KorAP: Find »[drukola/base=țipa & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...145 146 147 ...318 >

7,946 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379

a Întors de la toaletă, a găsit scris pe partea laterală a strungului, cuvântul „ȘOBOLAN“. Cureaua strungului era tăiată. Până să găsească o curea nouă În sertarul cu piese, s-a auzit o sonerie. Linia se oprise. ― Ce naiba e cu tine? țipă maistrul la el. De câte ori oprim linia, pierdem bani. Dacă se mai Întâmplă o dată, ai zburat. Ai priceput? ― Da, domnule. ― Bine! Dați-i drumul! Și Linia porni din nou. După ce maistrul plecă, O’Malley se uită În stânga și-n dreapta și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
cu sunetul straniu al flauturilor. Apăru și Minotaurul, un actor purtând un cap de taur din papier-mâché. Fără nici o urmă de psihologie clasică, actorul Își juca personajul de jumătate-om ca pe un monstru cinematografic autentic. Urlă; tobele răpăiră; dansatoarele țipară și fugiră care Încotro. Minotaurul le urmări și, evident, le prinse pe fiecare și le devoră sângeros, și le târî trupurile albe, fără apărare, și mai adânc În labirint. Și apoi cortina coborî la loc. În rândul al optsprezecelea, bunica

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
St. Lawrence. Deși era abstinent, trăia din cumpărarea și vânzarea de alcool. ― Dacă amerikani ăștia sunt toți niște bețivi, ce pot să fac? se justifică el câteva minute mai târziu, când plecau cu mașina. ― Ar fi trebuit să-mi spui! țipă Lefty Înfuriat. Dacă ne prind, n-or să-mi mai dea cetățenia. Or să mă trimită Înapoi În Grecia. ― Și? Ai de ales? Ai vreo slujbă mai bună? Și nu uita: noi doi așteptăm niște bebeluși. Și așa Își Începu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
apă. Căldura Îi inundă coapsele și barca de salvare se umple cu sânge. Lefty trage de funie o dată, apoi Încă o dată. Fața căpitanului e Împroșcată cu sânge, dar acesta Își lasă În jos cozorocul și Înfruntă mai departe situația. Desdemona țipă, barca de salvare se clatină și apoi se aude o pocnitură și simte o senzație groaznică, de rău, de parcă ar rupe-o cineva În două, și acolo, la capătul parâmei, e copilul ei, o adunătură de mușchi, vânătă la culoare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
are nevoie de un frate. ― Mă doare. ― O să am grijă. Hai, vino Încoace! ― Nu, te rog! Nu În seara asta. ― Ce? Te transformi În Sourmelina? O dată pe an și gata? ― Liniște. O să trezești copilul. ― Și ce dacă trezesc copilul? ― Nu țipa. Bine. Hai. Sunt gata. Dar cinci minute mai tâziu: ― Ce ai? ― Nimic. ― Nu-mi spune că n-ai nimic. Parc-aș fi cu o statuie. ― Of, Lefty! Și izbucni În hohote de plâns. Lefti o consolă și Își ceru scuze

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
rătăcit. Tăcerea de loc părăsit dură Însă doar o clipă și apoi Groapa Neagră erupse din toate aleile și pragurile sale. Uită-te la copii! Cât sunt de mulți! Dintr-o dată, niște copii Începură să alerge pe lângă tramvai, gesticulând și țipând. Se jucau prinsa cu el, sărind pe șine. Alții se cățărau În spate. Desdemona Își duse o mână la piept. De ce au atât de mulți copii? Ce-i cu oamenii ăștia? Femeile mavro ar trebui să-și alăpteze copiii mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
mea soție, Sourmelina, e o femeie cu pofte... să spunem nefirești. Cât despre tine și Lefty... credeți că m-ați păcălit? ― Te rog, Jimmy! ― Nu-mi spune așa. Nu așa mă cheamă. ― Cum adică? Ești cumnatul meu. ― Nu mă cunoști! țipă el. Nu m-ai cunoscut niciodată! Apoi, adunându-se: ― N-ai știut niciodată cine sunt sau de unde vin. Cu aceste cuvinte, Mahdi trece pe lângă bunica mea și iese pe ușile duble din hol și din viețile noastre. Desdemona nu văzu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
zi au fost genunchii lui Tessie. În duminica următoare Milton i s-a furișat pe la spate și a cântat la clarinet proptit În ceafa lui Tessie. Sunetul era Înăbușit. Fetei i s-au ridicat câteva șuvițe de la suflu. Tessie a țipat, dar nu prea tare. ― Îhâm, stai că vezi tu, Îi spuse Milton, stând În spatele ei. Și așa Începu. Cântă Begin the Beguine sprijinit de omoplatul lui Tessie. Cântă Moonface pe obrajii ei netezi. Apăsând cu clarinetul pe unghiile roșii de la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
Când nu putea cânta pe pielea lui Tessie, Milton deschidea geamul și Îi cânta serenade de la distanță. Câteodată suna la pensiune și o Întreba pe doamna O’Toole dacă poate vorbi cu Theodora. ― O clipă, spunea doamna O’Toole și țipa În sus pe scări: Zizmo la telefon! Milton auzea zgomot de pași coborând scările și apoi vocea lui Tessie spunând „Alo“. Și Începea să cânte la clarinet În telefon. (Peste ani și ani mama avea să-și amintească de vremurile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
cele din urmă mâna i se ridică pentru a lua cartea de pe față. Dar nu ajunse acolo. Mâna se mișcă puțin În aer, de parcă ar fi dirijat muzica, și apoi, cu delicatețe, cu resemnare, cu disperare, Închise brusc geamul. ― Bravo! țipă Desdemona În telefon câteva zile mai târziu. Apoi spuse, ținând receptorul la piept: ― Mikey Antoniou tocmai i-a cerut mâna lui Tessie! S-au logodit! Or să se căsătorească de Îndată ce Mikey termină cu seminarul. ― Vezi să nu mori de Încântare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
răspundă, se auzi un huruit puternic: se loviseră din nou de stânci. Oprirea bruscă Îi aruncă pe toți Înainte. Căștile se ciocniră unele de altele. Se sparseră nasuri. Soldații căzură grămadă și barca se sparse. Apa năvălea Înăuntru și locotenentul țipa. Milton, laolaltă cu toți ceilalți, sări afară În aiureala generală - stâncile negre, curentul de pe fund, sticlele de bere mexicană, crabii speriați. În Detroit, tot pe Întuneric, mama mea era la cinema. Michael Antoniou, logodnicul ei, se Întorsese la Sfânta Cruce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
descoperit cum arăta când nu se bărbierea. În primele două zile pielea i se făcea ca șmirghelul, așa cum se Întâmpla Întotdeauna În weekenduri. Dar acum, În loc să-mi ia mâna și să mi-o frece de perciunii lui până când Începeam să țip, Milton nu mai avea dispoziția necesară să mă tortureze. Stătea pur și simplu pe peluză, iar barba, ca o pată, ca o ciupercă, Îl năpădea. Involuntar, Milton adera la obiceiul grecesc de a nu se bărbieri după moartea cuiva din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
masculine pe care am avut-o. Și, mai grav, erau ale tatălui meu și, cel mai grav lucru dintre toate, el Întindea mâna după un pistol. Câteodată un trabuc nu e doar un trabuc.) Se trezise și Tessie acum și țipa la Milton să nu plece, iar Milton țopăia Într-un picior, Încercând să-și pună pantalonii. Nu trecu mult și toată lumea era pe poziții. ― Am spus eu că asta se va Întâmpla! zbieră Desdemona la Milton În timp ce el alerga În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
aragazuri și mașini de spălat vase. Și, exact ca În Smirna, cu toții păreau să-și fi Împachetat toate hainele. Femeile purtau blănuri de nurcă, În ciuda căldurii de iulie. Bărbații probau costume noi și În același timp alergau. ― Smirna! Smirna! Smirna! țipa Desdemona În continuare, iar eu, care auzisem deja atât de multe despre Smirna În cei șapte ani ai mei, mă uitam cu atenție pe ecran ca să văd cum fusese. Dar nu Înțelegeam. Desigur, ardeau clădiri, pe stradă stăteau Întinse cadavre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
lui făcuți ferfeniță, mirosul de foc din aer, obrăznicia acestui bărbat, Morrison, care se furișase printre gloanțele trăgătorilor pentru un pachet de țigări, toate deveniră prea mult pentru Milton. Dintr-o dată, fluturând din mâini și indicând tot ce Îl Înconjura, țipă prin ușă: ― Care-i problema voastră, oameni buni? Morrison se gândi doar o clipă. ― Problema noastră, răspunse el, sunteți voi. Și apoi dispăru. „Problema noastră sunteți voi.“ De câte ori n-am auzit replica asta În copilărie? Rostită de Milton cu așa-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
bar acoperite cu piele de zebră erau ca un șir de torțe. Și, Înnebunit, se Întoarse și se grăbi afară, la Oldsmobile... Unde mă Întâlni pe mine. ― Callie! Ce naiba cauți aici? ― Am venit să te ajut. ― Ți-ai pierdut mințile? țipă Milton. Dar, În ciuda supărării din glas, se lăsase În genunchi și mă Îmbrățișa. Mi-am Înfășurat brațele În jurul gâtului lui. ― Arde restaurantul, tati. ― Știu că arde. Am Început să plâng. ― Liniștește-te, mi-a spus tata, ducându-mă la mașină

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
chiar comic. Când mă ducea la plimbare cu mașina, Lefty se prefăcea adesea că adoarme la volan. I se Închideau ochii dintr-o dată și se lăsa Într-o parte. Mașina mergea Înainte de una singură, apropiindu-se de bordură. Eu râdeam, țipam, mă trăgeam de păr și dădeam din picioare. În ultima secundă posibilă, Lefty se trezea, sărea În sus, punea mâna pe volan și evita dezastrul. Nu aveam nevoie să vorbim. Ne Înțelegeam fără cuvinte. Dar apoi s-a Întâmplat ceva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
apare din abur. Eu cred că o să ne sărutăm din nou, dar În loc de asta, ea Își Înfășoară picioarele În jurul mijlocului meu. Râde isteric, ținându-și mâna la gură. Ochii i se măresc și Îmi spune la ureche: ― Simte-te bine. Țipă ca o maimuță și mă trage Înapoi, pe o poliță din bazin. Cad Între picioarele ei, cad pe ea, ne scufundăm... și apoi facem piruete, răsucindu-ne În apă, eu deasupra, apoi ea, apoi eu, chicotind și țipând ca păsările

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-te bine. Țipă ca o maimuță și mă trage Înapoi, pe o poliță din bazin. Cad Între picioarele ei, cad pe ea, ne scufundăm... și apoi facem piruete, răsucindu-ne În apă, eu deasupra, apoi ea, apoi eu, chicotind și țipând ca păsările. Aburul ne Învăluie, ne acoperă, lumina scânteiază pe apa agitată; și ne răsucim În continuare, așa Încât la un moment dat nu mai știu care mâini, care picioare sunt ale mele. Nu ne sărutăm. Jocul e mult mai puțin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-o pe mătușa Lina În New Mexico și am pus telefonul la interfon. ― Ascultă, Des, de ce nu vii aici să mă vizitezi? E așa de cald, că o să crezi că te-ai Întors În horeo. ― Nu aud pe tine, Lina! țipă Desdemona, În ciuda problemelor ei cu plămânii. Nu merge bine la aparat! În cele din urmă, făcând apel la teama Desdemonei de Dumnezeu, Tessie Îi spuse că era păcat să nu te duci la biserică atâta vreme cât erai În stare s-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
tare de condiția respingătoare a iazului În care priveam. ― Iar Își stoarce coșurile, mă plângeam eu mamei mele. ― Nu face pe mironosița, Callie. E doar puțin... uite, Îl șterg eu. ― Scârbos! ― Las’ c-o să vezi tu când o să ai coșuri! țipa Capitolul Unsprezece de pe hol, rușinat și furios. ― N-o să am! ― Ba o să ai! Glandele sebacee ale tuturor secretă În exces când trec prin pubertate! ― Liniște! Amândoi! spuse Tessie, deși nu mai era nevoie. Eu mă liniștisem deja. Din cauza acelui cuvânt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
scaun În fața auditoriului ei circular: noi, privind perplexe și Îngrozite. Anumite fete mai „avansate“ Înțelegeau. Altele, ca mine, se gândeau: rană de cuțit, mușcătură de urs. Chiar atunci Rebecca Urbanus ne surprinse privirea. Se uită și ea În jos. Și țipă. Și părăsi scena În fugă. M-am Întors din tabără bronzată și mai slabă, cu o singură insignă În piept (pe care o primisem, culmea!, pentru orientare). Dar cealaltă insignă, pe care Carol Horning o etală cu atâta mândrie În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
Își scoase ușor o jambieră. Intervenția chirurgicală pentru corectarea piciorului Îi lăsase glezna subțire ca o coadă de mătură. Când i-o vedeam, Întotdeauna mă simțeam mai bine În pielea mea. Norma Abdow Își deschise dulapul, se uită Înăuntru și țipă: ― Groaznic! M-am oprit În timp ce-mi desfăceam șireturile de la apărători. De-o parte și de alta a mea, cu mișcări rapide, tremurânde, prietenele mele și-au dat jos hainele. S-au Înfășurat În prosoape. ― Fetelor, spuse Linda Ramirez

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
de ochelari, din felicitări onomastice și o dată - jur! - dinăuntrul unui ou pe care Tessie tocmai Îl crăpase. Pisica vecinului de alături dădu Într-o zi afară un ghem de păr și părul nu era al pisicii. ― E așa de scârbos! țipă Becky Turnbull. O să chem Protecția Animalelor! În zadar Încerca Milton să mă convingă să port o tichie de hârtie de felul celor pe care angajații lui erau obligați prin lege să le poarte. Tessie mă asaltă cu o perie de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
În Bruxelles m-am Îndrăgostit de o barmaniță care susținea că n-are nimic Împotriva aspectului meu neobișnuit. Am fost atât de recunoscător, Încât i-am cerut mâna, deși compania ei mi se părea plictisitoare: n-avea ambiție, era bătăușă, țipa prea mult. Din fericire, mi-a refuzat propunerea și a fugit cu altcineva. Cine a mai fost de atunci? Câteva, ici-colo, niciodată legături de durată. Și așa, fără permanență, am căzut În rutina seducerilor incomplete. Pălăvrăgeala, la care sunt bun

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]