantă a capodoperei, a perfecțiunii formale, a purității, a sublimului și armoniei înspre o estetică a șocului mizînd pe ruptură, dizarmonie, subversiune, impuritate, inovație, deschidere, procesualitate și atitudine. O „cumințenie a pămîntului”, o moderație eclectică, integratoare: aceasta este imaginea pe care o oferă, în anii comunismului, principalele sinteze critice ale exegeților avangardei noastre istorice, în răspăr cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625

din ochi ca să se abțină din plâns. — Deci nu-i place la noi. După tot ce-am făcut ca să-l primim cum se cuvine. Nu-i frumos din partea lui. — Nu, nu-i vorba de asta. — Probabil a fost prea mare șocul după cele întâmplate. L-a dezamăgit Japonia. Fără să mai spună ce gândește, Tomoe consideră că, deși Takamori și ea erau de vină pentru cele întâmplate, oaspetele lor ar fi putut să dea dovadă de mai mult curaj și să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
se miște ca niște viermișori. Endō privea încremenit pistolul. Încă nu realiza ce s-a întâmplat. A mai apăsat pe trăgaci, o dată, de două ori... dar credinciosul lui pistol suna în gol. Ori de câte ori ieșea fum pe țeavă, Endō simțea un șoc plăcut care-i străbătea palma, apoi brațul, și în cele din urmă întregul corp. De data asta însă, s-a auzit doar declicul declanșatorului. Pistolul nu avea gloanțe! — Fără gloanțe! Fără gloanțe! Fără gloanțe! i se părea că aude pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
aspru bărbații. Bineînțeles că sentimentele lui Tomoe față de Gaston nu erau cele ale unei fete pentru iubitul ei. Faptul că acel idiot pe care-l disprețuise și de care-și bătuse joc în gând devenise o enigmă era un adevărat șoc pentru o fată cu picioarele pe pământ ca ea. Și nu numai că era o enigmă, dar faptul că o preocupa idiotul... da, asta nu înțelegea ea. Zbuciumul o irita pe Tomoe, care se considera o tânără foarte inteligentă. În ciuda

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
limpede că ultimul om pe care se aștepta să-l vadă acolo era chiar Gaston. Endō-san! Gaston l-a bătut iar pe umăr, cu un surâs prietenos pe buze, încântat la culme că a reușit să-i provoace un asemena șoc prin apariția lui neașteptată. — Tu! Tu... aici! Lui Endō i-a revenit, până la urmă, glasul. Tu! Nu a mai scos nici un cuvânt și a întors repede capul. Scuipă pe caldarâm și porni mai departe, ascunzându-și fața cu umbrela. Endō-san

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291

scutece Huggies sau Pampers și cum se decorează camera de vis pentru prințișorul sau prințesa ta. SÎnt atîtea de aflat și atîtea lucruri pe care nu le știam! Pe la unsprezece noaptea, sînt tot online, studiind site-uri despre copii, dar șocul Începe În sfîrșit să se estompeze, lăsind loc unui entuziasm incredibil. Dan a sunat toată ziua, dar nu am fost În stare să ridic receptorul, pentru că știam că nu voi putea să țin secretul și mă voi pune pe turuit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
În care o să-i dăm vestea. Cel puțin, nu pînă ne Întoarcem din luna de miere. Iar motivul pentru care nu-i vom spune pînă atunci nu este că o va lua razna la ideea că - vai, ce oroare! ce șoc! - sînt Însărcinată În ziua nunții mele, ci pentru că nu o privește pe ea. Sigur că o privește, scutură Dan din cap. Acesta va fi copilul meu și primul ei nepot. Are tot dreptul să știe. — Doamne, Dan, clatin la rîndul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
cu cineva pe care-l cunoșteam, zîmbindu-mi și copleșindu-mă cu o ploaie de complimente, și eram din nou trezită la realitatea faptului că aceasta era chiar ziua nunții mele. Nunta mea! Îndeplinirea tuturor visurilor mele. Dar cel mai mare șoc a venit din partea tatei. Nu mă așteptasem să vină, nici măcar nu voisem cu adevărat să-l invit, dacă ar fi să spun adevărul adevărat. Dan a fost cel care a ținut morțiș să-i trimit o invitație, chiar În timp ce repetam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
fereastră, În timp ce Închide portiera. — Nu fi prostuț, sigur că vă doresc distracție plăcută, răspunde ea. Mult după ce taxiul a dat colțul și a dispărut din raza lor vizuală, Linda și Michael rămîn În stradă, strîns Îmbrățișați, Încă În stare de șoc. Dan și cu mine ne ghemuim În mașină și ne zîmbim. Discutăm În șoaptă despre reacția celor doi și despre copilașul care va veni pe lume. Îmi dau seama că sînt oameni cărora le trebuie timp să se acomodeze cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
Fosta mea soție și cu mine ne spuneam că Își va găsit el loc În viețile noastre, ca un mic bibelou drăgălaș, Îl vom lua cu noi peste tot, iar el va trebui să Învețe să se adapteze. Doamne, ce șoc ne aștepta! Mă apucă rîsul, uitasem că are un copil. — Exact. Chiar asta am spus și noi. Nu aveam habar cît de mult ne va schimba viețile nașterea unui copil. — Dar supraviețuiți, Îmi spune Charlie Dutton, sorbind din pahar. Noi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
Întreb despre fosta soție, cum s-au cunoscut, de ce au hotărît să păstreze copilul și cum anume le-a Întors viețile pe dos nașterea lui. Omul ăsta chiar e atrăgător. Cuvintele Îmi pătrund În minte Însoțite de o undă de șoc. Mă uit la Dan cu o expresie vinovată, străduindu-mă să mă liniștesc reînnodînd legătura cu soțul meu, pe care sînt furioasă și cu care nu vorbesc. Nu mă miră atunci cînd manevra nu dă rezultate. Fără nici un motiv, mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
bine. Păi, da, zic. Adică, sigur că o să-l vezi cînd dorești. Poți veni aici cînd vrei. Sau poate În weekend. Sau... nu știu. Mă rog. Nici eu n-am mai trecut prin așa ceva. Ne descurcăm noi cumva. Cred că șocul a Început, Într-un final, să se sedimenteze, cu toate că Încă nu-mi vine a crede că discuția asta a devenit realitate atît de repede. Am petrecut luni În șir urlînd unul la celălalt, dormind cu spatele Întors, abia adresîndu-ne cîte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
sîntem nefericiți de foarte multă vreme. Presupun că aseară a fost ultima picătură. Ne-am Întors acasă și-am recunoscut În sfîrșit că nu merge, că nu mai putem continua În felul acesta. — Și Tom? În vocea ei se simte șocul. — O să continue să-l vadă pe Tom. Nu știu cum vom aranja amănuntele, dar nu aș face nimic ca să-i periclitez relația cu fiul lui. — Doamne, Ellie, spune Trish, părînd a fi foarte aproape să izbucnească În plîns. Nu știu ce să spun. Adică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
o Îmbrățișez spontan. Mulțumesc că ai spus asta. Nu ai idee cît de bine m-ai făcut să mă simt. — E-n regulă, zice ea, strîngîndu-mă În brațe și zîmbind. De-asta există prieteni. Vineri dimineață, sună Dan. Am un șoc cînd Îi aud vocea. E atît de familiară și În același timp atît de distantă. De Îndată ce Îmi dau seama că el e, inima Începe să-mi bată cu putere. SÎnt emoționată, agitată, am sentimentul că am pierdut ceva, dar și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
absolvit cumva un curs de consiliere maritală? — Eh, doar știi că am nenumărate talente. SÎnt consilier marital, stilist, dermatolog. Începe să rîdă, după care continuă: Ei bine? Vă Împăcați? Sper că da, zic fără să mă gîndesc, iar expresia de șoc de pe chipul Emmei o reflectă Întocmai pe a mea. După ce pleacă ea, Îl duc pe Tom la culcare, Îmi șterg machiajul, Îmi trag pijamalele, mă bag În pat și sting lumina. O vreme, stau Întinsă, gîndindu-mă la Emma. Apoi, mintea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
În mîna dreaptă, stă Michael, socrul meu, care mă privește speriat. Nici unul din noi nu scoate vreo vorbă și Îmi Închipui că expresia de pe chipul lui o oglindește pe a mea. SÎntem șocați și nedumeriți, dar, din cele două reacții, șocul este cel mai puternic. — Ce cauți aici? El e primul care deschide gura, iar În spatele lui o zăresc pe Lisa, Într-un halat flaușat, care pare Îngrozită. Și eu sînt Îngrozită. Și de ce mi se Întîmplă tocmai mie toate astea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
nu-i aparține. E soțul Lindei. Tatăl lui Dan. Cum Îndrăznește? Mă uit la Michael, apoi la ea și nu-mi găsesc cuvintele. Vreau să-i trag o palmă. CÎnd se uită la mine, expresia de pe fața lui trece de la șoc la vinovăție și, În sfîrșit, la o urmă de regret. — Îmi pare rău, spune el Încet, În timp ce eu mă holbez, nevenindu-mi să cred că prietena mea m-a trădat În felul ăsta. Singura trădare mai gravă decît aceasta ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
Linda, asta Îl anulează de-a binelea pe Richard. Probabil că ați Început deja să vă puneți Întrebări legate de soarta Lisei. Nu e nici o surpriză că nu mai sîntem cele mai bune prietene. Povestea cu Michael a fost un șoc prea mare și lucrurile nu au mai fost la fel de atunci Încoace. Am iertat-o fără nici o umbră de Îndoială, dar ne-am văzut fiecare de drumul ei. Cred că a fost incredibil de dificil pentru ea cînd Dan s-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624

toate părțile, ca și când n-ar fi vrut să scape ceva important, și fiecare avea impresia că pe el îl privește în mod special, îl vede cu adevărat și îl înțelege de la distanță. Pentru Ghighina, întâlnirea cu acest bărbat fusese un șoc. Știa că Mihnea este un personaj important, prea important ca să-și coboare ochii spre ea, dar măcar îi deschisese o ușă spre alte dorințe decât ce crezuse până atunci că ar face-o fericită. În general, când omul află că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]