7,965 matches
-
acestui dicționar, conținutul și disciplina de care țin termenii pot pune probleme din perspectiva situației în care se prezintă această cercetare și a opțiunilor privind obiectul, metodele și mijloacele antrenate în realizarea ei. De aceea, se impune ca, în cazul alcătuirii unei astfel de lucrări lexicografice, să se ofere și o argumentare de principiu în legătură cu principiile care stau la baza ei, dincolo de faptul că urmează un anumit model. Între inițiativele științifice din a doua jumătate a secolului al XX-lea, cele
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
însă unidimensională, deoarece întrunește mai multe activități, între care una vizează finalitatea, comunicarea, iar alta producerea mesajului. Ca atare, actul lingvistic are același aspect complex, fiind în principiu o enunțare cu rol de unitate funcțională în comunicare. Această constatare în legătură cu alcătuirea vorbirii dintr-o suită de acte lingvistice a fost de obicei ceva subînțeles, fiindcă nu face parte din tradiția obișnuită a analizelor lingvistice și abia în a doua jumătate a secolului al XX-lea, filozofia analitică anglo-saxonă a impus termenul
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
lucru de altfel imposibil. Prin aceasta se pot recunoaște unele stereotipii în activitățile umane și construirea unor modele tipologice și sintagmatice prin care sînt ele înregistrate. O asemenea perspectivă conduce la posibilitatea de a constata în ce măsură contribuie acțiunea (narată) la alcătuirea unui text (literar), care este frecvența și tipul acțiunilor, precum și modul în care le redă autorul (ca acte prin care se urmăresc scopuri, ca acte gratuite, ca acte ratate, ca acte care cer anumite rezolvări etc.). Din perspectiva pragmaticii lingvistice
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
antanaclaza sînt considerate figuri definite prin ambiguitate. Numeroasele interferențe posibile cu alte figuri retorice (metonimie, antanaclază, calambur) conduc la concluzia că ambiguitatea nu poate fi considerată o figură propriu-zisă, ci un procedeu stilistic emblematic și înglobant, care determină în context alcătuirea unei întregi serii figurative; unele dicționare de retorică tratează chiar într-o clasă separată așa-numitele figuri ale ambiguității. În a n a l i z a d i s c u r s u l u i se poate
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
obișnuite ale adevărului, ci din perspectiva edificării mediilor transcendente, care, fără a fi sustrase în întregime realității senzoriale, sînt totuși dincolo de ea. În asemenea condiții, aserțiunea devenită neinterpretabilă, poate fi mijloc de producere a stărilor extatice. Din perspectiva rolului în alcătuirea discursului, aserțiunea poate deveni mijloc de caracterizare a lui, dar, desigur, nu în mod exclusiv, căci numai în sentințe sau în unele texte sapiențiale poate fi element suficient de structurare discursivă. De aceea, a n a l i z a
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
consens în a identifica un referent într-o lume posibilă. V. acțiune, apreciere, autodesemnare, discurs, narator. MOESCHLER - REBOUL 1994; DUCROT - SCHAEFFER 1995; DSL 2001. RN AUTORITATE. În domeniul limbii, autoritatea reprezintă caracteristica de a institui maniere, modele și mijloace pentru alcătuirea discursului. Manifestarea autorității la nivelul limbii populare nu se realizează în mod conștient și programatic în vederea unui scop, dar contactul dintre vorbitorii unor limbi diferite presupune trecerea de elemente (de obicei lexicale) de la o limbă la alta, în condițiile în
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
gen de discurs, practică discursivă. DUBOIS 1973; GREIMAS - COURTES 1993; MOESCHLER - REBOUL 1994; DUCROT - SCHAEFFER 1995; DSL 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; BUSSMANN 2008. RN COMPOZIȚIE. În terminologia lingvistică, cuvîntul compoziție este folosit uneori ca sinonim al lui compunere, cu semnificația "alcătuire a unei unități semantice cu ajutorul unor elemente ce au autonomie în limbă", deosebindu-se de derivare, care recurge și la elemente lipsite de autonomie. Această trăsătură a unirii de elemente autonome se menține și în cazul a n a l
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
a avea semnificații sau funcții redate prin fonemele unei limbi. Din acest motiv, cuvînt rămîne elementul de bază al metalimbajului, atît la nivelul limbii obișnuite, cît și nivelul limbajului de specialitate, ca o formă lingvistică liberă ce intră direct în alcătuirea enunțului și discursului. Pentru lingvistica istorică, comparată și contrastivă, cuvîntul se prezintă ca un fapt evident al limbilor naturale, care are o anumită origine și contractează relații de diverse tipuri în cadrul sistemului lexical al limbii și în cadrul șirului ce alcătuiește
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
mare și semnul cuprins în sfera lui. Această relație relevă, în cazul discursului științific și al discursului filozofic, un rezultat la care a ajuns gîndirea în procesul cunoașterii, prin reflectarea și interpretarea stărilor de fapt oferite de realitate. Maniera de alcătuire a discursului deductiv nu urmează o schemă unică nici măcar în cazul stilului științific, cel mai apropiat din punctul de vedere al structurării de rigorile logicii. O situație specială este reprezentată în acest caz de derivarea unor ipoteze pornind de la o
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
concretizarea notelor distinctive ale acestora: actele reprezentative - credința; actele directive - dorința locutorului; actele comisive - intenția locutorului; actele expresive - variază în funcție de act, iar scopul ilocuționar este acela de a transmite o stare psihologică: plăcere/neplăcere, acceptare/respingere. În mod particular, în alcătuirea discursului publicitar, cerințele afective (care mizează pe valențe conotative euforice prin idealizarea obiectului publicitat) ocupă un loc important, alături de cele de natură materială (referitoare la produs), în construirea mesajului. Publicitatea exploatează la maximum manifestările psiho-afective, prin sondarea a psihicului uman
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
1966; DUCROT - TODOROV 1972; GRUPUL μ 1974; FONTANIER 1977; PERELMAN - OLBRECHTS-TYTECA 1988; FROMILHAGUE - SANCIER 1991; MOLINIE 1992; KERBRAT-ORECCHIONI 1996; REBOUL 1996; ROBRIEUX 2000; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; AMOSSY - MAINGUENEAU 2003; BUSSMANN 2008. AR FOCALIZARE. În naratologie, focalizarea este o modalitate de alcătuire a textului literar, studiată de G. Genette (a cărui lucrare de bază a apărut în 1977), care este dată de perspectiva sau de punctul de vedere al autorului unei povestiri. Potrivit acestui cercetător, există o povestire non focalizată (sau cu
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
lui Platon, logosul este discursul argumentativ verificabil și se opune mitului, care nu oferă o astfel de posibilitate, însă această verificare este una de natură rațională, prin indicarea unui raport sau prin desfășurarea unui raționament, ceea ce presupune manifestarea rațiunii în alcătuirea discursului. Anterior, Heraclit considera logosul o inteligență care organizează elementele discrete într-un tot coerent, identificînd gîndirea cu expresia (cu exprimarea gîndirii prin cuvînt). Aceasta a permis ca, mai tîrziu, în Evanghelia după Ioan, logosul să-l desemneze pe Isus
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
glóssa "limbă"), ce sugerează reflectarea realității prin sensurile limbii, reflectare proprie comunității vorbitoare și relevantă pentru modul de umanizare a mediului cosmic specific limbii. Această manieră specifică modelează la rîndul ei pe indivizii vorbitori, încît se regăsește în modul de alcătuire și în componentele discursului. V. categorizare, etnometodologie, dialectică, glosocosmos, praxem, reprezentare, traducere. DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001. IO LUARE DE CUVÎNT. Prin luare de cuvînt se înțelege contribuția unui locutor într-un anumit moment la conversație, adică ceea ce în limbajul teatral
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
discurs și a tipologiilor discursului presupune și existența unor modele discursive corespunzătoare acestor tipuri și ierahizate prin tipologiile lor. V. gen discursiv, tip de discurs. DUCROT - SCHAFFER 1995; DSL 2001; VARO - LINARES 2004. RN MODELIZARE. Prin modelizare se înțelege o alcătuire de modele (în informatică). În automatică sau în cercetarea operațională), ceea ce presupune realizarea unor sisteme cu ajutorul cărora se pot studia proprietățile și transformările altor sisteme (mai complexe). În domeniul lingvisticii, formele de modelizare sînt diverse, dar, în analiza discursului, se
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
corespundă alte enunțuri, alcătuite din alte fraze, dar care spun același lucru. Relația care se stabilește în cazul parafrazei poate avea loc între enunțuri sau între fraze, iar în cazul definiției între cuvinte și enunțuri sau fraze. În general, parafrazarea (alcătuirea parafrazei) se prezintă ca o activitate naturală de reluare (și de substituire) care intră în practica obișnuită de folosire a limbii, încît manifestarea acestui fenomen este foarte extinsă. Unele procedee de construcție discursivă pot sta de altfel în întregime sub
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
nu sînt în măsură să explice programele polisemiei lexicale și reglările lor automate în discurs, în funcție de cotext și de context. Uneori, se folosește sintagma program de frază pentru a denumi, dincolo de programul de sens, dar în nemijlocită relație cu el, alcătuirea frazelor sau enunțurilor, pornind de la anumite modele. O atenție specială este acordată în unele lucrări programului narativ, care reprezintă o sintagmă elementară a sintaxei narative de suprafață, constituită dintr-un enunț al acțiunii ce vizează un enunț al stării. Programul
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
selectează referenți din mulțimea la care ea este aplicabilă prin însăși norma cutumiară a limbii, care îi atribuie virtualitatea de a putea fi actualizată. Discursul inedit, care este specific artei literare, presupune, măcar pentru unele dintre semnele lingvistice antrenate în alcătuirea lui, referințe inedite. Astfel, într-o cunoscută imagine eminesciană, precum în cuibar rotind de ape, referința pentru forma lingvistică cuibar este alta decît cea conferită în mod obișnuit prin semnificație, deoarece determinantul rotind de ape o orientează spre alt referent
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
n a l i z a d i s c u r s u l u i, relevanța poate avea mai multe fațete, pe de o parte, prin atitudinea (exprimată a) locutorului și, pe de altă parte, prin modul de alcătuire și de succesiune a enunțurilor care compun discursul. Prin urmare, informația comunicată este relevantă prin faptul că este adresată cuiva, iar enunțul sau enunțurile care o transmit au cel puțin o interpretare ce concordă cu principiul relevanței. V. coerență, implicatură
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
a secolului al XX-lea, prin valorificarea ei în teoriile argumentative, în lingvistica discursului și în lingvistica pragmatică, precum și în alte discipline sau direcții de cercetare. În tradiția pledoariilor din perioada clasică a Greciei antice, retorica reprezenta un ghid al alcătuirii discursului cu finalitate persuasivă, făcînd o analiză a mijloacelor ce puteau fi folosite pentru a comunica în public, și reprezentînd astfel prima formă de a n a l i z ă a d i s c u r s u
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
sistem ansamblul relațiilor care definesc, prin opoziție, relațiile lingvistice dintr-un stadiu al limbii, considerat în mod sincronic. În știința actuală, care valorifică această idee, se consideră că, de fapt, limba este alcătuită din mai multe sisteme ce cooperează la alcătuirea ei ca entitate unică: fonetic, morfologic, sintactic, lexical și stilistic. Dacă se ține cont însă de faptul că același element al limbii (un cuvînt, de exemplu) este antrenat în rețeaua tuturor acestor sisteme (prin formă, flexiune, regim, semnificație și selecție
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
facă distincția între discursul originar (sau genuin), care are o relație nemijlocită cu o stare de lucruri din realitate, și discursul asistat (sau dirijat), care este inițiat de un alt discurs, de la care preia obiectul, iar uneori și modelul de alcătuire, relația cu o stare de lucruri fiind în acest caz mijlocită. În sfera discursului originar se cuprinde deopotrivă discursul cu referința în lumea extralingvistică și discursul cu referința în spațiul lingvistic, dacă elementele lingvisticului sînt privite ca realități despre care
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
și perspectivei din care este considerat, precum și scopului pentru care a fost inițiat și realizat. Altfel se prezintă lucrurile în cazul discursului asistat, ce pornește de la unul originar, preluîndu-i obiectul, dar nu întotdeauna și perspectiva asupra obiectului sau modelul de alcătuire. De asemenea, mijloacele de expresie (cuvinte, construcții sintagmatice libere sau fixe) pot fi preluate sau nu de discursul asistat din cel originar, fiind posibile astfel mai multe grade de apropiere în relația cu acesta. Această specie discursivă are trăsătura de
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
unui sens ce se capitalizează și poate apărea în discurs. Deseori, transferul are aspectul unui împrumut, dar, în general, traducerea este forma cea mai complexă a transferului cultural și vizează domenii variate (estetic, juridic, politic etc.), care intervin deseori în alcătuirea formelor identității colective. Studiul transferurilor culturale este în curs de constituire și implică diverse discipline, între care sociologia traducerii, istoria ideilor și antropologia. Traducerea și transferul cultural presupun o serie de practici lingvistice și interlingvistice prin care se analizează nominația
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
de transducție a semnalelor activatoare ale mobilității și invaziei celulare. În realizarea acestui program intervin proteine cu localizări distincte: • proteine membranare din categoria ectokinazelor și ectofosfatazelor, care asigură recepția semnalelor, interacțiunea cu matricea intercelulară și pierderea aderenței; proteine intracelulare din alcătuirea citoscheletului care se leagă la actină, elemente de transducție a semnalelor și numeroase alte molecule legate de mecanismele locomoției celulare. Celulele metastazante circulă pe cale sanguină sau limfatică, realizând evaziune față de atacul celulelor și moleculelor efectoare ale sistemului imunitar, pentru a
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
și solidă din pricina unui abuz de "tehnică” și a unei înclinații spre indeterminare, ci pentru că simțul realității este o construcție fluidă, înclinată spre schimbarea formei, așa că redarea sa "definitivă” în literatură este imposibilă. În schimb, dacă ne gîndim la alcătuirea semiotică a oamenilor, lucrurilor și a textelor de non- ficțiune ca aparținînd aceluiași ordin ca alcătuirea semiotică a romanelor, atunci e posibil să găsim o cale de mijloc. Din această perspectivă, arta nu este un supliment al vieții, și deci
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]