13,186 matches
-
Charlotte stătea în mijlocul aleii, mângâind pisica lui Boo Boo, iar Seymour a aruncat cu o piatră în ea. Avea pe atunci doisprezece ani. Asta a fost tot. A lovit-o cu piatra pentru că arăta insuportabil de frumoasă așa cum stătea pe alee, cu pisica lui Boo Boo. Toată lumea a știut acest lucru, pentru numele lui Dumnezeu - eu, Charlotte, Boo Boo, Waker, Walt, întreaga familie. M-am uitat la scrumiera de cositor de pe măsuța de cafea. — Charlotte nu i-a spus o vorbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
În sfârșit, ochii, Tatiana rămase Înmărmurită. În preajmă se vedeau doar morminte și cruci. Hainele sale, pe care le purta În tinerețe duminica și de sărbători, se legănau pe-o sfoară Întinsă Între doi salcâmi ce creșteau În fața sa, pe alee. Rochia ei de nuntă aninată de-o prăjină se ondula deasupra cimitirului, mișcate de-un vânticel cald ce bătea din miazăzi, fluturând din mâneci și făcând plecăciuni În stânga și În dreapta În fața năsăliilor, ca un om credincios ce și-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
pierdut, uneori...?” „Nu poți câștiga mereu...” Se despărți de Doctor În dreptul casei acestuia, dând șoferului adresa Carlei, sperând să repare, ce mai putea fi reparat. Taximetrul Îl depuse la drumul principal, având de mers o bucată de drum În interiorul unei alei Înguste, străjuită de pomi ornamentali. Dimineața era undeva pe aproape și, chiar auzi În depărtare - un cocoș vestind, ivirea zorilor. Mergea agale, târându-și picioarele, zărind În depărtare un fel de umbră dar, pe măsură ce umbra se apropia, reveni la dimensiunile
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
se grăbească, luă tot ce-i era de trebuință, iar actele i le aruncă alături! Socotind afacerea Încheiată, hoțul de buzunare Îi mai administră un picior În spate, scuipîndu-l În plină față. „Scârnăvie...!!” - Îl mai gratifică el, dispărând În labirintul aleelor. Luat prin surprindere, Tony Pavone, primi loviturile fără măcar a schița un gest de apărare, minunându-se cum de n’a murit Încă! Se ridică binișor, privind bănuitor În toate direcțiile și, cu un efort de voință, se retrase către
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
te așeza Împotriva muncii noastre, s’ar putea să mă ambiționez lăsând totul baltă. Pentru a procura acest beton am cheltuit timp și bani din propiul buzunar. Mâine va fi prea târziu...! În definitiv, morții pot fi Îngropați și fără alei betonate iar materialul să poată fi folosit În cazuri de apsolută urgență. Așa dar, pleacă de aici, dute, roagăte la Cel de Sus să te mai instruiască În legătură cu turnarea betonului...!!” Preotul Însă avea chef de scandal. „Tovarășe inginer, ai Întrecut
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
loc decât cu trei sute de ani În urmă. Mai dă-i un milion, mai dă-i Încă un miliard. Iar Dumnezeu? În continuare ascuns, chiar și de această puternică frăție a minților, În continuare inaccesibil? Dar acum Rolls-ul intrase pe alei. Auzeai frunzele noi de primăvară cum foșneau și tremurau la trecerea mașinii argintii. După mulți ani, Sammler tot nu știa cum să ajungă la casa lui Elya din pădurile din suburbie, atâta se Întortocheau micile drumuri. Dar iată casa, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
lui Sammler proaspăt rasă; pietrișul, fin, alb, mic, scrâșnea plăcut sub roți. Ulmii erau groși, bătrâni - mai bătrâni decât vârstele tuturor Grunerilor adunate laolaltă. Ochi de sălbăticiuni se iveau În lumina farurilor sau străluceau În reflectoarele așezate pieziș pe marginea aleilor: șoareci, cârtițe, marmote, pisici sau bucățele de sticlă ițindu-se din iarbă sau din tufe. Nici o fereastră nu era luminată. Emil puse faza lungă pe ușa de la intrare. Wallace, grăbindu-se să se dea jos, vărsă whisky-ul pe carpetă. Sammler
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
se păruse dintotdeauna lui Sammler, unde nimic nu funcționa cu excepția instalațiilor mecanice. Dar Gruner avusese Întotdeauna grijă de ea cu conștiinciozitate, mai ales de la moartea soției, În spirit memorial. La fel cum făcea și Margotte pentru Ussher Arkin. Pietrișul de pe alee era proaspăt. Imediat ce se sfârșea iarna, Gruner dădea comandă să fie schimbat. Luna clătea perdelele și se Întindea spumoasă ca apa oxigenată pe creștetul covoarelor albe, grele. — Wallace? Sammler avu impresia că-l aude jos În pivniță. Dacă nu aprindea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
putea să spargă ușa. Fac o orgie tipii ăștia cu topoarele lor. Și trebuie să am un alibi pentru asigurări. Fugi. În curte girofarele măturau copacii, roșu Închis peste gazon, ziduri și ferestre. Clopotul dăngănea, ding-dong, și mai adânc pe alee, cu urlete pasionale, lacome, se apropiau sirenele cu sunet mortal. Veneau alte camioane. De la fereastra podului Sammler se uită la Wallace cum iese În goană, cu brațele ridicate, explicând oamenilor cu căști ce săreau În cizme moi de gumă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
vederile - istorice, planetare și universale. Ordinea probabil trebuia inversată: mai Întâi veneau vederile, planetare sau universale, apoi veneau dolarii ascunși, țevile de apă, pompierii. Sammler ieși afară și se plimbă prin grădină, În spatele casei, În sus și În jos pe alee. Era nemulțumit. Explicase, luase poziții, spusese lucruri ce nu voise să le spună, voise să spună lucruri ce nu le spusese. În casă aveau loc activități, discuții, explicații, aranjamente, rearanjări. În casa unui om pe moarte. Venise din nou rândul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
pe bucătar, pe mine. Doctorul Îi era recunoscător, fiind un puști dintr-un cartier rău-famat. Îl făcea să pară demn de Ivy League. Un adevărat gentleman. Emil dădu cu spatele mașina lentă, argintie, Înaltă, aparținând sărmanului Elya, și ieși de pe alee. Îi dădu corect lui Sammler posibilitatea de a alege conversația sau solitudinea. Sammler alese solitudinea și Închise geamul despărțitor. Sentimentul adânc Înrădăcinat al domnului Sammler (o prejudecată, dacă vreți s-o numiți așa) era că femeile cu picioare foarte subțiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
estimarea inițială. Sheba a refuzat să repete gestul. Era timpul să plece acasă, i-a spus. Și-a pus haina și simpatica pălărie peruviană pe care o purta în acea iarnă. Apoi a încuiat studioul și au mers amândoi pe alee înspre parcare. Chiar dacă i-a spus să nu se deranjeze, Connolly a zăbovit în jurul ei cât timp ea a descuiat lacătul bicicletei. Când au ajuns în stradă, s-au oprit jenați, neștiind cum să-și ia la revedere. Sheba a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
era chinuită de o vreme chiar rea în acea lună, dar ea a pedalat așa de puternic, că atunci când a ajuns la intrarea în parc, era deja transpirată pe sub tricou. A legat bicicleta de grilaj și a luat-o pe alee înspre heleșteu. Era un loc prea mare pentru o asemenea destinație, și era sigură că ea și Connolly nu se vor vedea. Își amintește că a fost umită de cât de puternică îi era dezamăgirea. Apoi, fără nici un avertisment, Connolly
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
lui și a început să meargă de-andăratelea, spre copaci, trăgând-o și pe ea. — Vino, aici, a zis el. — Ce faci? a întrebat Sheba. În vocea ei era indignare, dar s-a lăsat trasă. Era mult mai întuneric decât pe alee și de-abia îi vedea fața lui Connolly. I-a venit în minte o imagine de poveste cu un spiriduș târând o prințesă în viziuna lui din pădure. Au continuat să meargă un minut și mai bine și apoi, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
de blocuri de locuințe de stat care acoperă cam un kilometru pătrat de teren, între Hampstead Road și Albany Way. Connolly se hotărâse să intre prin spate ca să evite orice întâlnire neplăcută cu prieteni sau vecini. Dar cum mergeau pe aleea din spate unde locatarii își țin mașinile, dintr-un garaj a ieșit un tânăr și l-a salutat pe Connolly. Connolly i-a răspuns cu o ridicare abia perceptibilă a sprâncenelor și a mers înainte. Când au ajuns la ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
destul de departe până la casa lui Connolly, iar după ce a ajuns acolo a petrecut plină de nervi o jumătate de oră pierdută în labirintul de blocuri. Când găsise cvartalul cu blocul lui, deja era ruptă de oboseală. A luat-o pe aleea din spate, așa cum făcuse prima dată cu Connolly, înainte să-și amintească că dormitorul lui era pe partea cealaltă a clădirii. S-a întors și a pedalat în jur, până în față. Când a văzut lumină la fereastra lui, a scăpat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
holbându-se la peretele cabinei telefonice un minut întreg, spune ea. Apoi a pus receptorul la loc și a ieșit înapoi pe trotuar. A pedalat înapoi spre casă. Aproape traversase piața și era gata să o ia pe una din aleile care coborau spre Hampstead Road când a auzit voci. S-a uitat în jur și a văzut doi tineri - un băiat și o fată - ieșind din clădirea unde stătea Connolly. În spatele lor, în prag, era Connolly. — Ai grijă, l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
pe buze. Celălalt băiat zicea acum ceva și ea nu înțelegea. Toți trei au izbucnit în râs. — Mă fut, ești numa’ gelos, a zis Connolly pe un ton jovial. Băiatul și fata s-au întors și au luat-o pe alee spre locul unde stătea Sheba. Ea s-a precipitat. — Oh, Doamne, oh, Iisuse, își amintește ea că îndruga ca pentru sine, în timp ce se furișa, te rog nu lăsa să fie îndrăgostit de altcineva. Când a ajuns târziu în noapte acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
pus mâna pe unul din stâlpii de susținere. La un metru optzeci și doi înălțime și optzeci și șase de kilograme, spatele tot l-a durut când a ridicat piciorul drept. Mike mai escaladase garduri până atunci, fugărise răufăcători pe alei și prin subsoluri. Așa că și-a adus aminte că imediat ce se punea în mișcare, durerea fie înceta cu totul, fie devenea mai puțin importantă. După primul spasm, piciorul stâng s-a urnit mult mai ușor. Spatele i s-a arcuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
amintirilor, înțepenește într-un prelung țiuit. aici sunt eu, acolo ești tu, noi, unde suntem? priviri confuze... cocoșii din tablă, de pe acoperiș, scârțâie din ce în ce mai tare, în bătăile vântului. numai bostanii adăpostesc lumina, iar jack glumețul se plimbă și astăzi pe aleea dintre rai și iad. femeia taie dovleacul, bărbatul dorește să facă sex, singurul eveniment sigur: poemul a fost ciopârțit de secure. versuri-schije străpung inima haosului; tăcerea sângerează; între noi un drum fragmentat de reproșuri. ar trebui să remodelăm poemul-mi
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
Stroia scriitor și critic literar, publicist și director-fondator al editurii și revistei “Armonii Culturale”. același praf, aceeași rugină... La căsuța poștală același praf, aceeași rugină... După ani în care nu existam pentru nimeni, iar numele nu avea ecou pe nicio alee părăsită de gânduri, am aflat dintr-o broșură îndesată pe fugă, galbenă și tocită de lacrimi: “timpul s-a rănit pierzându-și aripile”. Să plâng, să râd, Să îmi vând visele, să le sigilez În plicuri fără destinație? Să uit
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
era încă neatins de umbrele statuilor îl dăduseră o secundă în urmă ca să deseneze o gară în care rochia ta flutura precum a lui marilyn monroe mă luau în armată aveam atâta curaj încât am lăsat în fiecare dimineață pe aleile cazărmii coada unui păun deflorată de gândul că nu ne vom putea juca rolul până la capăt apoi a venit secvența cu nasul spart ce scenariu ciudat ne-au dat de data aceasta! a trebuit să-mi las ofrandă osul etmoid
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
e un tip isteț. Vede chiar foarte bine cu ochiul acela al lui. E mai interesant cînd vezi și cu ochii altuia pentru că-ți dai seama de niște lucruri care, altfel, ți-ar scăpaă O rafală de vînt porni dinspre aleea din spate - cred că vîntul și-a schimbat direcția - stirnind nisipul, trecînd valuri-valuri printre mașini. Se mai auzea și sunetul continuu al unei cutii muzicale... Ah! Ba nu... gunoierul fredona o melodie... Deodată, tipul se Încordă tot, Își aranjă fularul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
În stare să mai conduc. Răbdarea mi-a fost pusă la grea Încercare din cauza traficului intens, așa că m-am hotărît să-mi las mașina În parcarea din fața stației S. Am trecut pe lîngă un cinematograf și am luat-o pe alee În jos. Zidurile zgrunțuroase, asfaltul plesnit, valea Întunecată erau parcă Întipărite pe chipurile trecătorilor În ale căror priviri se citeau oarecare licăriri de speranță. Freamătul era Însă iluzoriu și ceea ce am văzut eu nu era decît un bărbat pitit după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
și clădire. Se uită apoi spre cerul Întunecat și apăsător și-și astupă cu mîna degetul mare de la mănușa uzată. O luă și el după cel mai În vîrstă. Biroul era exact unde mi se spusese: imediat la stînga, după aleea cea Îngustă. Am dat de o ușă glisantă din lemn de chiparos, prost făcută. Fereastra crăpată fusese cîrpită cu scotch. Mirosea ca nămolul de la canalul de scurgere dizolvat În benzină... Putea la fel de bine să fie mirosul greu al unor Îngrășăminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]