3,734 matches
-
său are mai multe șanse să-și iubească poporul și să fie patriot, dar aceasta e un efect.) * Eminescu! Poezia lui Eminescu, întruparea celei mai puternice influențe străine și în același timp a celui mai pronunțat spirit specific național, ilustrează admirabil teza noastră. Niciodată o influență străină n-a fost mai potrivită, mai adecvată - s-ar putea zice. Pesimistul, reacționarul, romanticul (din cauza naturii înnăscute, a vieții sale, a momentului istoric) Eminescu a fost influențat de literatura prin excelență romantică, reacționară și
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
asupra unui muncitor care nu-i nici scurs, nici enervat, căci n-a făcut nici abuzuri și nici nu duce o viață trândavă și pentru care relațiile sexuale nu-s singura ocupație, dar ceva secundar. Dar arta e o armă admirabilă în lupta de clase, și ca atare înrîurirea ei este foarte însemnată, de aceea voi mai aduce câteva pilde. Așa, aceste romane ale lui Zola sunt, chiar fără s-o vrea el, o armă teribilă împotriva burgheziei, căci, contribuind la
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
adevărat încît, dacă analizezi o poezie, vezi imediat că măsura, ritmul se schimbă necontenit, după cum se schimbă și starea sufletească. Luați Satira a IV-a a lui Eminescu și veți vedea că la început, unde ni se descrie o seară admirabilă, liniștită, ritmul e și el lin; mai apoi, când ni se descriu convorbirile amoroase și pătimașe, ritmul e și el repede, neînfrînat. Este sigur că Eminescu nu s-a gândit să întrebuințeze anume aceste variații de ritm, ci ele au
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
are în măsura în care aderă la mișcarea moldoveană, în vreme ce muntenii au mai mult simț politic. Cu toate că unele observări sunt interesante și juste global, documentația cărții e insuficientă și abuziv interpretată. Cu astfel de metodă se poate susține orice. Dar cartea rămâne o admirabilă demonstrație de volubilitate sofistică și de beție de idei. Ea încîntă intelectul și-l stârnește la gândire și e o adevărată dramă ideologică, o capodoperă în felul ei, care a avut o înrîurire covârșitoare mai ales în sociologie. De la Ibrăileanu
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
intelectuală reciprocă. Cassiodorus precizează că eruditul său amic, „Sfântul bărbat” Dionisie, a predicat mulți ani în biserică și, apoi, a predat dialectica (ars bene judicandi, logica) la Academia de la Vivarium. Traducea fluent din latină și greacă, dovedindu-se, astfel, un admirabil vorbitor al acestor limbi, dar și un exeget profund al Sfintei Scripturi. Era un ortodox desăvârșit, definitiv atașat regulilor din mănăstiri, respectiv „rânduielilor părintești” (ale mănăstirii dobrogene de unde venea). Se spune că era blând, înțelept, smerit, feciorelnic. Viețuia modest, fiind
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
grecește, încât credeai că aceasta este scrisă cum i pronunța gura lui, cu o iuțeală nestăvilită”. „Este lung să vă spun cu de-amănuntul toate despre acel bărbat care, între celelalte virtuți, era dovedit că a avut și acest lucru admirabil, anume că, deși se dăruise lui Dumnezeu în întregime, nu refuza să ia parte la întâlniri cu oameni de lume. Era de castitate rară, deși vedea zilnic soțiile altora; deși era mânat de firea pătimașă a celor mânioși. Vărsa lacrimi
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
altceva decât o parte a pădurii. În Epigonia însă, domnină mai degrabă modelul borcanelor bârfei de alcov, uneori sezonat cu câte un plagiat conceptual niciodată admis. De accea, nu sunt neapărat optimist în privința receptării acestui remarcabil volum. Cu atât mai admirabil riscul asumat de autorul său. Un capitol cheie al volumului este dedicat genezei leninismului romantic în perioada 1965-1971. Orice încercare de a rezuma acest capitol este destinată eșecului. Ar fi ca și cum cineva ar tatona rezumarea tragediei prințului Hamlet la problema
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
pentru cas? ? i mas?. Toate acestea se ad? ugau activit?? îi re�nvingoratei Ligi culturale. Iorga nu s? a ab? țuț niciodat? de la ? elurile Universit?? îi de Văr?: �S�ntem convin? i c? s�ntem o na? iune cu o unitate admirabil? ? i o cultur? original? comun? tuturor. Nu trebuie s? ne uit? m niciodat? tradi? iile culturale. De pe aceast? temelie trebuie s? oferim na? iunii rom�ne o cultur? modern? de valoare corespunz? toare. Din cultura aceasta va ? �?ni o
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
s? i: �Intrarea �n r? zboi va fi un dezastru�. A fost trimis? o misiune militar? din Fran? a sub conducerea generalului Henri Berthelot pentru a sprijini efortul de r? zboi al rom�nilor. Prima lui remarc? a fost: �S�nte? i admirabil de dezorganiza? i!�50. A?a �nc�ț armata rom�n? n?a avut �ncotro ? i s? a retras �n Moldova, l�ng? grani? a cu Rusia. Dup? p? rerea lui Iorga, dac? le spuneai ru? ilor c? Rom�nia �i este aliat? , ei r? spundeau
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
i c�? tigase faima dubioas? de a fi un Goebbels al Rom�niei), pe prin? ul Cantacuzino (Jr.), pe str? lucitul avocat Tell, pe Totu ? i Dobre, tovar?? îi de arme ai lui Mo? a �n Spania, ? i poate pe cel mai admirabil om al Legiunii dup? Codreanu, ardeleanul Ion Bănea, pe profesorul de inginerie, Ionic? , pe poe? îi V. Codru ? i C. Goga, pe liderii studen? ilor, Furdui, Cotig? , Antoniu ? i V. R? dulescu, ? i pe ț�n? rul lider Istrati, că s
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
poate cu excepția spectacolelor lui Penciulescu din acea epocă, Dansul sergentului Musgrave sau Woyzeck. Dar ceea ce fusese la acesta o cucerire, consecința unei evoluții și a unei angajări după 1968, apărea la Alexa ca un dat inaugural, ca o energie scenică admirabil comunicată grație acestor "buni conducători" ce îi erau actorii, nu supuși, ci total dăruiți, împliniți. Și această revelație inițială mi se confirmă în cele două mari spectacole văzute în anii '70, spectacole ce și-au impus amprenta pe spectatorul încă
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
fiind unite printr-un fluid, la rădăcina lor, pe care-l recunoaștem ca stil personal. În teoria sa poetică sondează adânc în plan ontologic spectacolul lumii ascuns, "scoțându-l astfel din ascundere" (v. Heidegger), printr-un demers cu altitudine teoretică admirabilă. Aici se dovedește un pasionat al conceptului luat ca instrument al construirii operei, fie ea artistică, fie teoretică. El este, dincolo de calitatea de artist, un gânditor plasat în spațiul metafizicii operei de artă în genere și al spectacolului în general
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
e, cred, comentariul degradării care se ascunde, care nu se recunoaște. Dar lupta e lipsită de patetice atitudini, sfârșind mereu în grotesc, în eșecul ce acompaniază întotdeauna derogarea oamenilor de la adevărata lor condiție. La Vanea, a cărui putrezire o joacă admirabil C. Adamovici, fiecărui impuls îi urmează devierea către farsă. Stereotipia l-a distrus și el a devenit doar o metaforă a nimicului. Violent, regia îi subliniază incapacitatea de mai controla acțiunile în "scena împușcăturii", adevărată secvență cinematografică prin strălucita ei
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
din reprezentanții importanți ai artei regizorale europene. După Cartofi prăjiți la orice de Arnold Wesker, cu care a absolvit Institutul de Teatru "magna cum laudae", Alexa Visarion a montat un spectacol Shakespeare, apoi unul Caragiale, pentru ca să se înfățișeze cu un admirabil spectacol scurt, drama Vinovatul (Teatrul "Nottara" din București) a autorului român modern Ion Băieșu. După ea, a pus în scenă Unchiul Vanea de Cehov (la Teatrul Național din Cluj), într-o viziune foarte personală, de tot interesul, demonstrând o atitudine
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
căsătoria între Rică Venturiano și Zița nu mai are loc, înfocatul amorez dispărând ușor, râzând cu ironie de interesul subit manifestat de toți ceilalți pentru citirea ziarului "Vocea patriotului naționale". Final gogolian, care continuă, ce-i drept, scena precedentă, de admirabilă satiră politică... (Margareta Bărbuță) Alexa Visarion propune alături de echipa Teatrului Giulești o cu totul altă lectură a Nopții furtunoase, decât cea tradițională... Este sau nu argumentată de replică viziunea lui Alexa Visarion? Este în cea mai mare parte perfect argumentată
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
incitante, constituie un eveniment... (Aurel Bădescu) Ion Vîlcu Doctorul, Jorj Voicu și Ileana Codarcea circarii și Florin Zamfirescu Woyzeck Regizorul Alexa Visarion a strâns în jurul său o echipă, devotată ideii spectacolului, ce imprimă amprenta jocului colectiv. El materializează, prin această admirabilă echipă posibilitățile de expresie ale unui "teatru senzorial" un personal mod de a gândi teatru în care se resimte invenția cinematografului și felul în care arta scenică își revendică astăzi, cu brutalitate, față de acesta, specificul, împrumutându-i subtil și funcțional
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
din lume... Un alt exponent al grupului... Jorj Voicu... Grupul are însă nevoie de idoli și din ei se detașează, atunci, soldatul... Acesta este Tamburul Major rol oferit la o valoroasă interpretare de către Adrian Vișan... Ei fac parte din acel admirabil ansamblu care construiește spectacolul. [...] Contrastul cu această lume dezlănțuită irațional, în arderea "patimilor" se marchează prin prezența lui Woyzeck, a cărui partitură regizorul o dezvoltă, o amplifică prin alte două personaje: înțeleptul Nebun și Andres, posibile fațete evolutive ale spiritului
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
în scenă pe fluxul unei idei deduse în text. [...] Alexa Visarion, care a lucra mult asupra dramaturgiei cehoviene, a făcut de pildă interesanta descoperire că oamenii din lumea orașului provincial din lumea piesei Trei Surori, au trăsături fragile, friabile. În admirabilul spectacol timișorean, surorile nu par a comunica. Cehov îi scris lui Gorki că a creat trei eroine cu același tată și aceeși mamă, dar "fiecare trebuie să-și aibă genul ei". [...]În acest sens, Alexa Visarion a creat o scenă
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
spectacol de o clasicitate modernă, menit să îmbogățească lecturile Cehov. Lucrat cu scrupulozitate, bogat vizual, el are rigoare, finețe, o noblețe de ton, momente de vigoare, de forță emoțională. În acest demers, regizorul a avut un aliat si un catalizator admirabil în Viorel Penișoară-Stegaru. Decorul său fixează expresiv o anumită atmosferă, un climat spiritual, un mod de a trăi interior. Costumele Liei Dogaru, caracterizante pentru personaje, cu o caligrafie elegantă, pun în valoare siluetele burlești și tragice. Ce le lipsește este
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
ale miniștrilor de externe ai țărilor menționate, concertări ale reprezentanților acelorași țări la ONU și în diferite alte organizații internaționale, inițierea de rezoluții comune, vizite reciproce pe plan bilateral etc. Grupul celor 9, cum apreciază ambasadorul Valentin Lipatti într-o admirabilă lucrare dedicată procesului CSCE, realiza "o experiență unică în domeniul colaborării între statele mici și mijlocii din Europa postbelică, o experiență care a erodat structurile bipolare, a promovat afirmarea unei diplomații independente și a constituit fără îndoială la vremea respectivă
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
rere c] acestea nu constituie un temei suficient pentru a acționa. Susțin]torii teoriei amintite consider] c] exist] acțiuni greșite prin ele însele și care, prin urmare, nu pot fi acceptate ca mijloace de realizare a nici unui scop, fie el admirabil sau obligatoriu din punct de vedere moral. (intensitatea caracterului prohibitiv va fi dezb]țuț] ulterior) Filosofii numesc aceste perspective „deontologice” (deon în limba greac] însemnând datorie) și le opun celor „teleologice” (de la cuvântul telos care în limba greac] înseamn] scop
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ap]rărea teoriei lor este acela potrivit c]ruia o persoan] ar trebui s] își formeze un bun caracter, întrucat calit]țile morale sporesc utilitatea general]. Un asemenea argument omite esențialul. S] presupunem c] majoritatea oamenilor ar avea un caracter admirabil. S] ne întreb]m apoi care ar fi motivele pentru care perspectiva unui individ asupra vieții ar trebui s] fie considerat] drept model de c]tre ceilalți. R]spunsul nu este acela c] individul respectiv urm]rește maximalizarea utilit]ții
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
supraviețuire, fie ele individuale sau naționale. În haosul moral din lag]rele de concentrare naziste, indivizii au ales integritatea moral] în locul supraviețuirii, nefiind clar deloc c] dezonoarea național] profund] este preferabil] pierderii unui anumit conduc]tor sau regim, oricât de admirabil ar fi acesta. În cele din urm], ar trebui s] subliniem faptul c] modurile prin care politică poate afecta sensibilit]țile morale sunt variate, si c] unele nu pun probleme la fel de dramatice că cele invocate de paradigmă machiavelic]. Este una
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
peron, la Paris: "N-o întrebasem nici măcar cum o cheamă". Altă scenă. Într-o cafenea pe rue de Rivoli, același A.B. citește din Diderot. Acroșajul: ""Sînteți gentilă și surîzătoare; pentru ce-mi surîdeți? Eu nu știu să fac altceva. Admirabil; vreți să-mi spuneți numele d-voastră? Vreau să mi-l reamintesc. Annie. Asta vă place? E încîntător. Și d-voastră sînteți blondă." Fata surîde. Mă scol și-i întind mîna. Merci, Annie, voi reveni pentru lectură." Încîntător! zicem la
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Chevalier, Paul Auster, Michel Houellbecq, Javier Marías romancieri de ultimă oră, cu nimic însă mai prejos de valorile narative al predecesorilor notorii, deja clasicizați în dezbateri aride despre... impasuri. Toți aceștia și mulți alții, egali lor scriu pur și simplu admirabil și asta pentru că feriți de tentații exacerbat auctoriale la modă povestesc admirabil. Inventează trame dense și imprevizibile, inventează personaje substanțiale și memorabile. Regăsindu-se nu în obsesive și la urma urmei sterpe autoreferințe, ci în credibilitatea personajelor ce le animă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]