6,732 matches
-
așa, dnă Jones? Armăsarul de serviciu de la sală. Se uita la mine atât de tăios, Încât m-am Întrebat dacă nu cumva Își Închipuia că și eu avusesem o aventură cu Derek. — Derek și fetele formează un grup În care admirația e reciprocă, am recunoscut eu, lăsându-mă În scaun. Nu avea nici un rost să-l contrazic. — Iar Naomi Fisher era una dintre cuceririle sale? — Asta chiar nu știu. Pentru că ne-a dat de Înțeles că și-a petrecut aproape o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
mână părintească. Străjile schimbă priviri uimite. — Ascultă, tinere prieten, Preaînaltul ți-a dăruit tot ce poate dobândi mai de preț un fiu de-al lui Adam, inteligența, arta cuvântului, sănătatea, frumusețea, dorința de cunoaștere, de a te bucura de existență, admirația oamenilor și, presupun, suspinele femeilor. Sper că El nu te-a lipsit de Înțelepciune, Înțelepciunea tăcerii, fără de care nimic din toate astea nu poate fi prețuit sau păstrat. — Ar trebui să aștept să ajung bătrân ca să spun ceea ce gândesc? — Până În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
de mii. Cu toate acestea, nu e de ajuns să execuți și să Înspăimânți, trebuie să știi și să mori, căci dacă, ucigând, ne descurajăm dușmanii să acționeze În vreun fel Împotriva noastră, murind În modul cel mai Îndrăznești, dobândim admirația mulțimii. Și din această mulțime se vor ivi oameni care ni se vor alătura. A muri este mai important decât a ucide. Ucidem pentru a ne apăra, murim pentru a converti, pentru a cuceri. Cucerirea este un scop, apărarea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
-l iau. Am urcat direct În camera lui. Îți făceai loc cu greu, atât de multe ziare și cărți erau stivuite acolo, unele chiar și pe pat, În teancuri până În tavan. Domnea un miros sufocant de țigări de foi. În ciuda admirației pentru respectivul personaj, rostise ultima frază cu o strâmbătură de dezgust, care m-a făcut să-mi sting imediat propria țigară de foi, o havană elegantă pe care tocmai o aprinsesem. Rochefort mi-a mulțumit printr-un zâmbet și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
lumea asta sau cealaltă, un așa curaj cine l-a avut? Spunând acestea, Își reaprinse țigara de foi, gânditor. O scânteie minusculă ateriză pe barba lui, o alungă cu un gest deprins. Și reluă: Încă din copilărie, am o uriașă admirație pentru Khayyam, poetul, dar mai cu seamă filozoful, gânditorul liber. Sunt uluit de succesul lui târziu În Europa și America. Vă imaginați, așadar, cât de mare a fost fericirea mea când am avut În mâini cartea originală a Rubaiatelor, scrisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
ochii femeilor, dorești oare cu adevărat să le dezamăgești? Îmi dădeam asigurări că ar fi nechibzuit, dacă nu chiar imprudent, să provoc decepții. În anevoioasa mea luptă pentru supraviețuire, aveam nevoie de aceste aliate, de entuziasmul și curajul lor, de admirația lor neîntemeiată. M-am refugiat, așadar, Într-o enigmatică tăcere ce a risipit, În ceea ce le privea, ultimele Îndoieli. Trei femei, o grădină, o confuzie salvatoare, aș putea povesti la nesfârșit cele patruzeci de zile neverosimile ale acelei toride primăveri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
unui dulap cu scule. M-am păzit cât am putut să repet, dar acea unică plimbare mi-a adus, probabil pentru toată viața, un statornic calificativ de extravaganță. În Anglia, excentricii au fost Întotdeauna priviți cu bunăvoință, ba chiar cu admirație, cu condiția să aibă scuza bogăției. America acelor ani consimțea cu greu la asemenea abateri, acolo schimbarea de secol se făcea cu o ipocrită circumspecție. Poate că nu la New York sau la San Francisco, dar În orașul meu cu siguranță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
să vă desființeze brigada. Dacă ea triumfă, soțiile și copiii voștri vor cunoaște foamea. Constituția vă este cel mai mare dușman, trebuie să vă luptați Împotrivă-i ca niște lei. Nimicind Parlamentul, ați trezit, În lumea Întreagă, cea mai vie admirație. Continuați-vă acțiunea salvatoare, zdrobiți orașul răsculat, și vă făgăduiesc, din partea suveranilor Rusiei și Persiei, bani și onoruri. Toate bogățiile pe care le cuprinde Tabrizul vă aparțin, n-aveți decât să vă serviți”. Răcnit la Teheran și Sankt-Petersburg, murmurat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
spunem pe-aici, să aibă Încredere În ei Înșiși, În forța lor, să-și găsească un loc În lumea de astăzi. Acest oraș a respins tutela monarhului și a conducătorilor religioși, a sfidat Puterile, el a trezit, pretutindeni, solidaritatea și admirația oamenilor de suflet. Locuitorii Tabrizului erau pe punctul de a câștiga, dar nu se dorește să fie lăsați să câștige, există prea multă teamă de exemplul lor, se vrea umilirea lor, această populație mândră va trebui să se prosterneze În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
trebuie ea oare să se ridice Într-o zi, să clădească un stat modern, să-și educe poporul, să intre În concertul națiunilor prospere și respectate? Asta a Încercat să facă Shuster. — În această privință, Îi port cea mai mare admirație. Dar nu pot să mă Împiedic să-mi spun că, dacă ar fi izbutit mai puțin bine, noi nu ne-am afla astăzi Într-o stare vrednică de plâns: democrația noastră - anihilată, teritoriul - invadat. — Ambițiile țarului fiind așa cum sunt, așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
interesant, că, În cazul În care doresc, clienții și-ar putea reînnoi contractul pentru Încă optzeci de ani, la sfârșitul cărora s-ar Înregistra un al doilea deces, repetântu-se procedura anterioară, și așa mai departe. S-au auzit murmure de admirație și s-au schițat aplauze printre jurnaliștii pricepuți În calculul actuarial, pentru care președintele a mulțumit Înclinând ușor capul. Din punct de vedere strategic și tehnic, mișcarea fusese perfectă, astfel Încât imediat În ziua următoare au Început să curgă scrisori către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
buzele ei dându-mi o sărutare adâncă și rece. La cină îmi zâmbește luminos pe deasupra farfuriei pline, iar eu mă simt amețită din pricina mâncărurilor, a mirosurilor, a oaspeților, a iubirii sale infinite, cu care mă copleșește, îl privesc plină de admirație, bronzul lui arogant, buzele sale ce radiau o pasiune de nestăvilit, în același timp subtilă și agresivă, era îmbrăcat într-o cămașă de blugi și pantaloni deschiși la culoare, mesteca încet, plin de grație, nu ca mine, care deja îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ce sparge hamsinul, amintirile se apropie de mine și îi spun pe un ton ezitant, aproape rușinată, când eram mică, îmi plăcea să stau întinsă pe câmp și să privesc norii. Ea este mulțumită de răspunsul meu, mă privește cu admirație, de parcă aș fi Buddha reîncarnat, minunat, spune ea, iar acest lucru te liniștea? Dau din cap, da, cred că da. Și când ai făcut asta ultima dată, întreabă ea, iar eu zâmbesc scuzându-mă, în urmă cu mulți ani, înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
stânjenită covorul, cum voi ajunge pe el, dar el se așază încetișor și mă trage după el, culcându-mi membrele unul după celălalt, cu mișcări precise, îmi împrăștie părul în jurul capului, o dorință inocentă pornește din el, ștergându-mi inhibițiile, admirația pe care i-o stârnesc îmi pare exagerată, dar este atât de liniștitoare, învăluită de dulceața unui vis de dimineață, ca o prăjitură învelită în cremă, o dulceață ireală împotriva căreia nu are nici un sens să lupți, pentru că oricum nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
să îi arăt nici eu dragostea mea plină de ezitări, epuizată, nu de ea fugisem, oare, atunci, refugiindu-mă în mansarda din clădirea aceea înaltă, de persecuția ei neîncetată, de mâinile ei agățate de gâtul meu, stau acolo, copleșită de admirația lui, gudurându-mă în iubirea pe care o simțeam pentru mine, uitând de ea complet. Ce fel de familie clădisem aici, niște cubulețe mușcate, goale, cum de putusem crede că va reuși să stea în picioare, eu însămi abia mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
e mereu surprinzător, mă aștept tot timpul să-mi reproșeze că sunt mult prea obsedată de amintirea lui Patrick, însă, când admit acest lucru, găsește o cale să dea o turnură pozitivă situației. Înțeleg acum de ce Davey vorbește cu atâta admirație despre el. Jake e un mentor în adevăratul sens al cuvântului, te încurajează, te susține moral, e un prieten de nădejde. Credeam că mă vei face praf... Nu pentru asta sunt aici. Dacă ai probleme, încerc să te ajut, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
rescriu pe tot și n-am nici un chef. Deranjez?” „El e Diotallevi”, zise Belbo, și făcu prezentările. „A, ai venit să vezi templierii? Bietul de dumneata. Auzi, mi-a venit În minte una bună: Urbanistică Țigănească.” „Frumos”, zise Belbo cu admirație. „Eu mă gândeam la Hipism Aztec.” „Sublim. Dar pe-asta o pui la Poțiosecțiune sau al Adynata?” „Vedem noi acum”, zise Belbo. Scotoci În sertar și scoase de-acolo niște foi. „Poțiosecțiunea...” Se uită la mine, observându-mi curiozitatea. „Poțiosecțiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Înțeleg...” Altă pauză Încurcată. „Bine, mai vorbim. Eu am fost sincer, dumneavoastră sunteți cel nerăbdător, să facem ceea ce se numește o joint venture, americanii se pricep la așa ceva. Treceți mâine, și-o să-i ardem niște socoteli... Respectele mele și toată admirația”. Garamond păru că se trezește dintr-un vis și-și trecu o mână peste ochi, apoi arătă că-și amintește dintr-o dată de prezența oaspetelui. „Iertați-mă. Era un Scriitor, un scriitor adevărat, poate unul Mare. Și totuși, tocmai de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
și fac un salt până la geamul secretariatului. Mâna mi se încleștează de pervaz. Picioarele mi se bălăngăne în aer, apoi reușesc să le aduc înapoi pe cornișă. Curtea urlă: bravo, spidermanee! Pe coridor lumea e extaziată. Primesc un semn de admirație: țoc-țoc! pe ambii obraji, de la profesoara de informatică, stăpâna viselor liceene. Președintele de comisie are acces la înghețata de vanilie. Elevii sunt introduși la examen în ordine alfabetică. Oriunde te uiți sunt dispuse strategic platouri cu bunătăți și sticle de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
moment cumpătul, îl ruga să reformuleze întrebarea în concepte clare, precise. Traiectoria aeriană a mâinilor sale îi sprijinea elocința la modul firesc, fără nicio crispare. Toate gesturile lui respirau eleganța sorbonardă, pe care noi o priveam pentru prima oară cu admirație și ciudă. Mai mult decât explicațiile sale, impresiona limbajul non-verbal perfecționat până la detaliu. În prima bancă stătea nădușit, cu capul în pumn Mircea Ponta, epistemologul român cel mai în vogă la data respectivă. Chipul lui exprima indiferență și sastiseală academică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
la baie. Înainte de asta îmi făceam programul de gimnastică în fața oglinzii: stăteam în mâini și ridicam picioarele deasupra capului, bineînțeles susținând călcâiul cu podul palmei. Sabina mă admira din vârful patului: mă Piti, da’ tu ești chiar ești bun! Când admirația ei ajungea la apogeu, mă întorceam în pat și o penetram ușor. Orgasmul venea imediat: i se înroșeau obrajii, gâfâia și scotea un fel de chițăit. Întotdeauna o protejam ejaculându-i pe burtă, deși îi plăcea să ia anticoncepționale pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
fotograful din fața poștei. Lângă el se învârteau plictisiți în lanț un pui de urs și altul de leu. Erau hazlii și sălbatici. Mersul lor trăda perfecțiunea, privirea le era fixă și feroce -noi, cei din jur, care îi priveam cu admirație și sadism, ne simțeam umiliți. Mai puțin Sabina: ea nu reuși să se concentreze mult asupra lor. Nerăbdătoare, o luă înainte și se pierdu pe sub copacii din parcul care înconjura Cazinoul. Ca s-o smulg din gânduri, am întrebat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
-mă drăgăstos, mama trăiește împreună cu mine tristețea deznădejdii sau extazul fericirii. Dragostea ei pentru mine, acel simț neistovit și veșnic al maternității, grija și atenția cu care mă înconjoară, au creat în inima mea un profund sentiment de recunoștință și admirație. De aceea, dacă Dumnezeu ar ține în dreapta Sa cerul și căldura pământului, iar în stânga sa iubirea mea nețărmurită pentru Mama și mi-ar spune: "Alege!”, m-aș apleca umilă asupra stângii Sale și i-aș spune: ,,Părinte, dă-mi o
O, mama, dulce mama!. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Botez Arina () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2317]
-
trusa de voiaj pe mescioara de la fereastra compartimentului. Trenul duduia și fumega ca un animal apocaliptic. Directorul regreta că s-a coborât să discute cu un om atât de vulgar. Căpitanul urmărea ostenelile lui Rogojinaru cu o curiozitate plină de admirație. Tânărul, de când plecase conductorul, se uita pe fereastra vagonului, în care apăruse silueta capitalei. De-a lungul liniei răsăreau și piereau table cu reclame pe stâlpi anume, ori pe calcane de case singuratice. Perechile de șine se multiplicau, se apropiau
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
la cei sfinți. ― Dacă ai putea să te înfigi administrator la moșia lui măcar vreun an, doi, știu că ți-ar pune Dumnezeu mîna-n cap și te-ai face om! observă Gavrilaș, mai târziu, gânditor și cu o privire de admirație invidioasă spre Titu, care înfuleca zdravăn din tocana ardelenească păstrată caldă. Gavrilaș era tot atât de mic la statură ca și nevastă-sa, avea niște mustăți groase și prea mari pentru chipul lui, fruntea foarte încrețită și o roșeață pe toată fața
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]