6,858 matches
-
deschise geanta și scoase la iveală o pereche de mănuși de cauciuc, pe care și trase pe În mâini ca și cum ar fi fost chirurg. — Atunci vă rog să ne faceți puțin loc, le spuse el agenților de la Identificări care se agitau de colo-colo. Aceștia se retraseră pentru a-l lăsa să se apropie de cadavru. Doctorul Wilson apucă cu vârful degetelor glezna, chiar sub Încheietură. — N-are puls. Ori piciorul e tăiat de-a binelea, ori victima e moartă. Trase hotărât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
prosopul, când auzi un tușit politicos. Logan se Întoarse pe călcâie, inima accelerându-și ușor pulsul, iar palmele Încleștându-i-se În pumni. Watson stătea chiar În ușa bucătăriei, Îmbrăcată cu unul din tricourile sale vechi cu mânecă scurtă și agitând o paletă de plastic În direcția lui. Părul ei, eliberat din cocul regulamentar, Îi cădea peste umeri În bucle șaten-Închis. O pereche de picioare goale se iveau de sub tricou și erau chiar o pereche de picioare foarte atrăgătoare, de fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Își țină gura și să o lase pe ea să facă prima mutare. Logan trase adânc aer În piept și intră În bucătărie. Camera mirosea a șuncă prăjită și a bere stătută. Watson și picioarele ei Încântătoare stăteau În fața aragazului, agitând tigaia Încinsă și făcând șunca să sfârâie și să pocnească. Logan era pe punctul de a spune ceva de complezență pentru a sparge gheața, când cineva vorbi În spatele lui, făcându-l să sară În sus de frică. — Brrrrr... La o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
văzându-l cum se repede la coșul de pâine și la unt. Nu prea vă dau de mâncare pe acolo? — Logan, spuse Logan cu gura plină de pâine. Nu „Laz“, ci Logan. Miller se lăsă pe spate În scaun și agită paharul cu vin, privind cum scânteiază culorile. — Nu știu ce să zic, spuse el. După cum am spus: am făcut niște cercetări. Lazăr nu e o poreclă nepotrivită pentru cineva care s-a Întors din morți. — Eu nu m-am Întors din morți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
carte despre asta? Întrebă el. Ai putea să-ți iei ditamai avansul la o chestie din asta: criminal În serie și violator cutreieră străzile fără probleme, nimeni nu poate pune mâna pe el și, hop, apare detectivul McRae! Miller Își agită furculița În aer Întrând În atmosferă, la fel cum un dirijor Își mișcă bagheta, pastele Începând să se desfacă pe măsură ce el vorbea. Detectivul și curajosul patolog Îi dau de urmă criminalului, numai că el o Înșfacă pe ea! Vedere de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
-n ordine, mamă. E prea târziu. Se lăsă pe canapeaua cea verde și oribilă. — O să-l luați, nu-i așa? Logan Îi făcu semn polițistei să blocheze ușa de la intrare. — Unde e? Întrebă el. — Nu e drept! Mama lui Darren agită șervetul În fața lui Logan. Avea desenat pe el o oaie micuță care dansa pe el. — De ce nu-mi pot vedea nepotul? De ce nu poate sta cu taică-său? — Doamnă Caldwell... Începu Logan, numai că ea nu terminase Încă. — Vaca aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
până peste urechi, dar tu l-ai găsit pe Richard Erskine fără supraveghere din partea unui adult, iar presa crede că soarele răsare de la tine din fund. Așa că ăsta-i al tău. — Da, domnule. Stomacul lui Logan Începuse deja să se agite. — OK, zise Insch, sărind de pe birou. Apucă-te de asta. Eu mă duc să văd ce marionete am moștenit de la McPherson. Biroul cel mic al lui Logan Îl aștepta. Nerăbdător. De parcă știa că el e acum cap de linie. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
martor era mult prea mic pentru el, Întinzâdu-se pe la cusături de fiecare dată când se mișca. Părul lui cel blond și murdar arăta ca și cum nu mai văzuse un pieptene de multă vreme, iar mâinile mari i se zbăteau și se agitau În vreme ce el se bâlbâia vorbind despre Întâlnirea sa cu Gerald Cleaver. Un băiat de unsprezece ani, bătut În asemenea hal de tatăl său Încât ajunsese să petreacă trei săptămâni la Spitalul de Copii din Aberdeen. Și acolo sare din lac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Împuțite, ci și unul de transpirație stătută și animal intrat În putrefacție emanat de Hoitarul. Vânătăile pe care le văzuse Logan noaptea trecută se Întinseseră. Purpuriul-Închis și verdele se Întindeau pe fața prizonierului, dispărând În barba mată. Mâinile i se agitau pe tăblia mesei, cu pielea murdară și unghiile Înnegrite. Singurul lucru curat la el era salopeta albă de hârtie, pe care i-o dăduseră cei de la Biroul de Investigații când Îi luaseră hainele pentru o expertiză criminalistică. Logan și Insch
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
nu dormise de o lună, iar respirația sa ar fi putut face și tapetul să se strângă: bere stătută și whisky. Văzuse ziarele. Știa că arestaseră pe cineva. Logan Îl duse Într-o cameră de interogatoriu și ascultă cum se agită și se consumă. Hoitarul știa unde e fiul său. Poliția trebuia să-l silească să vorbească! Dacă ei nu puteau, avea s-o facă el! Trebuia să-l găsească pe Peter! Logan Îl calmă Încet, explicându-i că bărbatul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
birou. Sonorul nu era suficient de puternic cât să se poată auzi cuvinte adevărate, dar o fotografie a lui Gerald Cleaver apăruse deasupra umărului ei stâng. Apoi imaginea se schimbă Într.un cadru exterior cu Tribunalul din Aberdeen. Mulțimea Își agita pancartele În aer și, dintr-o dată, o femeie cam de patruzeci de ani umplu ecranul, ținând strâns semnul ei cu „MOARTE GUNOIULUI PEDIFIL“, plină de mândrie. Pocni din gingii Încărcată de furie pe parcursul celor cincisprezece secunde, nici unul dintre cuvinte nefiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Philips, cu „adult adecvat“, apăru după o oră și jumătate de telefoane frenetice, arătând ca vai de el. Era tot fostul profesor Lloyd Turner, mirosind puternic a mentă, de parcă băuse de unul singur și nu voia să știe nimeni.. Se agita cu hârtiile lui În timp ce Logan revizuia detaliile standard pentru bandă. — Vrem, spuse detectivul Insch, Îmbrăcat acum În costumul lui de rezervă, să ne vorbești despre fata moartă, Bernard. Ochii Hoitarului scrutară Încăperea, iar fostul profesor oftă adânc, suferind. — Am mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
decât reușise inspectorul Insch. Subiectul În sine Îl făcea pe Hoitar să fie nervos. Agitat. Nu era bine. Erau lucrurile lui moarte. I le luau. — Hai, Bernard, spuse polițista În haine simple, mânuind iar ceainicul. Nu e cazul să te agiți, nu? — Lucrurile mele. Îmi fură lucrurile mele! Sări În picioare, aruncând cu zgomot pe podea o farfurie cu ciocolățele digestive. O pereche de ochi sălbatici Îl țintuiră pe Logan. — Ești polițist! Îmi fură lucrurile! Logan se strădui să nu ofteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
fi fost de iscusite sau atente, Întrebările lui Miller reușiră să-l supere pe Hoitar. Și nu făcea decât să reia la nesfârșit același lucru: voia să meargă acasă; Îi furau lucrurile. Plaja Aberdeen era dezolantă și Înghețată. Marea Nordului se agita, cenușiu-Întunecată, printre rafalele de zăpadă. Mugetul valurilor de culoarea granitului zdrobindu-se de faleza de beton puncta furtuna șuierătoare, aruncând șuvoaie la 6 metri În aer, unde vântul le izbea de fațadele magazinelor. Cele mai multe dintre ele nu se obosiseră să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
de povești nițel, si-o să recunosc eu tot? Ține-l de vorbă pe boșorog până varsă tot ce-are pe suflet? Scutură din cap. Te uiți prea mult la televizor, domnule Porc. De vărsat, o să te vărs doar pe tine. Agită În aer cuțitul Stanley și rânji. Logan Îl pocni Într.un genunchi. Tare. Se auzi o pocnitură sonoră și Doug se prăbuși, scăpând cuțitul din mână, chirchindu-se asupra genunchiului făcut praf. — Nenorocitule! Șuierând printre dinți, Logan se rostogoli pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
suna ca a unui rinocer ucigaș. Ce naiba crezi că faci, ticălos mic și murdar ce ești? O umbră se lăsă asupra ei. Întinsă pe podea, Watson putea doar să distingă În lateral un bărbat cu oasele mari, cu mâinile uriașe agitându-i-se. Ca o pasăre prinsă În plasă. — Mamă... — Nu mă lua pe mine cu mamă, ticălos mic ce ești! Ce naiba-i asta? Arătă spre cei doi legați fedeleș. Eu nu... — Iar ai avut treabă cu băiețeii. Nu-i așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Ai stricat tot! Ușa explodă În lături. Logan intră În forță În cabana Întunecată. În lumina palidă a unei torțe căzute văzu totul: agenta Watson, pe jumătate goală, zăcând pe o parte, cu ochii Închiși de durere; pe Jamie McCreath, agitându-se Întors cu spatele, plin de sânge pe față; pe Martin Strichen trăgând piciorul În spate, pregătind o altă lovitură. Strichen Îngheță, Întorcându-se chiar când Logan se Înfipse În el, aruncându-i pe amândoi În perete. Un pumn țâșni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
de pe obraz cu mâna, însă n-am reușit decât să mă mânjesc mai mult. Până la urmă m-am șters cu mâneca, în timp ce ea râdea, sărind peste valuri și sclipind ca o imagine ce se îndepărta într-un vârtej de spumă, agitând valurile, ca un miraj instabil și amețitor. De ce râzi? am strigat după ea, tocmai când era să dispară. Și unde te grăbești? Știam că nici o sirenă nu rămânea la vedere prea mult, vreodată, în acea lagună... însă aș fi vrut
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
arma ridicată; probabil că astfel vedeau urșii și mistreții fața omului care îi ucidea. Și ce zâmbet! Cu toți dinții strâmbi în gura aceea mare, și ochii care spuneau: „Ești terminat!“. Gustul arzător al sângelui urca pe gâtlej; Împăratul își agită brațele ca pentru a-și face loc: lumina acolo, departe, nu mai era nimeni, nici un glas. Reuși să pătrundă în atrium și pumnalul lui Julius Lupus intră orizontal, trădător - nu ca în luptă dreaptă, ci ca în încăierări - în pântece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
fu amețit de emoție și din înaltul cvadrigii salută mulțimea, trimise sărutări, râse; iar mulțimea îl iubi pe dată; iar în mijlocul ei, un veteran strigă porecla drăgăstoasă: — Caligula! Alții însă, cuprinși de o mânie înghețată, șoptiră că Germanicus voia să agite plebea, să-i însuflețească pe învinșii populares, să le prezinte romanilor dinastia lui într-o teatrală, demagogică ipotecă pe putere. — Tiberius n-are să i-o ierte... Tiberius tot nu reacționa. Iar Cremutius Cordo, istoricul, își exprimă îngrijorarea cu privire la tăcerea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
rece, acel caurus care mătură marea Tyrrhenum dinspre apus. Însă plecă fără întârziere, împins de vâslitul continuu sau de pânze, după cum îi îngăduia vântul, cu flotila de escortă; ținta lui, neașteptată, care îi înspăimântă pe mulți, era insula Pandataria. Marea agitată de caurus lovea coasta corăbiei, și ei se îndreptară spre țărmul dinspre răsărit, unde găsiră apele liniștite din fața elegantului port privat pe care Agrippa, priceput în ale mării, îl construise pentru soția sa, Julia. Tânărul Împărat debarca aici pentru prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
mai întors. Cine a ascuns lucrurile astea aici? Avea dreptate. Tiberius nu se afla la Roma în acea perioadă - nu se mai întorsese niciodată în capitală. Callistus reflectă: — Îmi amintesc ce a spus Macro în orele dinaintea alegerii tale. Era agitat și blestema: „Pot să facă orice vor ei acolo, înăuntru“. Și așa au făcut. Dar nu au distrus, ci au ascuns - tăcu o clipă. Cine-o fi fost? se întrebă în șoaptă, aproape fascinat de inteligența care alesese cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ce trecea, Împăratul declarase că, dacă l-ar fi făcut senator pe calul său, Incitatus, acesta ar fi dat soluții mai bune la unele probleme decât anumiți nobili patres. O replică pe care, auzind-o, poporul zâmbise. Senatorii însă se agitau indignați, pentru că niște grăjdari puseseră pe crupa calului însemnele senatoriale. Asiaticus îi întrebă însă cu blândețe: A spus că frumosul lui cal...? Bine. Le vom explica oamenilor că au râs degeaba. Mai mult chiar, le vom spune că nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
infuziilor de plante și a licorilor misterioase ale medicilor, seară de seară era tot mai îngrijorat că nu va putea dormi. Întunericul făcea loc unui înspăimântător dialog cu sine; asemenea unor animale îngrămădite într-un țarc, în mintea lui se agitau morții din ultimele luni, dușmanii săi la care îi era imposibil să ajungă, neliniștile cu privire la viitor. Ca printr-o vrajă, casa blestemată a Mașterei era acolo, la câțiva pași. Se blestemă că n-o distrusese. Camerele private ale împăratului deveneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de elektron. Cluvius Rufus, scriitorul, care urmărise cu inima bătându-i nebunește spectaculoasa înălțare a monumentului, întrebă: — De ce și acel obeliskos? Aș vrea să știu de ce întrebi asta! se revoltă celălalt, cuprins de-acum cu totul de aburii vinului, și agită codexul. Pe cine trebuie să aperi? Cine sunt prietenii tăi secreți? Vecinii săi observară că, pe lângă monumente, carnețelul conținea și o listă de nume; era vorba nu doar de distrugerea trecutului, ci și de epurare. Li se făcu teamă - nici unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]