7,853 matches
-
vârâtă în buzunar, unul se aplecă din șale și se uită în ograda primarului printre ostrețe. îi tremura bărbia ca unei capre care behăie. în aceeași parte privea cu sprâncenele posomorâte un bărbățel care părea strivit de căciula mițoasă. Un țigan, cu potcoavă vânătă de păr în jurul gurii, ședea umilit în ciubotele ferfenițite. Altul, cu ochii melancolici și capul aplecat pe-un umăr, își încălzea urechea părând, în straiul jerpelit, o ghionoaie ninsă. Amândoi erau bătrâni, cu plămânii copți de tutun
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
și nu uitați ce zic ! Nehotărâtă, lumea rămase pe loc. Descumpănit și el, Zalomir se înscorțoșă și, prin ochelari, privi opac la oameni. Dând a lehamite din mână, ciungul porni cel dintâi. Ceilalți se mișcară, părăsind ograda câte unul. Expresia țiganului era jalnică iar toflogosul ridică respectuos căciula. Lăsându-și bărbia în piept, primarul intră în casă. Seara, bâțâind dintr-un genunchi cu mâinile sub cap, procurorul încerca să lege probele pe care le adunase peste zi. Absorbit de pământ, mortul
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
lăptoc, hardughiei îi cântau toate mădularele. Oblonul se crăpa, valul de apă umplea cupele și, mirată, roata se zmuncea cu stropi. Urnită, hurduca întreaga șandrama. Ca să ghicească metehnele morii, morarul asculta cu urechea aplecată viersul acesta al pornirii. Trimisese un țigan la stavile. Scăpat dintre năzi și prăvălit pe scoc, valul bubui în bulboană. Abia atunci, când liniștea fu spartă, morarul ridică în pripă oblonul. Bubuitura se tăie și zvonul măcinișului începu să bată în plin un ritm continuu. Odată cu el
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
în forfota de femei care nu-și vedeau capul și într-un du-te-vino de bărbați care se cinsteau, după rang, cu vin, țuică ori coniac, se înființase Costică Jambru. Slab, urât și pirpiriu, cu ochi holbați și haine de căpătat, țiganul era cel mai vestit gurist din Șuțu. Acordeonul lui întărit cu șfară scârțâia dar, când omul scotea un „ah !”, seca la inimă pe cei mai simțitori. Veniți de departe, socrii mici se odihneau, băuți, sub chilote, într-o cămăruță rece
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
lungărețe care vădea că veșnic plănuiau câte o ghidușie. Tata Cristea îi întreba pe copii : - Bă, voi știți ce culoare are bășina ? Și-i învăța să-și prindă pârțurile în pahar și să se uite repede. Douăzeci și șase de țigani, Bejenii, cei bătrâni grași, cei tineri ca țârii, își acordau alămurile. Deasupra țârlâielii se înălța vuietul tobei mari care aduna tot satul. Babele ieșiseră în porți. Pe uliță se strângeau tineri în cămăși cadrilate, cu cravate țipătoare. Rimelate și cu
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
Cine adună lacrimile copiilor? Treceam prin bulevardul Decebal, în fața unei stații de autobuz, soarele bătea dogoritor în cap și totuși oamenii stăteau înafara refugiului protector, în stânga sau în dreapta, iar la mijloc, pe banca de așteptare, era așezată o familie de țigani. O fetiță măruntă, de vreo 3 ani, plângea cu disperare, eliberând niște lacrimi perfect rotunde, perluțe cu soare, transparente... scena era dominată de tatăl, un bărbat înalt, - dar care tată nu e mare pentru copilul său mic? - și urla la
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
fără să termine mama înghețata... fără să-și spele toți părinții copiii, măcar atât, de început... apoi săi și iubească. Așa suntem crescuți să nu ne băgăm în viața altora, să nu ne legăm de nimeni, mai cu seamă de țigani... călcam cu o nemulțumire întinsă în suflet... lacrimi mari, rotunde și curate în urma mea, dar și în fața mea... De atunci clădesc munți de înghețată doar pentru copiii întristați. Piticii acvatici Ce doi scafandri veniți de pe Terra, porniră în explorarea mării
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
jos, datînd de la Începutul secolului XX, care combină formele muzicale tradiționale din estul Mediteranei cu o tematică a vieții urbane, din clasele de jos sau chiar din lumea interlopă. În limba greacă În original. Karagöz, În turcește „ochi negri“ sau „țigan“ - teatru de umbre, originar din Turcia. În limba franceză În original. Piñata (În limba spaniolă În original) - vas ceramic decorat, plin cu bomboane, fructe, jucării și alte cadouri, adesea atîrnînd din tavan, pe care copii legați la ochi Încearcă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
sediul primăriei comunei. La sfârșitul secolului al XIX-lea, în comuna Alibeikioi erau: 154 de case, 45 de bordeie, 2 cârciumi, 12 mori și 16 fântâni. Populația comunei era alcătuită din: 102 români, 618 găgăuzi, 150 turci, 58 tătari, 22 țigani, 14 greci, 12 bulgari, 3 ruși și un armean, totalizând 997 de locuitori 785. Dintre aceștia: 203 erau bărbați, 204 femei și 590 erau copii. Comuna Armutli era formată din satele Armutli și Camber așezate în bazinul inferior al râului
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
de elevi. În anul 1898 a fost construită în Satul Nou o clădire nouă pentru școală. La sfârșitul secolului al XIX-lea, populația comunei Congaz era de 2 162 de locuitori dintre care: 1 679 erau bulgari, 426 români, 46 țigani și 11 evrei 816. În comună existau 441 de familii având un număr de 1 267 de copii 817. Localitatea Enisala era așezată între lacurile Babadag și Razem, la 6 km est de orașul Babadag, și cuprindea satele Enisala și
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
de o "posițiune (...) pitorescă și higienică, cerul curat; munții care o înconjură [erau] acoperiți de păduri bătrâne de tei"863. Populația comunei era de circa 1 600 de locuitori, din care: 635 erau români, 691 ruși, 113 turci și 106 țigani 864. În satele Islam-Giaferca și Balabancea marea majoritate a locuitorilor erau români. Astfel, la Islam-Giaferca dintr-un total de 359 de locuitori, 330 erau români, în timp ce, în satul Balabancea, din cei 508 locuitori, 230 erau români, 153 ruși și 112
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
359 de locuitori, 330 erau români, în timp ce, în satul Balabancea, din cei 508 locuitori, 230 erau români, 153 ruși și 112 turci. La sfârșitul secolului al XIX-lea, în satul Țiganca, dintre cei 253 de locuitori, 81 erau ruși, 73 țigani și 66 români 865. Considerăm semnificativ faptul că, la sfârșitul secolului al XIX-lea, în comuna Balabancea, din cei 1 600 de locuitori: 335 erau bărbați, 323 femei și 941 erau copii 866. Comuna Carcaliu era așezată pe o înălțime
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna Cârjelari avea: 287 de case, 65 de bordeie, 4 prăvălii și 24 de fântâni. Populația comunei era de circa 1 800 de locuitori, din care 1 364 erau români. Alături de aceștia trăiau: 133 de țigani, 106 tătari, 101 turci, 87 bulgari și 8 ruși871. Dintre locuitorii comunei, 381 erau bărbați, 385 femei și 1 033 copii 872. În satul Cârjelari, dintr-un total de 851 de locuitori, 669 erau români și 41 bulgari 873. Comuna
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
95 de elevi și un învățător 885. Clădirea primăriei comunei Jijila a fost construită în anul 1888. Populația comunei, la sfârșitul secolului al XIX-lea, era de 1 382 de locuitori, din care: 1 246 erau români, 17 evrei, 17 țigani și 2 greci 886. Comuna Luncavița era așezată pe valea pârâului cu același nume și cuprindea satele Luncavița și Rachel. Satul Luncavița era situat la 17 km de orașul Măcin și la 18 km de Isaccea și era locuit în
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
mori și 12 fântâni 891. Sediul primăriei comunei, situat în satul Luncavița, a fost construit în anul 1880. Populația comunei, în jurul anului 1900, era de 1 567 de locuitori, din care: 1 404 erau români, 73 bulgari, 42 armeni, 27 țigani și 21 greci 892. Din totalul populației, 362 erau bărbați, 346 femei și 859 copii 893. Comuna Pecineaga era situată la vărsarea pârâului Ai-Orman (Pecineaga) în Dunăre, la 26 km de orașul Măcin. Se învecina spre nord cu localitatea Turcoaia
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
1 260 de locuitori 897. Localitatea se afla în apropierea șoselei ce făcea legătura între Măcin și Hârșova. Populația comunei, la sfârșitul secolului al XIX-lea, era de 1 415 locuitori, din care: 1 341 erau români, 33 bulgari, 22 țigani, 14 evrei și 4 greci 898. Astfel, din cei 1 415 locuitori, 297 erau bărbați, 306 femei și 812 copii 899. Comuna Pisica era așezată în apropierea Dunării și cuprindea satele Pisica, situat la 24 km nord de orașul Măcin
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
comunei. În aceeași perioadă comuna avea: 176 de case, 2 bordeie, 8 prăvălii, 2 mori și 12 fântâni 902, în timp ce, populația comunei era de 891 de locuitori, din care: 822 erau români, 48 ruși, 7 bulgari, 5 greci și 5 țigani 903. Comuna Satul Nou era situată la vărsarea răului Cerna în Dunăre, la 24 km sud de orașul Măcin, și cuprindea un singur sat. Biserica din comună avea hramul "Nașterea Maicii Domnului" și a fost construită de către locuitori în anul
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
-lea comuna avea: 136 de case, 6 bordeie, 2 prăvălii, 4 mori și 5 fântâni 906. În aceeași perioadă, populația comunei era de circa 800 de locuitori, din care: 365 erau români, 350 bulgari, 63 găgăuzi, 5 greci și 5 țigani 907. Comuna Turcoaia era situată pe malul Dunării, la 18 km sud de orașul Măcin, și cuprindea satele Turcoaia și Iglița 908. În anul 1898 s-a fondat un sat nou numit Iacob Deal unde locuiau muncitorii ce exploatau granitul
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
frecventată de 92 de elevi 911. În același an a fost construit și sediul primăriei comunei Turcoaia. Populația comunei, la sfârșitul secolului al XIX-lea, era de 1 396 de locuitori, din care: 1 154 erau români, 182 bulgari, 13 țigani, 6 germani și 5 armeni 912. Comuna Văcăreni era situată în masivul Măcin, la 15 km nord de orașul Măcin și la 63 km de Tulcea și cuprindea satele Văcăreni și Garvan. Se învecina spre nord cu localitatea Pisica, spre
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
bordeie, 7 prăvălii, 14 mori și 21 de fântâni 915. La sfârșitul secolului al XIX-lea, populația comunei era de aproximativ 2 100 de locuitori, din care 2 041 erau români. În comună mai locuiau: 71 de armeni, 43 de țigani, 7 bulgari, 3 turci și 3 greci 916. Plasa Sulina cuprindea partea de est a Deltei Dunării. Se învecina la nord cu Basarabia, de care era delimitată prin brațul Chilia, la vest cu plasa Tulcea, iar la est și sud
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
cei 474 de locuitori, 455 erau români și 19 evrei, în timp ce, în satul Agighiol locuiau aproximativ 1 100 de români dintr-un total de 1 456 de locuitori. Alături de români, în acest sat mai trăiau: 300 de găgăuzi, 29 de țigani, 18 ruși, 10 bulgari, 10 evrei și 7 greci 997. Comuna Beș-Tepe era așezată la poalele masivului muntos cu același nume și cuprindea satul Beș-Tepe, situat la 24 km este de orașul Tulcea și la 5 km vest de orașul
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
XIX-lea, comuna Beș-Tepe cuprindea: 275 de case, 4 prăvălii, 15 mori și 32 de fântâni 1002. În aceeași perioadă, populația comunei era de 1 479 de locuitori, din care: 856 erau români, 294 ruși, 289 bulgari, 14 tătari, 10 țigani, 5 armeni și 5 evrei 1003. În satul Beș-Tepe, din cei aproximativ 1 100 de locuitori, 815 erau români și 254 bulgari. Comuna Câșla cuprindea satul Câșla și era așezată în apropierea orașului Tulcea. Se învecina spre spre sud cu
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
de elevi 1031. La sfârșitul secolului al XIX-lea, localitatea cuprindea: 195 de case, 34 de bordeie, 2 prăvălii, 10 mori și 10 fântâni 1032. Populația comunei Meidankioi era de 1 204 locuitori, din care: 717 erau români, 353 erau țigani, 109 bulgari, 13 ruși și 8 evrei 1033. Comuna Morughiol era situată între satul Sfântu Gheorghe și lacul Razem, la 30 km sud-est de orașul Tulcea și la 8 km de orașul Mahmudia și cuprindea satele: Morughiol, Dunavățul de Sus
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
fost construită în anul 1881 de către locuitori și avea 2 învățători și 170 de elevi 1044. În anul 1884 a fost construit sediul primăriei comunei. Populația comunei era de 2 320 de locuitori, din care: 1 759 erau români, 143 țigani, 60 bulgari, 16 evrei, 11 lipoveni și 11 armeni 1045. Comuna Parkeș era situată pe gârla Somova, la 16 km vest de orașul Tulcea. Se învecina cu Isaccea și cu localitățile rurale: Niculițel, Telița și Somova. Localitatea era formată din
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
comuna Parkeș exstau: 133 de case, 2 prăvălii, 3 mori și 2 fântâni 1048. În jurul anului 1900 localitatea Parkeș avea 612 locuitori, 460 dintre aceștia fiind români. Alături de români în localitate trăiau: 113 ruși, 28 bulgari, 6 găgăuzi și 2 țigani 1049. Comuna Sarighiol era situată pe malul nordic al lacului Razelm, la 17 km sud-est de orașul Tulcea. Localitatea cuprindea satele Sarighiol și Calica. Denumirea primului deriva din limba turcă și însemna "lacul galben". Satul Calica era situat la 2
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]