7,542 matches
-
vorbim despre Giacomo Leopardi. Era poetul nostru cel de toate zilele, iar prietenul meu vorbea despre el cu o admirație plină de patimă și melancolie. L-am revăzut acum cativa ani. Surâsul sau sardonic m-a înspăimântat: Leopardi? Acum sunt adeptul filozofiei pozitive și mă dezbar de leneșa visare și mă cuprinde o mare milă pentru acel creier bolnav.44 Realitatea din culisele acestei relatări romanțate nu invalidează nici recunoașterea, nici emulația de care s-a bucurat romanticul, a cărui opera
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
s-a desfășurat neîndoielnic și sub semnul personalității lui Giuseppe Ungaretti care s-a impus că prima voce a liricii momentului atât prin valoarea operei sale, cât și prin prisma vârstei și a carierei didactice, care îl impuneau incontestabil în fața adepților poeziei pure, chiar a celor de mare calibru. Moștenitorul și continuatorul filonului aulic din poezia italiană, Ungaretti a apelat tot mai des după anii douăzeci la Leopardi, scriind versuri ce datorau Canturilor o seama de tonalități, idei și motive literare
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
și pământuri, Oboi scufundat și Erato și Apòllion oglindesc evoluția poeziei pure ce apăruse ca reacție pe de o parte la triada Giosuè Carducci, Giovanni Pascoli, Gabriele D'Annunzio, pe de altă parte la futurism și crepuscularism.162 Adesea criticați, adepții aceastei orientări literare le-au răspuns celor care o etichetau drept involuție dogmatica a poeziei pure afirmând că beneficiază de ascendente europene incontestabile de sorginte valéryană și mallarméană și de rădăcini autohtone, leopardiene.163 Apropierea lor de scriitorul romantic, precum și
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
urmare asocierea operei lor cu poezia pură apare astăzi că o necesitate de a ierarhiza două sinonime parțiale: pur si ermetic. Consensul de care s-a bucurat revendicarea lui Leopardi că patron al noului curent literar a fost cvasiunanim printre adepții acestuia: Giuseppe De Robertis afirmă că Leopardi ne-a lăsat cea mai radicală apologie a poeziei ermetice, Mario Petrucciani că versurile și proza lui au constituit un factor decisiv în geneză ermetismului, Sergio Solmi l-a ridicat pe romantic la
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
cuvântului esențializat, pe de altă parte faptul că el a constituit în mare parte sursă imitațiilor care au dus la formarea ermetismului manierist. Mario Petrucciani discuta separat despre ermetismul manierist și despre reprezentanții de seamă ai acestei orientări literare: spre deosebire de adepții celui dintâi, care au turnat în strofe cu mai multă sau mai putina pricepere niște formule poetice, Ungaretti, Montale sau Quasimodo au reușit să se mențină departe de orice clasificare limitativa, deoarece și-au păstrat originalitatea și individualitatea. Aceștia au
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
cu o introducere despre prezența sa în veacul al XIX-lea), subliniind atenția pe care i-o acordau diferitele reviste ori aprecierea pe care i-o arătau unele personalități: Pascoli, D'Annunzio, Ungaretti, Montale și, mai ales, adeziunea unanimă a adepților ermetismului. În paginile următoare se va parcurge același drum, însă pe urmele lui Salvatore Quasimodo. 2.6. Evoluția lui Salvatore Quasimodo în prima jumătate a secolului al XX-lea 2.6.1 Începuturile (1901-1929) Quasimodo compară deseori dramă să interioară
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
debarcat de conservatori. În această perioadă, Khatami a scris o carte despre gîndirea politică în Occident, de la Platon la Machiavelli, Th. Hobbes, J. Locke și J.J. Rousseau, evidențiind interesant lacunele islamului în materie de reguli ale guvernării, declarîndu-se mai curînd adeptul lui Locke în materie. Dar planul fostului președinte de reformare a republicii pare mort acum, după o încercare disperată de afirmare anticonservatoare la alegerile din vara trecută, chiar dacă se încearcă o reinventare a sa prin deplasarea centrului de acțiune de la
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
de 10 la 1). Zhu are reputația unui om competent și onest, dar el este relativ izolat în partid, iar poziția sa a slăbit după eșecul tentativei de a înscrie China în Organizația Mondială a Comerțului, din primăvara lui 1999. Adepții protecționismului naționalist, întăriți de bombardarea ambasadei chineze de la Belgrad, sunt din nou în ofensivă. În privința evoluțiilor economiei chineze în următorii ani, subzistă importante incertitudini, în ciuda perspectivelor reale de creștere stabilite de către F.M.I., de 6,6%-7%, în condiții de criză
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
vezi Dominique Vidal, Joseph Algazy, "Israel, la mosaϊque se défait", în Le Monde diplomatique, mai 1999). Un prim clivaj este de natură religioasă, între iudaici, islamici și creștini, ultimele două religii însemnînd 20% din populație. Dar există confruntări și între adepții iudaismului: conform sondajelor, 49% dintre israelieni se declară laici, 33% tradiționaliști, 13% ortodocși, 4,5% ultra-ortodocși și 0,5% non-evrei. Problemele se complică în condițiile în care în Israel religia nu este separată de stat, deși 48% din populație dorește
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
acest motiv, rămânem mai aproape de nuanțarea căutătorului muzei din Bibliotecă și reținem ca validă disocierea rescriere/hipertextualitate. În ceea ce îl privește pe reputatul specialist în postmodernism de la Universitatea din Utrecht, se simte în tonul său atitudinea comparatiștilor față de intertextualitate. Dacă adepții (ca să zicem așa) legăturii genettiene dintre hipotext și hipertext consemnează din primul paragraf al oricărei expuneri incongruența dintre critica surselor și intertextualitate, comparatiștii susțin că nu este vorba de nicio noutate în intertextualitate. Propunem spre ilustrare punctele de vedere exprimate
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
amintiri devenit sufocant sau este un fenomen constant, simplă progresie dialectică a formelor, în care orice operă se constituie în funcție de cele anterioare?11 Sunt invitați să sprijine o teorie sau alta Harold Bloom 12 și Marshall McLuhan 13. Primul este adept al periodicității recursului la intertext (nu este vorba despre o criză culturală). Orice poet suferă de "anxietatea influenței", veritabil complex al lui Oedipe trăit de creator, ceea ce îl determină să se abată de la model. Istoria literară oferă scena conflictelor între
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
prin intermediul partidului comunist local, care a luat naștere în 1921, prin "desprinderea comuniștilor din partidul socialist"199. Originile Partidului Comunist Român sunt vechi, el fiind "fondat în anul 1921, a ieșit din ilegalitate în 1944, având un număr minuscul de adepți, și totuși a reușit ca după 1945, prin fraudă și manipulare, în spatele scutului protector al Armatei Roșii, să devină din ce în ce mai influent, eliminându-și rivalii politici încet, dar sigur"200. Altfel spus, "după încheierea celui de-Al Doilea Război Mondial, Uniunea
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
orientează pe om spre bine, răul provenind din ignoranță. Pentru perfecțiune este necesară cunoașterea de sine. Fiind o ființă nobilă - raționalitatea Îi conferă această noblețe - omul poate distinge și opta Între bine și rău, Între scopurile bune și cele rele. Adept al stoicismului - publică chiar un decalog al stoicilor - Dimitrie Cantemir afirmă că oamenii, În lipsa Atât Grigore Ureche cât și Miron Costin sunt formați În climatul spiritual al școlilor din Polonia și a culturii și filosofiei occidentale. Ale stoicilor porunci zece
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
cea proprie lui Aristotel, de pildă, care înțelegea să enunțe precepte fondate pe o concepție privind finalitatea vieții umane, sau propusă de Antoine de Montchrétien, cel care a utilizat pentru prima dată termenul de economie politică (1615), sau cea aparținîndu-le adepților actuali ai "eticii economice"; • abordarea abstractă, ce se caracterizează prin încercarea de a conceptualiza ceea ce nu poate fi înțeles printr-o simplă reprezentare; este demersul științific modern. 2.1. ECONOMIA NORMATIVĂ Abordarea normativă se bazează pe cultivarea anumitor valori, anumitor
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
Rezultă că cererile consumatorilor, pentru prețurile de echilibru, sînt funcții ale acestor prețuri. Walras nu explică repartiția veniturilor, dar rezultă că remunerarea serviciilor productive, salariile, dobînda capitalului, chiria solului se determină ca și prețurile mărfurilor. El neagă problema supraproducției, fiind adeptul teoremei Economii = Investiții. Problematica schimburilor internaționale este abordată numai într-o manieră episoidală. 5.2.4. Alfred Marshall (1842 1924) Marshall a fost creatorul Școlii de la Cambridge, de orientare marginalistă, și unul dintre promotorii mainstream-ului economic. Acesta nu a rupt
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
economic (Adam Smith, John Stuart Mill, David Ricardo, Thomas Malthus, J. B. Say, Cournot sau Dupuit), deoarece a încercat să îl concilieze cu noua orientare neoclasică. De asemenea, s-a vrut a fi puntea de legătură între reprezentanții istoricismului german, adepți ai metodei inducției și cei ai Școlii clasice și neoclasicismului cu al lor deducționism metodologic. Lucrările cele mai importante ale lui Marshall sînt Principii de economie politică (1890), Teoria pură a comerțului internațional (1879), Industrie și comerț (1919) și Bani
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
și astăzi ca: (efect de) substituție, coeficienți de elasticitate, termen scurt și lung, renta consumatorului. Temelia operei sale se sprijină pe doi iluștri economiști: clasicul Ricardo și colegul de breaslă, Jevons. Marshall încearcă să demonstreze că Ricardo nu a fost adeptul teoriei valorii-muncă, fiindcă, dorind să explice valoarea prin muncă, s-a încurcat în propriile raționamente. Ricardo ar fi admis ideea de muncă drept izvor al valorii pentru "epocile primitive", și nu pentru "epocile avansate ale civilizației", unde "munca de calitate
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
de 76% între 1998-1999 și de circa 63% în 2010. Economistul Mark Skousen demontează acest mit fabricat și aruncat publicului, afirmînd că efectul unei economii sănătoase și productive este dat de consumul privat, acesta din urmă nefiind o cauză. Este adeptul teoriei lui J.B. Say care spunea că oferta își creează propria cerere, prima fiind motorul creșterii economice, alături de economii, progres tehnic și productivitate. Economiile sînt un adevărat dinam în economie, stimulînd-o. Același autor oferă și explicația: atunci cînd volumul de
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
intervenții dorit stabilizatoare, au apărut mari falimente, au fost deconspirate mari fraude financiar-contabile, raportări umflate, venituri fictive, încrederea a coborît la cote foarte joase, instabilitatea piețelor financiare a atins cote de alarmă, reprezentanții statului fac exerciții de retorică pură, iar adepții ciclurilor economice își văd revalidate teoriile ce păruseră amenințate vreme de un deceniu de creștere fulminantă. Acum, iată criza, se întrevede post-criza. Istoria nu s-a sfîrșit. Istoria a mai consemnat astfel de scandaluri, unii considerîndu-le endemice, componente ale sistemului
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
surprinzătoare, teologia de pildă, rezultatul fiind semnificația controversată a termenului și chiar raportul invers dintre marea sa difuzare și legitimitatea fenomenului desemnat. În această privință, motto-ul ales de autoare pentru cartea sa funcționează în mod exemplar: detractorii, ca și adepții, au cuvântul lor de spus, ei sunt coautori la stabilirea identității unui obiect de studiu. Așa stând lucrurile, Camelia Grădinaru își pune întrebarea, ce nu are cum să fie eludată, privind realismul unui demers ce se dorește "pe cât se poate
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
filosofic. Scenariul francez 1.2.1. De la poststructuralism la postmodernism Poststructuralismul reprezintă o mișcare în filosofia, teoria literară și în științele sociale ale sfârșitului de secol XX, și este în mod particular legat de lucrările lui Jacques Derrida și ale adepților săi. În general, poststructuralismul se referă la o serie de reacții împotriva structuralismului, care se originează în concepțiile dezvoltate de Ferdinand de Saussure în domeniul lingvisticii și semioticii. În jurul anilor 1950, structuralismul începe să se dezvolte în teoria literară (Barthes
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
de mișcare între domenii precum filosofia, economia, sociologia, literatura, mass-media etc. De aceea și stilul surprinzător pe care l-a profesat eclectic, provocator, ludic l-a făcut recunoscut pentru ceea ce se cheamă "efectul Baudrillard": scrierile sale ori au făcut mulți adepți, transformându-l într-un "guru" al contemporaneității, ori au dat naștere unor critici dure, care le-au anihilat orice pretenție de relevanță. După cum bine remarcau Chris Rojek și Bryan S. Turner, "fără nici o îndoială, Jean Baudrillard este una dintre cele
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
imposibilității definițiilor, este hazardat proiectul unei teorii care să facă apel la trăsături cum ar fi corespondența cu realitatea, surprinderea ei perfectă sau instituirea unor afirmații categorice. Într-o oarecare măsură, înseși caracteristicile principale ale fenomenului postmodern îi "protejează" pe adepții lui de eventualele acuze de inconsistență, ambiguitate, cultivare a paradoxului. Discursurile postmoderne cultivă, în același timp, convențiile și trăsăturile pe care le critică sau le deconstruiesc, lucru care face ca modul de a scrie și de a fi perceput în
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
doar pentru el): E-ndrăgostit lulea acest moșneag! Faust (așteptând): Ai zis ceva? Nu vrei să îmi răspunzi? Mefisto (tot pentru sine): Doarme cu capul între sâni rotunzi... Faust: Tăcerea ta îmi spune iar că dracul Ascuns printre iubiții mei adepți Ne poate da pe toți de-a berbeleacul Crezându-i doar nebuni pe înțelepți! Mefisto (cu voce tare): }i-am auzit aceste gânduri sumbre. Dar ia privește-n jur, să vezi, Maestre, Că-n loc de tineri, un convoi de
Poezii by Ion Brad () [Corola-journal/Imaginative/8723_a_10048]
-
cum sunt modelul lui R. F. Harrod, E. Domar, I. B. Clark și R. Solow prin prisma impactului pe care Îl au investițiile asupra creșterii economice . Modelul lui R. F. Harrod (coeficientul capitalului). Considerat unul din creatorii teoriei creșterii economice, adept și continuator al teoriei keynesiste, R. F. Harrod consideră că Între capitalul În funcțiune și veniturile realizate, În condițiile unui progres tehnic neutru și a unei rate a dobînzii neschimbate, există un raport constant. Relația care exprimă această legătură numită
INVESTIŢII INTERNAŢIONALE by ANATOLIE CARAGANCIU () [Corola-publishinghouse/Science/1243_a_2691]