4,027 matches
-
cca. 300 de vânătoare, de typ [sic] Lightning bimotoare, și Mustang. Toate atacurile de teroare anglo-americane [s.a.] care s-au abătut asupra Capitalei noastre, au fost precedate de două valuri mari de avioane Liberator și Fortărețe sburătoare din fuselajul cărora țâșnește focul ucigător a 12 până la 16 mitraliere jumelate, deci 24-32 mitraliere de calibru greu. Vânătorul care atacă o formație de 9 avioane (3 patrule a câte 3 avioane sburând într-o ordine extrem de strânsă) este primit deci de o pânză
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
de avioane de bombardament Liberator erau protejate și de către Fortărețele zburătoare, echipate fiecare cu câte 31 de mitraliere. Gravitatea situației, permanența stării de alarmă în care trăiam confereau acestor rapoarte matinale o dimensiune, o solemnitate, o densitate emoțională din care țâșnea, aproape palpabil, un sentiment de fraternitate de arme. Așadar, toți știau că în fiecare clipă putea să se declanșeze o luptă aprigă și inegală. Mă uitam cu mândrie și cu emoție la acești tineri pe care îi comandam, plini de
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
s-a reinstaurat un calm relativ, căpitanul Cantacuzino s-a îndreptat solemn spre mine și, impecabil și regulamentar 16, m-a salutat și mi-a spus: Domnule (un moment de tăcere)... dragă Dane..., misiunea a fost îndeplinită! În mijlocul uralelor care țâșneau din toate părțile, luându-l de braț, ne-am îndreptat către biroul meu. În câteva cuvinte mi-a prezentat raportul. Important pentru moment era să luăm numaidecât toate măsurile necesare pentru ca, într-o oră, bidoanele de benzină și gaz să
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
își încheie existența sub același semn al animei. În penultima noapte a vieții sale pământești, în clinică, el o visează pe sora Rafaella, călugărița-infirmieră, sub chip de înger. Farmecul neobișnuit al Autobiografiei sale vine dintr-o naivitate programată, datorită căreia țâșnește, firesc, fluxul discursului retrospectiv și care intră în aliaj cu naivitatea reală a naratorului cu suflet de copil. Fraza e cel mai adesea amplă, natural proustiană, uimind meandrele rememorării și înghițind, încăpătoare, divagațiile aluvionare de tot soiul. Din aceste divagații
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
palatul cu un etaj al contesei Nemes, unde - la parter - spre stradă, în dreapta intrării, ne-am instalat noi. Deasupra noastră, pe toată fațada, se afla Consulatul francez, cu balcon și, drapel roșu-alb-albastru. Curtea dreptunghiulară, pietruită, cu mici smocuri de iarbă țâșnind ici și colo printre pietre, cu lungimea spre interior, avea în fund o poartă neagră, mare, de fier, deasupra căreia se întindea apartamentul contesei, corespunzător celui unde se adăpostea consulatul. De o parte și de alta a curții, la parter
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
amiciție, băiat de croitor și grozav la matematică (era și premiantul clasei) - înghițea și scuipa cifre cum alții beau apă sau emit salivă -, impresionându-l după cum se vede pe dascălul său, ce l-a ținut minte. Dintr-odată mi-a țâșnit și mie în memorie figura băiatului, pală ca pergamentul, precum și atelierul dintr-un subsol, în cartierul de sărăntoci din spatele Teatrului Național, unde tatăl său își exercita meseria. Am revăzut în acea clipă și masa de lucru, mare, pătrată și lucioasă
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
porneam, ca adolescent încă, și care însemna orizontul însuși deschis larg și ferm, fermă fiind doar deschiderea (o cultură prin care am izbutit să bag în sperieți pe Blaga, apoi pe Lovinescu, și pe care n-o ostentam niciodată, ci țâșnea din mine ca ceva al firii mele), mă făcea să mă simt atât de sus. „Philips“-ul achiziționat de tata anume pentru audiții muzicale „serioase“, încă la Aiud, prin comandă specială, căci nicăieri în țară nu-l găseai la dispoziție
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
tot atâtea simboluri și nobile garanții ale dreptului nostru moral de a stăpâni acolo (nu ridicaseră de altminteri românii, în scurtul răstimp de două decenii, catedrale impozante pretutindeni în orașele transilvane, nu umpluseră ei provincia de nenumărate școli, din care țâșnise - ca peste noapte - o burghezie românească locală, pe care se putea clădi comod viitorul?), a căzut decizia de arbitraj de la Viena. Mă duceam tocmai la Ion Chinezu, care locuia într-una din clădirile fondului clerical maghiar (vile solide ca instituțiile
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
iubite. În afară de dorință, nu am trăit niciodată intimitatea corporală deplină, saturată, nici uranist, nici heterosexual - fie că atunci când am dorit nu a fost posibil, fie că atunci când lucrul s-a întâmplat o ciudată rezervă fizică m-a împiedicat. Așa că, deși țâșnind dintr-o sexualitate bogată, sălbatică, precum dintr-un profund izvor de energie cosmică, iubirea o cunosc în primul rând în mod ideal. Beatitudine nu am avut decât o singură dată, într-un vis, când se părea că mergem amândoi pe
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
cele mai ascunse ale sufletului, când moartea ne-a dat lovituri ireparabile, când toate legăturile par zdrobite între noi și ceea ce iubim; cine n-ar crede, zic, că un glas care ne-ar vesti o reunire nespe rată, făcând să țâșnească din tenebrele veșnice o lumină neașteptată, smulgându-i sicriului pe cei fără de care n-am putea trăi, și pe care credem că nu-i vom mai revedea niciodată, n-ar trebui să stârnească decât bucurie, recu noștință și asentiment? Însă
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
de lume mare care abia dacă păreau ale unui bărbat, o timiditate bizară și parcă un sentiment personal de smerire și de mortificare prea puțin în armonie cu scăpărările și cu străfulgerările vii și cu iluminările filozofice, observațiile îndrăznețe care țâșneau din acest amestec de modestie îndurerată și de melancolie, de misticism și de joasă senzualitate. Nimeni nu povestea și nu formula mai bine decât el. Nimic greoi și nimic prea impetuos. O oră a trecut ca un minut; și și-
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
sufocantă, de înghesuiala și de starea neplăcută dinăuntru; le curgeau șiroaie de sudoare, deși felul și starea veșmintelor nu cred că le făcea căldura greu suportabilă, pentru că mulți erau destul de despuiați. Din mulțimea aceasta se ridica un murmur confuz de unde țâșneau din când în când vorbe deosebit de amenințătoare. Am văzut oameni care ne arătau pumnul, numindu-ne rândașii lor. Au repetat adesea cuvântul acesta; de mai multe zile, ziarele ultrademocratice nu-i numeau pe deputați decât rândași ai poporului, iar mitocanilor
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
care devine cetățean american. Trecutul redevine trecut. Ultimele cuvinte ale romanului numesc timpul nepotrivit". E cea mai bună etichetă pentru săgeata timpului, care, în acest roman, e îndreptată în sensul opus celui real. Săgeata aceasta rănește lectorul, nu pe erou. Țâșnește din carte pentru a străpunge inteligența comodă a lecturii. Holocaustul e viu și trebuie reactualizat mereu, cu durerea vie a victimelor lui. Autorii Desperado sunt extrem de iventivi în construirea suspansului. Romanele lor nu iau viitorul ca o așteptare și nici
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Sau viața lui Dickens. Și pentru romane e nevoie de pregătire. Pentru Hawksmoor am avut mult de pregătit. Romanele care se petrec total ori parțial în trecut cer multă muncă, lecturi din perioada respectivă (ca să stăpânești limba corect). Alte cărți țâșnesc din peniță fără nicio pregătire, de niciun fel. O astfel de carte a fost The Plato Papers. Dan Leno la fel. M-am așezat pe scris și, când am terminat, au fost gata. Când, însă, cărțile au un miez istoric
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Cu cît diferența sau opoziția lor e mai intensă și mai intens realizată, cu atît mai mare este potențialul de energie intelectuală pe care îl degajă, ajutînd mintea să urce participativ spre ținta ei incircumscriptibilă. între cele două extreme va țîșni mereu un surplus ireductibil de sens1, se va deschide un gol în care misterul își lasă întrevăzută infinitatea sensurilor, atrăgîndu-l pe călătorul contemplativ spre alte trecători, pînă cînd, ajuns la istmul dintre cele două mări, potrivit unei expresii islamice 2
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
era plecat în pețit și că frații lui erau a se întoarce a doua zi cu logodnicele lor. Tocmai când voi să se scoale și să plece spre a merge să-și încerce și el norocul, iată că broasca mai țâșni o dată, iară el își aruncă ochii la dânsa mai cu băgare de seamă. Se uită drept în ochii broaște și simți un nu știu ce, colea la inimioară, pare că îl săgetase ceva. șezu iarăși jos. (...) Se miră de astă lâncezeală. și
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
exprimă un raport simbolic cu cerul; religia un raport real. Dar între acest simbol și această realitate nu există o distanță de netrecut, de vreme ce realitatea aruncă lumină și înțeles asupra simbolului corespunzător. Izvorul, captat din munte și adus în vale, țâșnește în strălucitoarea jerbă de apă a unei fântâni arteziene. Admirând această suire lichidă, ce se sfărâmă în pulbere argintie sub cerul albastru, știm totdeauna că ea e împinsă de legea fizică să atingă din nou, nivelul superior de unde s-a
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
să demonstrăm că, din punct de vedere al doctrinei ortodoxe, inconștientul nu poate fi socotit ca sediu al inspirației, fiindcă după această doctrină, inconștientul și iraționalul fac parte din sfera biologică inferioară. Dar dacă inspirația, precum am văzut, nu poate țâșni din inconștient, e posibil ca stilul să fie determinat de această subterană a ființei omenești, atât de atractivă pentru psihologia modernă. Și într-adevăr sunt teorii care susțin cu tărie lucrul acesta. Cea mai frumoasă dintre toate e, fără îndoială
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
lui Satan, creația cosmosului și a omului, măreția multicoloră a Edenului, splendoarea și dragostea castă a primei perechi, ispitirea și căderea, mila Fiului lui Dumnezeu ca Logos mijlocitor între om și Creator. Toată această uriașă, aeriană și covârșitoare viziune e țâșnită din mizeria terestră a orbului. „Eu nu mai văd, zice Milton în cântul III, blândele apropieri ale zorilor sau amurgul zilei, nici florile primăverii, nici trandafirii verii, nici turmele zburdând pe lunci, eu nu mai văd fața divină a omului
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
eclectică, Gréciano încadrează expresiile idiomatice (EI) în categoria "expresiilor polilexicale", în cadrul căreia distinge trei tipuri principale: (a) expresii polilexicale figurate nefixate: meine poetische Mühle = "moara mea cu poeme" (Robert Schuman); (b) expresii polilexicale fixate non-figurate: aus dem Nichts entstehen = "a țâșni din neant"; și (c) expresii polilexicale fixate și figurate: die erste Geige spielen = "a cânta la (a fi) prima vioară", acestea din urmă fiind singurele EI autentice. Prin urmare, expresia idiomatică e definită de către Gréciano drept un "semn polilexical, mai
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
tema ei eternă și de țelul său, e un subiect ce nu se lasă cuprins în cuvinte ca alte învățături, ci numai după ce te-ai familiarizat cu el multă vreme, trăind oarecum cu el laolaltă, adevărul răsare în suflet, cum țîșnește brusc lumina din focul aprins, și se hrănește singură. Aflăm aici și o trimitere la Heraclit, frg. 115: "Logos-ul propriu al sufletului; el se sporește pe sine însuși". Aici aflăm, se pare, și izvorul creației. Uimirea este la originea
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
spațiul imaginar al invenției artistice, ce nu este decât configurarea ("formase") asumată de acea energie creatoare - "destipăritul soare" - Unul tânjind după condiția Multiplului din Eureka, sau, mai bine, principiul vital bergsonian, asemuit de filozoful francez cu "un centru de unde lumile țâșnesc precum jerbele unui imens foc de artificii" [s.n.]22, pentru care faimoasa metaforă 23 platoniciana din Republică (Cartea a VI-a) reprezintă o fericită, dar nu tocmai exactă, aproximare. Este mai curând "soarele hipogeic"24, "lumină visului"25, pe care
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
de un fel de ciulama specială, priviți atâți trecători murdari până la ceafă de noroi, stropiți de automobile ca de stropitori, abia târându-și paltoanele și galoșii [...] De zece ori omul coboară de pe trotuar ca să ocolească o groapă cu apă și țâșnește din nou imediat sus ca să nu-l strivească vreun automobil"4. Străzile pavate și luminate, bulevardele largi, clădirile impozante, cafenelele boeme sau magazinele cu fațade occidentale contrastau puternic cu periferiile cu străzi desfundate și case ponosite. Sugestiv în acest sens
Cărturarii provinciei. Intelectuali și cultură locală în nordul Moldovei interbelice by Anca Filipovici () [Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
a impulsiei pe suprafețe artificiale. Despre acest fapt, autorul evidențiază următoarele aspecte: -eficacitatea impulsiei unui atlet depinde de modul cum sistemele lui fiziologice contribuie cu energia elastică și chimică necesară în alergarea de viteză. -pe suprafața sintetică, atletul trebuie să țâșnească ca o “riglă metalică” și nu ca un baton de plastilină; în noua concepție de “riglă metalică”, articulația gleznei, a genunchiului, șoldului și a umărului să se găsească în aceeași linie în axul de contact cu solul. -pentru ca împingerea
VITEZA, calitate motrică. Fundamente teoretice by CECILIA GEVAT, BOGDAN CONSTANTIN RATĂ () [Corola-publishinghouse/Science/91722_a_92911]
-
Cu cît diferența sau opoziția lor e mai intensă și mai intens realizată, cu atît mai mare este potențialul de energie intelectuală pe care îl degajă, ajutînd mintea să urce participativ spre ținta ei incircumscriptibilă. între cele două extreme va țîșni mereu un surplus ireductibil de sens1, se va deschide un gol în care misterul își lasă întrevăzută infinitatea sensurilor, atrăgîndu-l pe călătorul contemplativ spre alte trecători, pînă cînd, ajuns la istmul dintre cele două mări, potrivit unei expresii islamice 2
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]