6,798 matches
-
ceva jos, la restaurant...” „Dute dracului de țigan jegos - se rățoi Șeful Șantierului la el - Întâi fata...” Nu termină bine vorba și „Frumoasa” Își făcu apariția duhnind a fum de țigară, nespălată În mod sigur de câteva luni de zile, agățându-su cu sălbaticie prefăcută de gâtul Șefului de Șantier sarutându-l pe obraji, apoi introducând limba ei infectată direct În gura Întredeschisă a imposibilul Șef de Șantier, amestecând secreția glandelor salivare...!! Observând pe a-l doilea intrus, țiganca deschise o ușa
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Ambasador troznea infernal din toate articulațiile, riscând prăbușirea! Se auzi o voce țipând sfâșietor. „Cutremur de pământ...! Murim, vom muri cu toții...!” Cheflii localului se repeziră către ieșire dar, aceasta fiind Îngustă, se produse Învălmășeală. Oamenii urlau, călcându-se În picioare, agățându-se unii de alții, aplicând lovituri cu pumnii!! Înfricoșată Atena, sări În brațele lui Tony Pavone, plângând. „Vom muri prietene, vom muri...! Să părăsim această lume cât mai frumos...!” strigă Atena Încolăcindu-și mâinile În jurul grumazului sărutându-l, făcând corp
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
dispoziții arbitrare, violând constituția țării...!! Numai dacă...!!” În acel moment ușa biroului se deschise violent iar În pragul ei apăru un individ Îmbrăcat dezordonat. În mână ține un fel de mapă ce imita pielea și din care unele hârtii erau agățate gata să se Împrăștie În toate direcțiile. Dădu mâna cu Șeful Șantierului și privind pieziși la Tony Pavone, se Încruntă. „Îți ordon Imediat, părăsește Încăperea,a-i Înțeles...!?” Felul disgrațios În care individul Îl dăduse afară din birou Îl indignă
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
sale la Penetenciarul Rahova. V COMPLOTUL ȘACALILOR În seara zilei de 25 Mai 1980 restaurantul M.A.I.-ului din str.Știrbei Vodă, cunoștea o agitație specială. Salonul principal era capitonat cu catifea roșie Împodobit cu multe steaguri naționale În timp ce era agățat pe un perete din intrarea rezervată numai gradelor superioare tabloul dictatorului român,Nicolae Ceaușescu ce cu privirea lui vicleană părea suspectectând activitatea protectorilor săi. Acest măreț palat ce pe vremuri fusese reședința de vară a unor vestiți domnitori ai țării
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
mărșălui În linie păstrând cadența impusă, unii fiind nevoiți să escaladeze până la genunchi troienele de zăpadă laterală care deja pe alocuri făcuse o suficientă grosime de ghiață. Unii arestați se Împiedecară căzând În zăpadă nu Înainte Însă de-a se agăța de de cel de alături, trăgându-l după el, văicărindu-se de frig și rănile primite În timpul căderii. Iar vifornița părea hotărâtă să lichideze tot lotul de nefericiți Înainte de-a fi triați prin Înfometare și mai ales prin muncă
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
a unor infracțiuni penale și drept comun, ce era redactat urmând foarte curând să fie semnat de dictatorul Nicolae Ceaușescu. Evident, nu avea ce să răspundă. Avea răbdare totuși să le recomande să-și construiască o solidă apărare, să se agațe de orice amănunt. Într-una din zile, avu ocazia să-l cunoască pe inginerul petrol - chimist, arestat În urmă cu cinci ani de zile căruia i se imputa distrugerea În totalitate a rafinăriei din raza orașului Pitești. Oarecum contraversat dece
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
e neputinciosă. Procesul de Înmulțire a globulelor albe se desfășoară rapid, iar moartea survine instantaniu. În anumite circumstanțe totuși, bolnavul are unele șanse de supraviețuire În proporție de unul la suta de bolnavi. Îmi pare rău, domnișoară...!!” Disperată, Atena se agăță de ultimele cuvinte ale doctorului. „Ați mărturisit dându-mi speranțe: șansele de-a trăi sânt În proporție de unul la suta de bolnavi. Ce ați vrut să spuneți...?” „Din spirit umanitar medicina, noi doctorii folosim știința noastră pentru a salva
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
la iveală delapidarea În grup organizat, cu consecințe zdrobitoare. Trecuse mai bine de trei luni de zile iar răspunsul dela Serviciul Pașapoarte nu mai venea, Tony Pavone intrând În panică. De multe ori Îi fulgerase În cap ideea să dispară agățat În jurul gâtului de capătul unei frânghii...! Dar surpriza, nu se lăsă prea mult așteptată...! Zadarnică alergătură, ducându-se pe Apa Sâmbetei un sac burdușit cu parale nu mai vorbim de nopțile consumate prin diferite cârciumi milogindu-se de toți neisprăviții
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
de vermuth vomitat zăcea cu fața În jos emanând și un miros de materii fecale, desigur stomacul lui supra saturat respinsese sinuciderea prin comă alcolică...!” „Incredibil...!” „Mai curios. Celălalt bețivan, dincolo de stație, pe semne căutase umbra, ca un păianjen se agățase de jedera bine Înfiptă În zidul Vamei Poștei, de o așa manieră Încât te minunai cum de nu se rostogolește jos, În aceeași baltă de vomitătură și miros ucigător...!!” „Frumoasa mea laboranta,eu i-am avertizat...!” Aproape uitase cele povestite
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
-mi reamintesc cum am ajuns acasă...! Asta n’ar fi nimic...! După două zile de comă alcolică, nevastămea având halucinații a fost sigură de moartea mea...! M’a așezat pe masă În mijlocul camerii, a aprins lumânări, bocindu-mă cu copii agățați de fusta ei...!! A cincea zi, a chemat preotul care mi-a făcut slujbă de plecare pe „Lumea Cealaltă”...! Ce mai tura-vura, am văzut moartea nu glumă. Da domnule, am văzut moartea și asta desigur cu contribuția dumitale...!” Tony Pavone
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ieșind afară din instituție, o privi Întrebător. Mai mult alergând fata, Îl luă de mână peTony Pavone, ocolind colțul unei alte clădiri și curmă emoția prietenului ei, arătându-i viza opținută, În timp ce, cu lacrimile curgându-i șiroaie, Îi șopti fiind agățată de grumazul lui. „Prietenul meu drag, bucuria vieții mele...!! Ziua salvării noastre din totalitară Închisoare e atât de aproape Încât, zilele ce le vom mai avea de trăit ne vom bucura de ele cu toată ființa noastră...! Să fugim departe
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
pună la Încercare puterea voinței...! Inima imi pulsa sângele Înfierbântat, iar gândirea o luase razna...! Tentația era dincolo de puterea voinței dar, eram hotărât să resping momeala...! Am Întors capul privind În altă parte Însă, când trenul luă viteză, mă aruncai agățându-mă de scara vagonului...! La Înapoiere către unitate am făcut pe biletul dela spital din 3 August 1952 - 8 August 1952, precauție inutilă...! Pe tot parcursul drumului de Întoarcere nu am Întâlnit nici o patrulă militară și nici nu m-a
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
dispăruți Încât familia nu mai știa ce să creadă...! Am deparazitat Încăperile și arestații timp de 7-8 zile muncind greu și totuși o mică șansă de supraviețuire s-a ivit, atunci când nu mă așteptam. Gardianul Înarmat cu o pușcă automată agățată În jurul gâtului cu o curea și care distribuia dimineața terciul de mămăligă, Îmi făcu semn să rămân ultimul să mi se ofere polonicul de mălai fiert cu apă și, terminând cu Împărțirea rațiilor, Îmi făcu semn să mă apropii de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
târziu de la biblioteca de pe 42nd Street, ținea sub observație un hoț de buzunare la lucru. Omul se urca la Columbus Circle. Treaba, fărădelegea, se Înfăptuia până să ajungă la 72nd Street. Domnul Sammler, dacă n-ar fi fost un lungan agățat de cureaua de la bară, n-ar fi văzut cu singurul ochi bun cum se Întîmplă lucrurile astea. Dar acum se Întreba dacă nu s-o fi tras prea aproape, dacă n-o fi fost văzut văzând. Purta ochelari fumurii, tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
se așeză pe ultima treaptă. Câteva minute de odihnă și Își recăpătă nivelul de oxigen, deși ceva Înlăuntru se simțea atenuat. Pur și simplu rărit. Înainte de a se Întoarce În stradă (nu exista ieșire prin spate), aduse umbrela Înăuntrul hainei, agățând-o de gaura mânecii și legând-o cu cureaua, mai mult sau mai puțin fix. De asemenea făcu un efort să-și schimbe forma pălăriei, scoțându-i fundul În afară. Trecu pe lângă West End spre Broadway, intrând În prima prăvălie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Împuțite. Sammler n-avea nevoie de mâna lui Feffer pe cot. Se trase În lături. — Eu intru. — La ora asta nu găsești taxi. Se schimbă tura. O să merg cu dumneata. Sammler, ținând Încă pălăria și caietul la subsuoară, cu umbrela agățată de Încheietură, Își urmă drumul În lumina jumătățită a coridoarelor, În fumul cârnaților pe grătar. Barele de la intrare măsurară fisele cu sunet de cremalieră. Uruitul de bizon al trenurilor. Sammler voia să călătorească singur. Feffer nu era În stare să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Înghețată, dar am căzut prin gheață. Era un fel de pod În stil japonez și mă cocoțam pe traverse, dedesubt, când m-am dus de-a berbeleacul. Era decembrie și gheața era cenușie. Zăpada era albă. Apa era neagră. Mă agățasem de gheață, făcut pe mine de frică, și Îmi simțeam sufletul ca o bilă de sticlă care se tot rostogolea departe de mine. Un puști mai mare a venit și m-a salvat. Și el chiulea și s-a târât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
și Îmi simțeam sufletul ca o bilă de sticlă care se tot rostogolea departe de mine. Un puști mai mare a venit și m-a salvat. Și el chiulea și s-a târât pe gheață cu o creangă. M-am agățat de ea și m-a tras afară. Apoi ne-am dus În toaleta bărbaților de la debarcader și mi-am scos hainele. M-a frecat cu cojocul lui. Mi-am Întins hainele pe calorifer, dar nu se uscau. Mi-a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
adevărați sau imaginari proveniți din avorturi ilegale. Verificând bucătăria, Sammler nu găsi nici o urmă că ar fi fost cineva recent pe acolo. Ușile de la dulapuri erau Închise, chiuveta din oțel inoxidabil și blaturile erau uscate. Ca la expoziție. Cănile erau agățate la locul lor, nu lipsea nici una. Dar pe fundul coșului de gunoi cu pungă de hârtie maro pe dinăuntru era o conservă de pește goală; ton În apă, marca Geisha, mirosind proaspăt a pește. Sammler duse cutia la nas. Aha
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
cele din urmă exhumând și incinerând cadavre putrezite. Omul este un ucigaș. Omul are un caracter moral. Anomalia se poate rezolva numai prin nebunie, prin vise nebunești În care iluziile conștiinței sunt Întreținute prin organizare, În stări de pierzanie dementă agățându-se de forme de administrare a afacerilor. Transformând-o În „muncă la guvern“. Toate acelea! Dar pe această lume, el, el acum, Dumnezeule! trebuia să-i ofere fiicei lui tulburate, cu o inteligență oscilantă, țeluri Înalte. Și desigur În viziunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
cu un deget fracturat. Anul acesta, Pabblem a venit cu ideea de a aduce în cadru câțiva elevi dintre cei mai fotogenici de la cursul inferior. Profesorii trebuia să stea pe băncile de la gimnastică, iar Pabblem în fundal cu câțiva copii agățându-se de el într-o atitudine de afecțiune spontană și veselă. Spre surpriza - și doar a lui - Pabblem, copiii s-au dovedit a fi o mare frână în acțiune. Timp de cincisprezece minute bune toți profesorii au stat pe băncile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
că jumătatea mea se ridica la 23.45 de lire, plus bacșișul 1,64 (sau 2,34 dacă voiam să fiu „generoasă“). Apoi și-a netezit pantalonii și a clipit: — Mergem? Poate că mă amețisem de la vin. Poate că mă agățam de ideea că lucrurile se vor îmbunătăți. Poate că pur și simplu nu suportam ideea de a mă întoarce în apartamentul meu, cu părul încă țeapăn de la fixativul coafezei, să mă întind pe pat și să mă uit la cursele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
70. Dar chiar și atunci prietena ei, Yolande, făcea majoritatea documentărilor. Am râs amândouă. — Adevărul e că, a continuat Sheba, mama în general îi deplânge pe toți cei care nu s-au căsătorit cu Ronald Taylor. Când trăia tata, se agăța de ideea că Richard îl venera ca pe un erou. Făcea mare caz că îl ținea pe Richard la distanță de parcă, dacă ar fi lăsat o clipă garda jos, el ar fi început brusc să saliveze pe lângă tata și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
mare poți să controlezi barca. Când încetinești, nu faci decât să te lupți cu apa. La valuri mari, nu mai ai ce să faci cu vâslele. Și nici cu vântul nu poți să te pui. Trebuie să fii expert. Te agăți de-un bolovan și-ai rămas înțepenit. Și probabil că mai zbori și-n apă. Cel mai important moment din viața lui Zach, în afară de întâlnirea cu Jina, a fost acela când instructorul l-a lăsat să conducă gabara în jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
și se transformase în casă pentru bufnițe. Și cerul nesfârșit. Zach a ocolit copacul și a luat-o în jos, pe-o cărare înfiorător de abruptă. Jina l-a urmat cu trupul contorsionat într-o parte: cu o mână se agăța de solul sfărâmicios de deasupra, iar piciorul și-l întindea în jos, tremurând, în încercarea de a-l ancora de coasta muntelui. Jina n-a observat aburul decât atunci când a ajuns aproape de marginea apei. Zach a râs triumfător. Sub ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]