60,912 matches
-
lipoveni. Primele așezări cunoscute ale rușilor-lipoveni sunt cele din Bucovina. Cea dintâi localitate înființată (1724) este satul Lipoveni sau Sokolinți din județul Suceava. În prezent, în Lespezi au rămas în jur de 50 de astfel de familii. Ei s-au așezat în două minicartiere, Median și Mahala, și-au construit o biserică în Mahala, unde mergeau să se roage duminica și în zilele de sărbătoare, îmbrăcați în hainele tradiționale confecționate de ei. Portul popular era conservat în lăzile de zestre. Femeile
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
rândul fraților, al surorilor sau chiar nașii de botez. Nunta ținea trei zile. La nuntă se cântau cântece specifice, nefiind permisă muzica. În cazul decesului, mortul era spălat pe paie, îmbrăcat în costumația specifică și înfășurat în pânză albă și așezat pe laiță, cu capul spre icoană. Se aprindea candela și se citea Psaltirea. În ziua înmormântării, era scos din casă dimineața și dus la biserică, unde se oficia Sfânta Liturghie, apoi Parastasul. În timpul Parastasului se împart bani. În jurul corpului celui
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
la cimitir. După ce este pus în groapă, toți se închină de trei ori, servesc coliva, făcută din grâu fiert și îndulcit cu miere de albine, apoi merg la praznic, fie la casa mortului, fie la casa de prăznuire. Mortul este așezat în groapă cu picioarele spre est, locul unde stă crucea, care se pune până la împlinirea a 40 de zile, întrucât există credința că la Învierea Morților primul lucru pe care îl va vedea cel decedat va fi crucea. Sfânta Liturghie
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
gazon și să tricotez puțin. Pe când îl duceam în grădină, am văzut un șarpe în iarbă. Mi s-a făcut negru înaintea ochilor. N-am stat prea mult pe gânduri, astfel că am dus scaunul înapoi pe verandă, m-am așezat și am început să tricotez. După-amiază, când am coborât în grădină cu intenția de a lua din colecția noastră de cărți (ce se afla într-un fel de magazie, la capătul grădiniiă un album cu picturi de Marie Laurencin, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
un doctor bun. Nu mai sunt bolnavă, a spus ea absentă, parcă vorbind de una singură. Avea o mină fericită. — Mamă, vrei să trag ușa glisantă? Ninge! Au început să cadă fulgi mari, ca niște petale de bujori. M-am așezat lângă ea și-am privit amândouă fulgii mari de nea. Ningea liniștit. Nu mai sunt bolnavă, a zis mama. Când stau cu tine, așa, mi se pare că totul s-a petrecut doar în vis. Să-ți spun drept, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
Pacificul de Sud... Îngrozitor... A clătinat din cap cu compasiune. — În orice caz, astăzi stai de pază. Am să-ți aduc eu prânzul mai târziu. Te rog să-ți tragi sufletul liniștită. S-a îndepărtat cu pași mari. M-am așezat pe cheresteaua stivuită și am început să citesc. Citisem cam jumătate de carte, când bocănitul încălțărilor i-au anunțat întoarcerea. — Ți-am adus de mâncare. Cred că te-ai plictisit singură. A pus cutia cu mâncare pe iarbă și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
și el trebuie să suporte durerea fără ca măcar să tresară. Spre seară, mama a intrat tiptil în cameră și a aprins lumina. S-a apropiat de pat și m-a strigat. Glasul ei era blând. M-am ridicat și m-am așezat pe marginea patului, trecându-mi mâinile prin păr. Am privit-o și am zâmbit. Mama a schițat și ea un zâmbet și s-a așezat pe canapeaua de lângă fereastră. — Kazuko, pentru prima oară în viață l-am înfruntat pe unchiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
pat și m-a strigat. Glasul ei era blând. M-am ridicat și m-am așezat pe marginea patului, trecându-mi mâinile prin păr. Am privit-o și am zâmbit. Mama a schițat și ea un zâmbet și s-a așezat pe canapeaua de lângă fereastră. — Kazuko, pentru prima oară în viață l-am înfruntat pe unchiul tău... I-am scris o scrisoare în care l-am rugat să mă lase să-mi rezolv singură problema copiilor. O să ne vindem lucrurile. O să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
avut febră. Abia mai puteam respira și nu mai știam ce să fac. Imediat după prânz a venit fata de la ferma din vecini, pe ploaie, cu un sac de orez în spinare. I-am dat hainele promise. Fata s-a așezat pe scaunul din fața mea, în camera de zi, și, în timp ce-și bea ceaiul, m-a întrebat cu multă duritate: — Cât crezi c-ai să-ți mai poți vinde lucrurile? — Șase luni. Poate un an. Acoperindu-mi pe jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
face să râd! — Nu, nu-i asta. Vreau să mă fac revoluționară. — Ceeeeee? Naoji mă privea ciudat. Tocmai atunci ne-a strigat asistenta doctorului. — Am impresia că mama voastră vrea ceva. Am dat fuga în camera ei și m-am așezat pe marginea patului. — Ce dorești, mamă? Mama n-a răspuns, dar simțeam că vrea să spună ceva. — Apă? A clătinat ușor din cap. După câteva minute, zise cu voce stinsă: Am visat. — Ce-ai visat? — Un șarpe. Am înlemnit. — Cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
trepat, romantismul și sensibilitatea. Imediat după prânz, pe când stăteam lângă mama și-i umezeam buzele, o mașină s-a oprit în fața porții. Au venit unchiul Wada și mătușa, de la Tokyo. Unchiul a intrat imediat în camera mamei și s-a așezat pe marginea patului. Mama și-a ascuns gura și bărbia cu batista și nu-și desprindea privirile de pe chipul unchiului. Începu să suspine, însă nu mai avea lacrimi. Arăta ca o păpușă. — Unde e Naoji? întrebă mama, privindu-mă. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
și fă-ți datoria! Noi, cei care suferim cu-adevărat - deși plini de voință, dar slabi trupește - noi, cu siguranță, avem tăria să stăm cu mama.“ Și-a aruncat jacheta pe umeri și a coborât cu mine. După ce ne-am așezat la căpătâiul ei, de-o parte și de-a alta, mama și-a scos mâinile din așternut. A arătat calmă, cu degetul, mai întâi spre Naoji, apoi spre mine. Întorcându-se spre unchiul Wada, și-a împreunat mâinile a rugăminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
la Ogikubo. Dacă te duci la bufetul Shiraishi din fața stației, ei știu, în general, unde-l poți găsi. Vibram toată de emoție. — Vai! Ce s-a întâmplat cu sabotul? M-a poftit înăuntru. Am intrat în hol și m-am așezat pe podium. Doamna Uehara mi-a dat o curea de piele și am înlocuit-o pe cea ruptă. În timp ce mă luptam cu sabotul, a aprins o lumânare și a adus-o în hol. — Vă rog să mă scuzați, dar ni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
mi-a indicat cu bărbia să intru. Ceilalți membri ai adunării și-au văzut mai departe de cheful lor zgomotos, aparent nesinchisindu-se de mine, cu toate că s-au mai strâns puțin ca să-mi facă loc în dreapta domnului Uehara. M-am așezat fără să scot o vorbă. Uehara mi-a umplut paharul cu saké. Apoi l-a umplut pe-al lui și-a zis răgușit: — Noroc! Paharele noastre s-au atins ușor, cu un clinchet trist. — Ghilotină, ghilotină, pac, pac, pac! strigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
Nu. Am niște pâine la mine. Nu prea avem ce să-ți oferim, zise femeia cea bolnăvicioasă, rezemându-se, obosită, de sobă. Înghite ceva aici. Dacă stai cu bețivii ăia, n-o să capeți nimic de mâncare toată noaptea. Te rog, așază-te lângă Chie. — Hei, Kinu! Am rămas fără băutură! se rățoi un bărbat din camera de alături. — Vin! strigă slujnica pe nume Kinu, țâșnind din bucătărie cu o tavă pe care se aflau zece sticle de saké. Avea cam treizeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
de saké. Avea cam treizeci de ani și era îmbrăcată într-un chimono șic, cu dungi. Stai! o opri stăpâna, râzând. Lasă și aici două sticle! Dă apoi fuga până la Suzuya și adu repede două castronașe cu tăieței. M-am așezat lângă Chie. Mi-am încălzit mâinile la sobă — Așază-te mai bine. Aici, pe pernă. Ce frig s-a făcut! Nu bei nimic? Stăpâna și-a turnat niște saké dintr-o sticlă și a umplut și paharele noastre. Am băut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
îmbrăcată într-un chimono șic, cu dungi. Stai! o opri stăpâna, râzând. Lasă și aici două sticle! Dă apoi fuga până la Suzuya și adu repede două castronașe cu tăieței. M-am așezat lângă Chie. Mi-am încălzit mâinile la sobă — Așază-te mai bine. Aici, pe pernă. Ce frig s-a făcut! Nu bei nimic? Stăpâna și-a turnat niște saké dintr-o sticlă și a umplut și paharele noastre. Am băut toate trei în tăcere. — Văd că toată lumea rezistă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
Mi-am vârât nasul în aburii tăiețeilor și am început să înfulec repede. Mă simțeam de parcă abia atunci îmi dădeam seama că exista multă sărăcie pe lume. Uehara a intrat în cameră, fredonând: Ghilotină, ghilotină, pac, pac, pac. S-a așezat, greoi, lângă mine și i-a înmânat patroanei un plic mare fără să rostească nici un cuvânt. Patroana a băgat plicul în sertar fără să-i verifice conținutul. — Să nu crezi că scapi doar cu atât, spuse ea. Nu mă las
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
de hot. Și mă bucur că această carte este scrisă de un profesor (deși autoarea face și multă practică în acest domeniu), pentru că rigoarea academică, pe de o parte, și detașarea de mecanismele corporatiste, pe de alta, îi permit să așeze lucrurile într-un context teoretic și să aducă ordine în aparența haotică a experimentelor practice. Există o tentație comună, în special pentru jurnaliști și pentru cei neexperimentați, să cultive un discurs excesiv umanist al brandului. Evident că este mai la
Brandingul de angajator by Mihaela Alexandra Ionescu [Corola-publishinghouse/Administrative/900_a_2408]
-
între spații deschise și birouri închise. Mai sunt pontajul, codul vestimentar și tot ce afectează felul în care trăiesc și muncesc oamenii din organizație. Fiecare detaliu contează, deoarece oamenii îl observă și îl trăiesc. Nu poți mânca, bea sau sta așezat pe enunțurile viziunii sau valorilor corporatiste"267. Bibliografie Aaker, D.A. (1996), Building Strong Brands, New York, The Free Press. Alasuutari, P., Bickman, L. și Brannen, J. (2008), Social Research Methods, Sage Publications Ltd. Barrow, S. și Mosley, R. (2005), The Employer
Brandingul de angajator by Mihaela Alexandra Ionescu [Corola-publishinghouse/Administrative/900_a_2408]
-
care artistul aplatizează planurile, unei pânze întinse pe șevalet. La prima vedere însă, nimic anume nu-ți atrage atenția. Un tablou de Bonnard este o tapiserie de culori care pulsează, plină de energie, nelăsându-te decât după un timp să "așezi" lucrurile în locul în care aparțin. Alăturări nonconformiste și niciodată întâmplătoare de culori - galben, portocaliu, mov, verde - transformă adesea un spațiu naturalist într-unul aproape abstract. Arta lui Bonnard trebuie văzută în contextul istoriei picturii franceze de gen. O influență majoră
Opera târzie a lui Pierre Bonnard by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/7184_a_8509]
-
experimentează expresii alternative și coduri noi de comunicare. În această categorie a artistului polimorf, situat la încrucișarea drumurilor estetice greu de conciliat, a mentalităților diferite, a somațiilor morale contradictorii, a opțiunilor imposibile și, finalmente, chiar a unor lumi diferite, se așază personalitatea și opera lui Bata Marianov. Stabilit de trei decenii în Germania, după ce își identificase un loc propriu în sculptura contemporană românească, el n-a mai revenit în România decît după 1990. În toată această perioadă, sculptorul a lucrat și
Contradicțiile lui Marianov by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7187_a_8512]
-
Nicolaescu în intepretarea lui Carol I, unde, pentru a face istoria să plângă în pumni că nu l-a încarnat direct în Carol I, el mai adaugă și film documentar. Toate aceste avataruri carolingiene spun poezia pe de rost, se așază elocvent în cadru, spun fraze memorabile și privesc melancolic în zare, unde se află ireverențioasă posteritatea, femeia care se lasă cel mai greu cucerită. Într-una din scene, Carol I se plimbă aiurea pe coline cu sabia în mână, nu
Carol Nicolaescu Întâiul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7186_a_8511]
-
tradițională cu candela aprinsă"43. Cât privește literatura română nouă, "realist-socialistă", lipsa sa completă din planul editorial al Cărții Ruse are, în definitiv, o explicație simplă: era modestă cantitativ. Calitatea, în sensul "formalist", nerevoluționar al termenului, oricum nu interesa. Ceea ce așeza literatura sovietică într-o poziție favorabilă, exclusivistă, în politica editorială a Cărții Ruse, nu era nicidecum valoarea scriiturii, ci vigoarea propagandistică și agitatorică validată în cele câteva decenii de experiență proletară. Aveai mai multă încredere într-un lucru cu care
Literatură și propagandă: Editura Cartea Rusă by Letiția Constantin () [Corola-journal/Journalistic/7182_a_8507]
-
regelui Angliei, pe bordul unei nave de război, un voiagiu în India, viața lui Isus la băi de mare... Mai atrăgător era, poate, un fonograf, marca Lyra Universal, "ultima creație, cu totul perfecționat, având un mecanism de preciziune extrem de solid, așezat pe un postament solid fabricat la o presiune de 8000 de atmosfere, lustruit și elegant decorat", cu un regulator nivelator sistematic, pavilion lung de metal argintat "reproducând clar, sonor și cu nemaiîntâlnită tărie, ca cel mai scump fonograf Edison". Lei
Pe aripile crizei by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7194_a_8519]