4,115 matches
-
am mutat în celălalt colț. Apoi apăruse doamna cu dioptriile fumurii și telescopice. Fata a sărutat-o... Am rămas în colțul dinspre ușă. Îi văd părul smolit răsfirându-se, lucios, peste umerii fragili. Tenul alb, extrem de alb. În jurul ochilor se adâncesc cearcăne : solzi albaștri, vineții. Mâinile prea lungi și subțiri, mijlocul strâns într-un cordon lat de piele albă. Picioarele prelungi și nervoase, zvâcnind mărunt... O privesc, mă privește. Nu ne vorbim. Nici cu doamna cu ochelari fumurii nu vorbise. O
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
din cărțile despre Cosimo. O cale, poate, către înțelegerea pictorului și spre sufletul celei pentru care devenise, peste cinci veacuri, o adevărată obsesie ? Exprimând-o și falsificând-o deopotrivă. Mistificare și manie și adevăr și fugă de adevăr. Studenta se adâncea în cercul cafelei. O asculta pe Sia și îi vedea pe toți, pe toți. „Vulcan, zeul focului, fusese hrănit în tinerețe de maimuțe.“ Povestirea lui Boccaccio despre transformarea „statuarului“ Epimetheus într-o maimuță își găsește, se pare, o ilustrare corespondentă
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
lână subțire, gălbuie, muștar învechit. Deasupra, haină cenușie, cadrilată. Dinți puțini, pătați de tutun. Nasul striat de vinișoare roșii. Pielea obrazului căzută, palidă. Urechile mici, gâtul moale, mâinile firave. Degete subțiri și scurte, strâmbe, gălbui. Unghii roase, până la carne. Fruntea adâncită de chelie, dar puternică. Ochi negri, mari. Inteligenți, da, vii, negri, adânci, mobili, lucioși, pândind, înregistrând, cântărind, înțelegând. Nu clipeau, nu se mișcau. Extraordinară privire ! Da, ăsta era omul așteptat, nu mai putea fi îndoială. Acum dădea din mâini, făcând
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
planșete. Se perindă și alții, nerăbdătoarea ochelaristă, soția șefului, colegul specialist în tragerile loto, suporterii de fotbal, în sfârșit, Vera, până la urmă însuși Manole. Lucian se luptă cu o colecție de standarde, renunță, închide volumul. Din dreptul laminorului, colectorul se adâncește, își mărește dimensiunile. La primul punct trei metri optzeci, la celălalt patru metri șaizeci. Lățimea tranșeei, funcție de dimensiunea nouă a colectorului, trei metri douăzeci pe cincizeci de metri, undeva, parcă, vocea lui Tomski, dar A.P. se concentrează, se apără, șase sute
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
trezit, se apleacă : apucă marginea caietului care căzuse de pe genunchi pe laba piciorului. Îl trage spre sine, lângă pernă. Gâtul și gura sunt arse de sete. Coboară, gol, cum adormise ; lângă fereastră, în marginea dulapului, regăsește robinetul chiuvetei înguste și adânci ca o oală. Apa curge îndelung pe degete, pe palme, pe păr și urechi și frunte. Se apropie de fereastra deschisă. Se reazemă de pervaz. Luna s-a depărtat, dar încă luminează. Tăcere adâncă, adâncă, adâncă, până în adâncul iadului. Cornelia
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
sfârșit de an. Numai eu puteam deosebi pe chipul lui o lumină stranie - parcă ironică la adresa acelei campanii care funcționa ireproșabil, irefutabil. Ceilalți puneau lumina aceasta pe seama beției triumfului; eu însă anticipam tragedia. Amintirile astea nu fac decât să-mi adâncească tristețea și disperarea. Dacă n-ar fi țipetele lui tanti Clemanza și gâjâitul lui tanti Mizi, cred că mi-aș lua lumea în cap. Ele două par mult mai tinere decât mine, deși împreună au 194 de ani. Mie însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
realul și visul: poemele din cărțile mele pot fi citite ca impresii ale navetei între mine și mine, între mine și lume, între ideal și realizabil. Două universuri concentrice sunt în poezia lui Daniel Corbu: sinele (care se descoperă continuu, adâncindu-și datele intrinseci) și lumea din afara lui, cu fuga ei neobosită după orice (dragoste, glorie etc.), fără a găsi nimic altceva decât peticita speranță sau visul amputat, iar, la capăt, moartea, singura instituție care-mi impune respect, și care, față de
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
mari febre, o martiră ce se consumă pe un nemilos destin interior; realism de mare clasă, care ucide toate convențiile, toate falsele pudicități, smulgând misterul. Primele cărți ale Hortensiei Papadat Bengescu se compun din improvizații lirice pe teme variate ĂApe adânci 1925). Textele acestea sunt introspecții ale sufletului feminin deschis cu o mare foame senzorială către lume. Autoarea își ascultă atentă trupul, îi pândește reacțiile, îi trăiește cu intensitate satisfacțiile. Din asemenea atitudini de dăruire tâșneste o exaltare lirică a fiziologicului
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
Apuseni, în chipul unei palme cu degete răsfirate. E atât de vast , încât, de l-ai putea ridica din loc, ai acoperi cu el aproape toată Transilvania. Dar înălțimea cea mai mare nu trece de 1850m, iar ramurile munților se adâncesc bazine interioare cu o densă populație românească. Nici un ținut din munții noștri nu are înfățișări atât de variate ca munții Apuseni. Când îl privești din valea Mureșului, par valurile uriașe ale unei mări infuriate” (George Vâlsan, Pământul, românesc și frumusețile
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
Strai de sărbătoare Gândurilor mele? Stau încremenit — Parcă niciodată N-am mai pomenit Noapte-așa-nstelată, Floare de cireș Mai strălucitoare, Tril mai fără greș, De privighetoare! Luna iese-acum Și-n albastra noapte Ninge-argint pe drum, Umple tot de șoapte; Adâncite-n vis Florile grădinii, Gingașul narcis, Iasomia, crinii, Trandafirii-nvolți, Sub catapeteasma Uriașei bolți, Își unesc mireasma; Taine din povești ..................... Cerințe: 1.Ilustrați în enunțuri scrierea corectă a formelor mai/m-ai. 2.Subliniați cuvintele și expresiile frumoase. 3.Construiți un
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
aspru, i-a spus cu glas smerit ursului: Moș-Martine, dumitale îti plac peștii? — Tare-mi plac, însă nu-i știu prinde. Am să te învăț eu, zise vulpea. Mergem amândoi la baltă și tăiem, în gheață o bortă. Tu îți adâncești coada în apă și așteptăm. Au să vină pești mulți și se vor atârna de coadă. Eu stau și pândesc, iar când vor fi atârnați destui pești, îți fac semn și tu îți smuncești coada, scoțând bunătate de pești. Așa
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
să vină pești mulți și se vor atârna de coadă. Eu stau și pândesc, iar când vor fi atârnați destui pești, îți fac semn și tu îți smuncești coada, scoțând bunătate de pești. Așa au făcut întocmai. Ursul și-a adâncit mândrețea de coadă prin borta tăiată în gheață și a așteptat. Vulpea de alături zâmbea pe sub mustăți și îl îndemna pe urs să fie cu răbdare. lată că în gerul cel mare apa a înghețat și a prins ca în
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
cu o parte a memoriei lipsă și nu știu dacă e posibil să duci cu tine un gol pe care să-l ignori fără probleme. În cazul meu, faptul că m-am înstrăinat de Lisa n-a micșorat, ci a adâncit legătura afectivă cu lumea copilăriei. După ce am înțeles ce mă separă, temperamental, de Lisa, am iubit-o mai mult. Și altfel. Probabil, abia atunci m-am dumirit că amestecul ei de cer divin și de rachiu prost se află în
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
blânde și în orice caz îl atrăgeau cu ochii lor care păreau să nu se mai dezlipească de ochii băieților așa încât le-a încântat cu glumele ce i-au trecut prin minte; simțea întruna cum își pierde firea când își adâncește privirea în ochii lor și trecerea la paroxismul situației s-a produs firesc. Își mărturisea singur, uimit și mai ales fermecat de existența celorlalți, Nu poate fi adevărat, atât de ușor și repede să ne apropiem! Și-a continuat... a
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
Și mai bizar, fuseseră luate câteva fotografii dintr-unul din albumele de familie ale domnului McGanny. Femeia m-a întrebat dacă n-aș putea lămuri oarecum lucrurile. Firește că nu puteam, și singurul efect al conversației noastre a fost să adâncesc misterul și să-mi fie și mai greu să mă concentrez. După câteva minute am pus de-o parte lista cu cuvinte cheie: mă inhiba mai degrabă decât mă ajută și singura cale pentru a trece de impas, am decis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
râpă se ițesc doi plopi, unul mare, celălalt mai mic, amândoi negri; mai departe o macara a înțepenit lângă câteva blocuri neterminate; cerul e verde și adânc; un stol de ciori despică privirea, în lumina trandafiriu-cenușie. Străbătând câmpia care se adâncește în fund de căldare la orizont, pe drumușorul cenușiu de asfalt găurit, autobuzul mititel și roșu ca o vacă a Domnului pufăie prin peisajul nemărginit către capătul liniei. Dar autobuzul merge încet, nu se poate face nimic, chiar dacă șoferul, scăpat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
în versuri, la care am făcut trimitere mai devreme. Am admirat scrisul foarte lizibil, cu litera deloc tremurată, a nonagenarului autor și patriot basarabean. Acum am în mâini altă scriere a sa, mult mai consistentă, în a cărei lectură mă adâncesc din nou, cu toată zgâlțâiala ostilă a trenului. Domnul R. „combină” în continuare pe tema „idilei” sale cu Teodora. („Dar nu este o simplă idilă!” - avertizează P.H.L.). Selectează gesturi și cuvinte „semnificative”. Se lansează uneori în analize, cu voce tare
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
înțelege fără a păstra ceea ce ai înțeles nu este știință, eu mi-am însemnat cele ce am adunat în minte din aceste lungi convorbiri cu ei și am alcătuit o cărticică De Principatibus 3, în care, pe cît pot, mă adîncesc în cugetarea acestor lucruri și discut despre ce este un principat, de cîte feluri sînt acestea, cum se dobîndesc, cum se păstrează, de ce se pierd. Iar dacă vreodată v-a plăcut ceva din cîte nimicuri am scris, atunci nici scrierea
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
el. Primul lucru care-i venea mereu În minte erau ochii. Statura Înaltă, mișcările rapide, umerii largi, nasul coroiat, vulturesc, barba care-i acoperea bărbia mică, la astea nu se gândea niciodată - Întotdeauna ochii. Erau cumva protejați de sprâncene - erau adânciți sub ele, de parcă ar fi fost vorba de un sistem conceput pentru a proteja ceva foarte valoros. Vedeau mult mai departe și mult mai rapid decât Îi este dat să vadă unui om obișnuit, și ăsta era darul cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
a lungul drumului înglodat. Maranda îl fura cu coada ochiului pe Toader al ei și își spunea: „Uite că i-au ieșit fire de păr alb pe la tâmple. 94 Privirea îi mai aspră, iar cuta dintre sprâncene i s-o adâncit. Parcă nu mai este cel care o plecat în concentrare, iar greul milităriei și al războiului l-o făcut și mai tăcut. Și tare suferă pentru că nu mai este ca înainte, mândru și neînfricat”... Toaibă, auzindu-i parcă gândurile, i-
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
preocupat de problemele politice și rivalitățile între grupările boierești, de menținerea controlului marii boierimi asupra domniei. Între 1657 si 1683 ocupă numeroase funcții, dar întreține și strânse legături cu Polonia, care-i vor atrage conflictul cu domnul Constantin Cantemir, conflict adâncit de uneltirile grupării adverse, Ruseteștii. Complotul împotriva domnului, împreună cu fratele său Velica, va duce la condamnarea la moarte, a celor doi, în 1691. Opera cărturarului, vastă și variată, cuprindea lucrări de istorie: “Letopisețul Țării Moldovei de la Aaron-Vodă încoace”, “De neamul
ARC PESTE TIMP 40 ANI 1972 – 2012 by Argentina Pânzariu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/288_a_576]
-
mai ales cum puteam să Îndrăznesc? Viața e un șuvoi care-i duce pe toți, - către unde? și mai ales de ce? SÎnt Întrebările banale, de toată ziua ale omului de rînd, ale oricui: prima spaimă În fața filozofiei. Și totul se adînci În somnul acela, atît de mult că vocea Începu să i se audă șters, tot mai șters, o depărtare ca-ntr-o sonorizare defectă, pe marea cîmpie din sud. 6. Ana! Ana! Ana! e tot ce mai puteau șopti repetînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
conștient că urma să prezidăm cenuși. Lumi buimăcite Își cerșeau bruma de dreptate, cîtă mai rămăsese de partea lor, cu ochii ațintiți spre dreptatea răpită sau cea absolută la care se visează de mii de ani. Procese ale mizeriei omenești adîncite de o organizare fără scrupule, suma unui regim ratat chiar de la proclamarea sa, ratat?, sau asta Îi este chiar natura pe care nu i-o observasem atunci, căci, deși promisese cea mai umană și dreaptă societate din cîte au fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
după-amiaza, aprinsei lumînări și așezai flori la mormîntul Iuliei Valșar și al familiei Perussi; mîngîiai fotografia lui Keti. La venire, ca și la Întoarcere, aleile cimitirului erau goale. Pe nepoata venită În doliu atunci, slabă, plăcută la Înfățișare, cu ochii adînciți În orbite, palidă, n-am mai văzut-o niciodată. 3. Trecuse un an de atunci. Alaiul după-amiezii de vară intra victorios În odaie, ocrotit de razele roșiatice ale apusului. Lungile perdele străjuiau la ferestre o anume intimitate caldă, misterioasă, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
pământ care înconjoară tabăra. Era înalt de șase picioare, iar acum îl înalță cu o palisadă de lemn de nouă picioare... Vezi? Iar șanțul care până mai ieri nu era mai adânc de o jumătate de om... Vezi că îl adâncesc? E o apărare bună pentru castrul ăsta, de unde ar fi trebuit să plecăm curând. Știi ce înseamnă asta? Că vom rămâne toată iarna aici. Nu e o tabără provizorie, e aproape un castra hiberna. — Vom ajunge să stăm de pază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]