25,860 matches
-
spune că asta nu e viață“ - și s-a dus să-și Întîlnească umbra. Eram cinci acolo sub lumina reflectoarelor tineri și superbi și fără complexe și micul Daniel ne-a spus o poveste ca o ploaie subțire de sînge albastru căzînd peste Țara Sin. „da, Rousseau s-a aruncat pe fereastra de la balconul În stil empire și-n cădere pînă jos Van-Gogh a continuat să picteze munți de creieri de pasăre și de creieri de flori și numai morminte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
se umflă euforic ciorchinii cancerului, tînărul care plănuiește În cele mai mici amănunte un atentat, o femeie de cincizeci de ani frumoasă ca un star de cinema, o fată de nouăsprezece cu un picior de lemn, un copil cu ochi albaștri care visează să-și spînzure pisica, două cumetre așezate alături visînd fiecare gospodăria celeilalte, un bărbat cu barbă Înghiontit de trei proaspăt bărbieriți, o femeie borțoasă care vorbește ungurește și cei de pe scaune se fac că nu o văd... fețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
impasibilă profesoara citind pe closet poeme de Ungaretti; zile zgîlțîiate de un cutremur continuu deșertîndu-și vlaga În canale de scurgere puțind pestilențial ca urmele de sînge rămase pe buza asfaltului și salvările marilor uzine, mașini albe cu perdeluțe și girofaruri albastre păstrate În garaje pentru cazuri extreme, gonind spre aeroport să-l Întîmpine cu toată pompa cuvenită pe reprezentantul unei firme dintr-o țară vecină. Și toate aceste convoaie În așteptarea unui produs nedefinit care e pe drum, mereu pe drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
va fi deja imposibil. În fiecare dimineață, căldura ce răzbătea pe ușa brutăriei din orașul de jos smulgea o bucată din ceața dimineții. O transforma într-o băltoacă inofensivă. A doua zi dimineață, păunul s-a proțăpit în mijlocul acestei bălți albastre, ca un blestem. Poștașul l-a văzut primul. După el doctorul, apoi lăptarul. Așa că pe la opt, când ceața s-a răspândit și s-au deschis magazinele, toată lumea aflase de prezența lui. Oamenii s-au îmbulzit la cele două capete ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
pildă, cu Adél veneam în contact mai des decât se așeza el lângă mine, iar lui tanti Amália, ori de câte ori venea să-mi schimbe cearșaful înmuiat în apă, îi ceream biletul de tren. Tanti Amália era o femeie corpolentă, în halat albastru, și imaculată, și virgină, și tot conducea, conducea vila Engelhard, iar pe lângă asta și ștrandul, cu debarcader cu tot, iar lumea era dușmanul ei. Fauna, flora, plus umanitatea. Căci pe cabinele ei creșteau lichenii, ei i se pișau turiștii în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
una câte una, lăsând doar câteva neoane să ardă pe strada principală. Vedeam Biblia cea mare din neon de pe biserica reverendului. Poate c-o s-o aprindă și-n noaptea asta, cu paginile ei galbene și literele roșii și crucea mare albastră din mijloc. Poate c-o aprind chiar dacă nu-i acolo reverendul. Vedeam zona unde stăteam înainte, vedeam chiar casa în care am stat. Acum locuia altcineva în ea. M-am gândit la cât de norocoși trebuie să fie să aibă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
și mâinile mele arătau ca și cum ar fi fost albe și lipsite de viață. M-am așezat cu capul în mâini și mi-am trecut ochii de câteva ori peste formele desenate pe mușamaua care acoperea masa. Mă uitam la pătratele albastre cum se transformă în pătrate roșii și dup-aia în pătrate negre și iar roșii. Am privit în sus spre bec și am văzut pătrate albastre și roșii și negre în fața ochilor. Turtele îmi atârnau greu în stomac. Îmi doream
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
câteva ori peste formele desenate pe mușamaua care acoperea masa. Mă uitam la pătratele albastre cum se transformă în pătrate roșii și dup-aia în pătrate negre și iar roșii. Am privit în sus spre bec și am văzut pătrate albastre și roșii și negre în fața ochilor. Turtele îmi atârnau greu în stomac. Îmi doream să nu fi mâncat nimic. Sus, când am intrat eu în cameră, tanti Mae o învelea pe mama. O să se facă bine, David, mi-a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
apropiat de fereastră și am lăsat lumina galbenă să cadă pe mine. Corpul meu avea o tentă de alb palid cu excepția feței și a brațelor. Adierea vântului mă înconjura răcoroasă. Am zăbovit multă vreme acolo privind copacii de pe deal, cerul albastru cu cei câțiva nori de deasupra pinilor. Alunecau încet și l-am urmărit pe unul până a dispărut după deal. Pe unul l-am făcut să aibă fața mătușii Mae, apoi s-a transformat într-o vrăjitoare și mai târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
de șuncă. Nu pusese unt pe sandviș, în schimb în pachet era și o floare din grădinița de care încercase tanti Mae să aibă grijă. Știam că era singura floare care răsărise din tot ce plantase. Avea doar câteva petale albastre și chiar nu știu ce soi era pentru că nu mai văzusem niciodată o floare atât de prăpădită. I-am dus-o înapoi când am mers acasă. A fost atât de fericită s-o primească înapoi și atât de mândră de ea încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
sport, pantaloni în mai multe culori, cu o cravată largă pe care am reușit să număr vreo șase culori diferite. Ce am remarcat prima dată la el, chiar înainte de haine și de cât de slab era, a fost ochii. Erau albaștri, dar un albastru cum nu mai văzusem până atunci. Era o culoare curată, care arăta de parcă s-ar fi uitat mereu într-o lumină strălucitoare, fără să fie nevoit să clipească. Obrajii nu-i erau plini cum îi au băieții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
mai vedeam câte un ou spart pe cărare, care căzuse din vreun cuib, și mă gândeam ce pasăre minunată ar fi putut fi. Uneori mai cădea și câte un pui mic de pasăre, iar eu îl vedeam acolo, mort și albastru. Nu-mi plăcea să văd animale moarte. Nu vânam, cum făceau mulți oameni din vale. Unii trăgeau în câte o pasăre doar ca să-și încerce ținta. Primăvara era perioada când mă bucuram cel mai mult că locuim pe deal. Totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
pe cap moale, ca al unui copil. Dar cea mai mare diferență pe care o puteai observa la domnul Farney era fața lui. Știam că are aproape treizeci de ani, dar pielea lui era fină și puteai să vezi venele albastre, subțiri de pe fruntea, nasul și mâinile lui. Ochii lui erau de albastrul cel mai curat pe care l-am văzut vreodată și erau mari și larg deschiși. Totul la el era firav: nasul, gura, corpul. Nu conta dacă era frig
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
Gălbenușul era cremos și bun, dar a trebuit să ronțăi mult albușul până să pot să-l înghit. Când se făcuse ziuă de tot, mi-am dat seama că o să fie o zi de început de iarnă, cu un cer albastru și luminos și cu vânt rece care o să bată pe deal. Soarele răsărise, așa că mi-am pus paltonul, am ieșit și m-am așezat pe treptele din spatele casei. Am vrut să ies din casă, ca să reușesc să mă gândesc la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
lucru, poate o să economisesc niște bani și voi merge la Nashville să o caut. Presupun că ei cred că încolo am plecat, să o caut pe ea. Soarele e deja mult deasupra copacilor ăstora scunzi, iar cerul are aceeași culoare albastră și clară pe care o avea ieri, în vale. PAGE PAGE 2
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
legătură cu moartea lui Lee - în ciuda faptului că murise în curtea lor. M-am uitat cu atenție la fiecare în parte. Tom suferea de așa o mahmureală încât era incapabil să vorbească, stătea cu umerii căzuți, îmbrăcat într-un pulover albastru, meditând la viața lui mizerabilă. Paul și Claire se așezaseră unul lângă altul, uitând pe moment de certurile lor în fața unei crize de asemenea proporții. Privirile mi s-au oprit asupra lui Paul pentru câteva secunde; nu-mi inspira prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
mai ia ceva vreme până să moară. Am trecut cu ostilitate mai departe. —Paul, tu și Claire o cunoșteați, nu-i așa? am întrebat. — Am dat nas în nas de câteva ori, a răspuns cu precauție Paul fără ca ochii lui albaștri să îi întâlnească pe ai mei, însă n-aș spune că am fost unul dintre prietenii ei. Vreau să spun că o știam, dar doar cât să o salut. Nu sunt în măsură să comentez ce i-ar sta în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
datora mai mult personalității lui decât talentului. Paul era alunecos și amabil cu oamenii de la care voia să obțină ceva, pe când Claire nu cunoștea sensul cuvântului compromis. —Bună, Sam, cum merge treaba? m-a întrebat Paul cu ochii strălucitor de albaștri. M-am trezit că îi zâmbesc înapoi sedusă de șarmul lui înnăscut. Știa prea bine cât e de fermecător și se folosea fără rușine de acest atu. — Să o lăsăm baltă. Mai bine îmi spui vești proaspete. Sigur sunt mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
care se găsește într-o pungă de zahăr sau într-o carte. Droguri, în cantități mici. Puteam să tai asta de pe listă. Lee nu fusese dealer. M-am simțit în afara oricărui pericol, renunțând la varianta unui microfilm cu neprețuitele imprimeuri albastre pentru o nouă bombă mai deșteaptă sau la smaraldele furate ale țarinei. Alarma ceasului din capul meu s-a declanșat, sunând tare. Bunul simț îmi spunea că apartamentul fusese deja răscolit și din câte știau cel sau cei care au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
Câteva trepte știrbite ajungeau până la ușa de la intrare, care își păstra vopseaua căcănie de când m-am mutat. Nu voiam să fiu acuzată că înfrumusețez zona, așa că nu m-am atins de ea. Trântite pe scări păreau a fi niște zdrențe albastre fără contur. Pe măsură ce înaintam, cârpele s-au rearanjat, devenind mai întâi o formă umană și apoi, când mă apropiasem îndeajuns, s-au transformat în Tom Connelly. Ochiul meu deprins mi-a spus că era încă mahmur. Artiștii sunt niște observatori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
mai ales pentru că purtam cizmele de piele, așa că mi-a desfăcut brațele și l-am întrebat: —Tom, ce dracu’? — Un simplu bună ar fi fost de-ajuns. S-a uitat în sus la mine. Ochii lui erau acum mai mult albaștri decât roșii, ceea ce însemna un lucru bun pe săptămâna asta. Știam ce urmează: avea să facă o moacă de cățeluș amărât ca să mă impresioneze. M-am pregătit să îi fac față, ceea ce nu era atât de greu. Nu aveam chef
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
pieptănat pe spate și dat cu gel. Era la fel de negru precum îi era fața de albă și îi dădea un ușor aer de păpușă orientală. Era evident că nu e din zonă. Haina veche din stofă, lăbărțată la umeri, puloverul albastru deschis, cu gulerul de la cămașa în dungi pe afară, pantalonii de catifea, toate indicau atât de limpede „Kensington“ de parcă îi era tatuat pe frunte. Expresia de pe fața lui mi-a confirmat așteptările. Se uita în jur neliniștit, îngrijorat, ca și când a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
a întâmplat să o facă Claire în locul meu. —Mai vrei? a spus ea. Nu, mersi, sunt plină. A fost exact cât aveam nevoie. Claire era mai palidă ca de obicei și avea urme adânci de umbre mov sub ochii ei albaștri. Poți să mai iei dacă vrei, a spus nepăsătoare. Nu-i păstrez nimic lui Paul, nenorocitul dracului. —V-ați certat? am întrebat natural. —O ceartă? Dumnezeule, de unde să încep? A mușcat cu sălbăticie dintr-o altă felie, imaginându-și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
comentarii prostești despre cât de minunat trebuie să fie să stai toată ziua și să deschizi sticle de vin. Era înalt, blond și arăta de parcă jucase rugby în gimnaziu și la liceu și urmase un colegiu de agricultură. Ochii lui albaștri contrastau cu fața deja rozalie de la băutură, avea umerii lați și acel aer de autoritate absolută conferit de averea moștenită. Prietenii lui erau cam la fel. Purtau cămăși în dungi și jeanși strâmți; aveau fețele roșii și vorbeau tare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
dintre băieți. —Ia-ți gându’, Simon, a spus Johnny peste umăr. Găsește-ți păsărica ta. încearcă la Sophie. Ea e mereu dornică de distracție. A indicat o fată care purta acea bentiță omniprezentă, o haină galbenă de stofă, o cămașă albastră cu dungi și jeanși. Gulerul cămășii era ridicat în sus și susținut cu un colier de perle. Pe buze purta o nuanță mai deschisă de roz decât cea de pe față. Era singurul ei efort de a coordona culorile. Fata a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]