24,560 matches
-
singur toată nebunia, asta nu te mai băteam pe tine la cap cu Întrebări și presupuneri imbecile. - Ești prea orgolios și te superi repede, am remarcat din prima zi cât de ușor Îți sare țandăra. După ce-am plecat de la aeroport, cred că mi-ai fi trântit cu mult aplomb un pumn În cap doar pentru că nu te Întâmpinasem cu entuziasmul care credeai că ți se cuvenea. Ingratitudine, numele tău este Adam Adam! - Ingratitudine?! Ca să vezi... De unde până unde? - Prietene, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
secret”, trebuie să existe și al doilea sau următoarele. Nu aștept felicitări pentru perspicacitate... Brusc, pe fizionomia lui Roger Howard, luminată de ochii aceia neverosimil de verzi, a reapărut expresia distantă și refractară a șoferului taciturn care mă așteptase la aeroport. - Cu riscul de a-ți părea lipsit de parolism, mă văd silit să-ți spun că pe aici funcționează totuși un minimum de reguli (nu spun interdicții, fiindcă s-ar putea să te crispezi și mai tare), iar sinceritatea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
unde se află Eva În acele momente când, În camera mea, a năvălit Roger Howard. Calmul lui englezesc, care mă scotea adesea din calmul meu românesc, se făcuse țăndări, iar pe lângă fizionomia de acum, aceea cu care mă Întâmpinase la aeroport putea fi calificată drept seninătate olimpiană. Era răvășit, până și luminoșii lui ochi verzi Își modificaseră culoarea Într-un cenușiu Învârtoșat și sumbru. - Adam, aici se pregătește ceva! Consiliul se Întrunește peste o jumătate de oră și... - Nu se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
masiv, cu un aer sportiv totuși, respirând o siguranță de sine bine temperată de doi imenși ochi verzi. De la ei am aflat că, din cauza condițiilor meteorologice nefavorabile, taxiul care, În urmă cu câțiva ani, Îl transporta pe Adam Adam de la Aeroportul Orly spre Paris, unde trebuia să participe la Congresul mondial de istorie, fusese implicat Într-un accident grav, În urma căruia profesorul suferise o comoție cerebrală extrem de puternică și Își pierduse piciorul stâng. Câteva săptămâni se zbătuse Între viață și moarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
buzunar, alături de hârtiuța din plicul Închis primit de la profesorul Adam și de fotografiile inscripțiilor de pe piatra de mormânt a Mariei de Negre. Nu știu ce legătură este Între ele, dar trebuie să existe una. P.S. Sunt În taxiul care mă duce la aeroport. Habar n-aveam că au apărut și la noi exemplare cu pereți interiori transparenți, care-l separă pe șofer de restul mașinii. Am baftă: omul cu volanul nu e din categoria celor care te asasinează cu conversația lor incontinentă. Excelent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
avion de război, de asta erau siguri, dar cu cât se străduiau și se gândeau mai mult, cu atât înțelegeau mai puțin de ce un aparat cu aspect atât de fragil se aventurase până-n inima ținutului Tenere, când cel mai apropiat aeroport se afla la sute de kilometri distanță. Din când în când, câte un reactor uriaș brăzda cerul la mare înălțime, lăsând în urma lui o dâră albă, și în multe nopți ascultau zumzetul motoarelor și zăreau luminile roșii și albe clipind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Selbstmörder“ domnul acela bătrîn cu gambetă duce În lesă un San Bernard și doamna aceea are un turban supraetajat ca o pagodă parcă se aude clinchetul clopoțeilor la vila Minovici făceam un popas cînd veneam cu Nino pe jos de la aeroport avioanele săgetau cerul el Îmi vorbea de ultima erecție a spînzuraților noi vom rămîne totdeauna aici sub castani pașii noștri egali fața lui puțin Îngrijorată privind norii care se adunau o țărancă Își suflă nasul În șorț prin fața muzeului satului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Încuiat În camera lui și a plîns ore În șir, pe urmă a izbucnit Într-o furie inexplicabilă și a spart toate lucrurile din casa ziaristei la care locuia. Etwas muß ihn dort aus der Fassung gebracht haben. PÎnă la aeroport l-au dus niște oameni de braț că nu mai știa pe unde umblă. A sosit la Frankfurt calm, liniștit. Ne-am plimbat pe străzi ca de obicei cu copiii. Asta a fost duminică. Vorbea mult, era vesel. În ultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
În drum, zac În praf, nimic nu se mai poate recupera la valoarea inițială cînd locul vulnerabil nu e În spate, ci În creier. Ca toate locurile În care existența se consumă Într-un provizorat perpetuu, sala de așteptare a aeroportului Otopeni are un aer tensionat, plin de nerăbdare. Aici oamenii se află Într-o casă a lor care nu este pentru nimeni acasă și de fapt aceasta e lumea. Un peisaj care rămîne mereu pe loc Într-un timp trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
zgîlțîiate de un cutremur continuu deșertîndu-și vlaga În canale de scurgere puțind pestilențial ca urmele de sînge rămase pe buza asfaltului și salvările marilor uzine, mașini albe cu perdeluțe și girofaruri albastre păstrate În garaje pentru cazuri extreme, gonind spre aeroport să-l Întîmpine cu toată pompa cuvenită pe reprezentantul unei firme dintr-o țară vecină. Și toate aceste convoaie În așteptarea unui produs nedefinit care e pe drum, mereu pe drum - nu vă Înghesuiți, rîndul ăsta e format În ordinea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de hârtie: „Tata mort, vino acasă, mama“. Am fugit de-a lungul plajei, bolborosind: tata mort, tata mort! Nu știu cum am ajuns la vila noastră, m-am îmbrăcat și mi-am strâns lucrurile într-o valijoară, luând-o pe jos către aeroport. Nu știam dacă trebuie să mă duc la Mangalia sau la Constanța. Nunu a aflat mai târziu, a luat un taxi și m-a ajuns din urmă. Am plâns în brațele lui, am călătorit împreună până la Constanța, de unde am luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
și el întâlnise invidia când pusese prima cărămidă la domul din Milano. Beppo a adormit până la urmă cu gândurile astea care izvorau din capul lui ca niște râuri repezi. După câteva zile, Beppo și Jacopo părăsiseră casa, îndreptându-se spre aeroport. În urma lor ieșise Edith, care-i strigase soțului în loc de rămas bun: - Prostule, îți riști viața din nou, oricine poate face asta! Nu, se consola Beppo, nu oricine poate face asta! Simțea un dor de ducă, un dor de a coborî
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
făceam înainte“. Vorbe în vânt, pentru că știam prea bine că nu e chiar atât de ușor să „îngropi iarna“, căci ea era imprevizibilă, dispărând și reapărând, și tot așa până în aprilie. În ziua când m-am suit în avion pe aeroportul Arlanda, termometrul arăta minus zece grade și ningea puternic nu numai la Stockholm, ci peste toată Europa. Nimeni nu putea să-și închipuie că ninsoarea putea fi și mai năprasnică decât era. Când avionul a ajuns la Zürich s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
și ningea puternic nu numai la Stockholm, ci peste toată Europa. Nimeni nu putea să-și închipuie că ninsoarea putea fi și mai năprasnică decât era. Când avionul a ajuns la Zürich s-a anunțat că nu se putea ateriza - aeroportul era înzăpezit și furtuna era în plină desfășurare. Eu și alți pasageri gânditori am înțeles imediat că alesesem o zi nepotrivită pentru a călători. Pilotul fusese nevoit să zboare în cercuri deasupra Zürich-ului până când pistele fuseseră curățate. Priveam îngrozită prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
fragmente disparate din propria mea viață la Lucerna. După-amiaza am luat avionul spre Stockholm. Soarele dispăruse și mirosea a ninsoare și a iarnă din nou. Ca și cum iarna însăși vorbea în limba ei, spunând că nu cedase încă locul primăverii. Pe aeroportul Arlanda din Stockholm nimeni nu se gândise vreodată să îngroape iarna - primăvara era așteptată precum ceva firesc, ca o dată fixă scrisă cu creion roșu în calendar. Acasă, primul lucru pe care l-am făcut a fost să-mi văd chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
apa. Italia era, după cum știe toată lumea, țara artiștilor, a maeștrilor tuturor șmecheriilor și iluziilor. Aveam nevoie să respirăm un timp într-o asemenea țară, ca să ne vedem viața și greutățile din alt unghi. Ziua următoare, dis-de-dimineață, ne-am îndreptat spre aeroportul Arlanda. Înainte de a închide ușa de la apartamentul nostru, am aruncat o privire în colivia lui Sucki - ședea pe pixul negru. Și ca și cum asta n-ar fi fost de ajuns, pixul era „pictat“ recent cu pete albe și gri de pe pântecul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
închide ușa de la apartamentul nostru, am aruncat o privire în colivia lui Sucki - ședea pe pixul negru. Și ca și cum asta n-ar fi fost de ajuns, pixul era „pictat“ recent cu pete albe și gri de pe pântecul lui misterios. La aeroportul din Milano ne aștepta prietenul nostru, Franco Bonelli. Am remarcat imediat că era frumos, dar îmbătrânise - părul îi albise și ochilor le lipsea privirea jucăușă. Ne-a invitat imediat în atelierul lui, situat aproape de celebrul dom. Nu pictase prea mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
Salang și drumul de la Termez la Kabul. Astfel, în momentul invaziei, în fața Armatei Roșii nu se mai afla nici un obstacol în drumul ei spre capitală. Trupele de desant aerian au ajuns acolo chiar în seara aceleiași zile, preluând controlul asupra aeroportului, blocând la sol aviația afgană, precum și bateriile de apărare antiaeriană. Imediat, forțele speciale sovietice, au luat cu asalt palatul lui Amin. Atacul nu a durat mai mult de patruzeci de minute și, în timpul acestuia, dictatorul a fost ucis. Versiunea oficială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mai mari din lume. Pentru ca acest scenariu să poată fi verificat, va trebui ca democrația indiană să învingă dificultăți majore, unele similare cu cele ale Chinei: să finanțeze infrastructuri urbane, să găsească surse de energie alternativă, să construiască drumuri și aeroporturi, să echilibreze în mod durabil finanțele publice, să reducă inegalitățile dintre regiuni și dintre clasele sociale. Dacă guvernul central nu va reuși să rezolve aceste probleme, situația ar putea antrena, ca și în China, o dezarticulare a țării: la urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
în general vor dispune de o și mai mare varietate de opțiuni, ceea ce va impune însă muncitorilor noi forme de alienare. „Inima” acestei a zecea forme va trebui să fie, încă o dată, o regiune vastă, în jurul unui mare port - sau aeroport -, care să domine rețelele comerciale ale planetei. în această nouă „inimă”, un climat relațional deosebit de liberal și dinamic va trebui să permită unei clase creative să pună în aplicare, în beneficiul ei, idei, tehnici și valori capabile să aducă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
din întreaga lume, având în același timp în apropiere două dintre cele mai mari universități din lume. Chiar și peste 20 sau 30 de ani, va întruni mai multe dintre caracteristicile unei „inimi”: o populație diversă, un port și un aeroport aflate la parametri excepționali, o capacitate creatoare peste medie. Numai că toate acestea nu sunt suficiente: orașul care a mai fost „inimă” în secolul al XIX-lea nu va mai avea în spate aceeași zonă industrială și nici infrastructura transporturilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
mijloacelor și obiectivelor acțiunii în orice moment care ar justifica-o, ar fi de preferat să începem prin a ne folosi de metode discrete, mai puțin ostentative, dar poate mai eficiente decât să trimitem armata să ocupe străzile, să închidem aeroportul și să instalăm bariere la intrările în oraș, Și ce metode ar fi acestea, întrebă ministrul militarilor fără să facă cel mai mic efort pentru a-și ascunde contrarietatea, Nimic ce nu cunoașteți deja, vă amintesc că forțele armate au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
care, în mod repetat, puseseră piedici în calea exprimării electorale populare, unități ale infanteriei și ale poliției militarizate, sprijinite de tancuri și alte mașini de luptă, se instalau pe poziții la toate intrările capitalei și ocupau stațiile de cale ferată. Aeroportul principal, la vreo douăzeci și cinci de kilometri la nord de oraș, se afla în afara ariei de control a armatei și, prin urmare, avea să continue să funcționeze fără alte restricții decât cele prevăzute în cazuri de alertă galbenă, ceea ce însemna că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
pornit. Își luă bagajul - un rucsac cu câteva tricouri, icoanele și toate tăieturile din ziare - și intră tiptil în camera Marianei. Mariana murea încet, dormind. Cu atât mai bine, își spuse Mișu, o să-i scrie din America! Și plecă. La aeroport, cele trei crainice de televiziune și numeroși fani îl conduceau pe Mișu spre libertate. Mișu se fotografie cu ei, îi pupă, le strânse mâinile, plânse. Așa plâns îl găsi Mariana. Îi fusese frică de momentul despărțirii și se prefăcuse că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
sticlă originală plină. O să-ți mai trimit de acolo. Pa. Din avion, Bucureștiul părea mic, foarte-foarte mic. Mișu adormi liniștit, visând că avionul se prăbușește vertiginos, el iese zburând, îl apucă de coadă, îl învârte bine și-l aruncă până pe aeroportul din New York. O stewardesă îl trezi, rugându-l să-și pună centura de siguranță și să-i dea un autograf. * Horațiu îl desena pe Jerry pe peretele celulei cu o bucățică de săpun. În felul acesta îl va înveseli și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]