4,144 matches
-
a fi”), corespunzătoare formelor disjuncte żeśmy zrobili", respectiv bym zrobił", care au devenit mai puțin frecvente. Astfel, există tendința ca formele conjuncte să fie reanalizate ca sufixe și, prin urmare, ca accentul să se mute pe penultima silabă. Poloneza folosește alfabetul latin cu următoarele diacritice: În poloneză există și șapte digrame: ch, cz, dz, dż, dź, rz și sz. Spre deosebire de alte limbi slave care folosesc alfabetul latin, poloneza și cașubiana nu au adoptat grafia limbii cehe, ci și-au creat o
Limba poloneză () [Corola-website/Science/296627_a_297956]
-
ca sufixe și, prin urmare, ca accentul să se mute pe penultima silabă. Poloneza folosește alfabetul latin cu următoarele diacritice: În poloneză există și șapte digrame: ch, cz, dz, dż, dź, rz și sz. Spre deosebire de alte limbi slave care folosesc alfabetul latin, poloneza și cașubiana nu au adoptat grafia limbii cehe, ci și-au creat o grafie proprie. Ordinea alfabetului polonez este: A, Ą, B, C, "Ch", "Cz", Ć, D, "Dz", "Dż", "Dź", E, Ę, F, G, H, I, J, K
Limba poloneză () [Corola-website/Science/296627_a_297956]
-
diacritice: În poloneză există și șapte digrame: ch, cz, dz, dż, dź, rz și sz. Spre deosebire de alte limbi slave care folosesc alfabetul latin, poloneza și cașubiana nu au adoptat grafia limbii cehe, ci și-au creat o grafie proprie. Ordinea alfabetului polonez este: A, Ą, B, C, "Ch", "Cz", Ć, D, "Dz", "Dż", "Dź", E, Ę, F, G, H, I, J, K, L, Ł, M, N, Ń, O, Ó, P, R, "Rz", S, "Sz", Ś, T, U, W, Y, Z, Ź
Limba poloneză () [Corola-website/Science/296627_a_297956]
-
norvegiana și daneza, dar în comparație cu acestea există totuși diferențe destul de mari în gramatică și vocabular, deoarece Islanda este destul de izolată față de restul Europei. Islandeza nu s-a schimbat mult din era vikingilor, aceasta dându-i un caracter unic. De asemenea, alfabetul folosit pentru a scrie limba islandă are două litere care nu sunt găsite în alte limbi moderne: "ț" (numită thorn sau "țorn") și "ð" (numită eth sau "eða"). Ca pronunție amândouă se aseamănă cu fonemul θ (theta) din Alfabetul Fonetic
Limba islandeză () [Corola-website/Science/296647_a_297976]
-
asemenea, alfabetul folosit pentru a scrie limba islandă are două litere care nu sunt găsite în alte limbi moderne: "ț" (numită thorn sau "țorn") și "ð" (numită eth sau "eða"). Ca pronunție amândouă se aseamănă cu fonemul θ (theta) din Alfabetul Fonetic Internațional AFI, care corespunde și sunetului "th" din limba engleză. Islandeza este o limbă indo-europeană care face parte din subgrupul de nord al limbilor germanice. Este ruda cea mai apropriată a limbii feroeze și, împreună cu ea și cu limba
Limba islandeză () [Corola-website/Science/296647_a_297976]
-
Basarabia a fost ruptă în trei părți. Sovietizarea din nou a Basarabiei, Bucovinei și Ținutului Herței s-a manifestat timp de 50 de ani și printr-o o campanie de distrugere a culturii și memoriei băștinașilor prin deportări masive, interzicerea alfabetului latin, desființarea bisericilor, demolarea monumentelor istorice, rusificarea denumirilor de localități, teroare și asasinate. Dacă în 1940 au fost deportați zeci de mii de români basarabeni, deportările și exterminările în masă după 1944 s-au ridicat la peste 120.000 de
Basarabia () [Corola-website/Science/296621_a_297950]
-
și "scandinava veche de est" (în Danemarca și Suedia). Dialectul estic se numește în Suedia "suedeză runică", iar în Danemarca "daneză runică", dar până în secolul XII dialectele erau identice. Sunt numite "runice" întrucât majoritatea textelor păstrate au fost scrise în alfabetul runic. Spre deosebire de protoscandinavă, care era scrisă în alfabetul "vechiul futhark", scandinava veche folosea "noul futhark", care avea doar 16 litere. Datorită numărului limitat de rune, unele erau folosite pentru a exprima mai multe foneme; de exemplu runa pentru vocala "u
Limba daneză () [Corola-website/Science/296646_a_297975]
-
Suedia). Dialectul estic se numește în Suedia "suedeză runică", iar în Danemarca "daneză runică", dar până în secolul XII dialectele erau identice. Sunt numite "runice" întrucât majoritatea textelor păstrate au fost scrise în alfabetul runic. Spre deosebire de protoscandinavă, care era scrisă în alfabetul "vechiul futhark", scandinava veche folosea "noul futhark", care avea doar 16 litere. Datorită numărului limitat de rune, unele erau folosite pentru a exprima mai multe foneme; de exemplu runa pentru vocala "u" mai era folosită și pentru vocalele "o", "ø
Limba daneză () [Corola-website/Science/296646_a_297975]
-
20, adică 60; "firs" (forma scurtă pentru "firsindstyve") este 4 × 20, adică 80. "Halvtreds" înseamnă (3−--½) × 20, adică 50. Listă a numeralelor daneze În continuare se va scrie cifra unităților, "og" ("și") și cifra zecilor. Exemple: Daneza se scrie folosind alfabetul latin, cu trei litere suplimentare: "æ", "ø" și "å", care sunt la sfârșitul alfabetului danez, în această ordine: Reforma ortografică din 1948 a introdus și litera "å" (folosită și în Norvegia și Suedia), în alfabetul danez pentru a înlocui grupul
Limba daneză () [Corola-website/Science/296646_a_297975]
-
înseamnă (3−--½) × 20, adică 50. Listă a numeralelor daneze În continuare se va scrie cifra unităților, "og" ("și") și cifra zecilor. Exemple: Daneza se scrie folosind alfabetul latin, cu trei litere suplimentare: "æ", "ø" și "å", care sunt la sfârșitul alfabetului danez, în această ordine: Reforma ortografică din 1948 a introdus și litera "å" (folosită și în Norvegia și Suedia), în alfabetul danez pentru a înlocui grupul "aa"; vechea folosire mai apare în unele nume personale și geografice sau documente vechi
Limba daneză () [Corola-website/Science/296646_a_297975]
-
Exemple: Daneza se scrie folosind alfabetul latin, cu trei litere suplimentare: "æ", "ø" și "å", care sunt la sfârșitul alfabetului danez, în această ordine: Reforma ortografică din 1948 a introdus și litera "å" (folosită și în Norvegia și Suedia), în alfabetul danez pentru a înlocui grupul "aa"; vechea folosire mai apare în unele nume personale și geografice sau documente vechi (de exemplu numele orașului "Ålborg" este adesea scris "Aalborg"). Aceeași reformă a schimbat scrierea unor cuvinte uzuale ca "vilde", "kunde" și
Limba daneză () [Corola-website/Science/296646_a_297975]
-
scrierea unor cuvinte uzuale ca "vilde", "kunde" și "skulde", la formele lor actuale "ville", "kunne" și "skulle", și a eliminat obiceiul de a scrie cu inițială majusculă toate substantivele, obicei încă existent în germană. Daneza și norvegiana modernă folosesc același alfabet, deși ortografia diferă ușor.
Limba daneză () [Corola-website/Science/296646_a_297975]
-
1986 se formează Mișcarea Democratică din Moldova, devenită ulterior Frontul Popular din Moldova. Acesta organizează la 27 august 1989 o mare adunare națională care impune adoptarea, la 31 august 1989 a limbii române ca limbă de stat și revenirea la alfabetul latin. La 23 iunie 1990 parlamentul de la Chișinău adoptă declarația suveranității RSS Moldova, iar Mircea Snegur este ales președinte al republicii. La 23 iunie 1991 este adoptată noua denumire a statului - Republica Moldova. Iar în partea stângă a Nistrului, la 16
Republica Moldova () [Corola-website/Science/296551_a_297880]
-
și Suedia). Dialectele estice ale nordicii vechi care erau folosite în Suedia sunt cunoscute ca "suedeza runică", în timp ce, în mod similar, dialectele din Danemarca sunt cunoscute ca "daneza runică". Dialectele conțin numele „runic” deoarece majoritatea unui text era scris cu ajutorul alfabetului runic. Spre deosebire de proto-nordică, limbă care a fost scrisă cu alfabetul futhark antic (cea mai veche formă a scrierii runice), nordica veche era scrisă cu varianta așa-zis „tânără” a alfabetului futhark, care avea doar 16 litere. Deoarece numărul runelor era
Limba suedeză () [Corola-website/Science/296642_a_297971]
-
în Suedia sunt cunoscute ca "suedeza runică", în timp ce, în mod similar, dialectele din Danemarca sunt cunoscute ca "daneza runică". Dialectele conțin numele „runic” deoarece majoritatea unui text era scris cu ajutorul alfabetului runic. Spre deosebire de proto-nordică, limbă care a fost scrisă cu alfabetul futhark antic (cea mai veche formă a scrierii runice), nordica veche era scrisă cu varianta așa-zis „tânără” a alfabetului futhark, care avea doar 16 litere. Deoarece numărul runelor era limitat, unele rune erau folosite pentru un număr mare de
Limba suedeză () [Corola-website/Science/296642_a_297971]
-
conțin numele „runic” deoarece majoritatea unui text era scris cu ajutorul alfabetului runic. Spre deosebire de proto-nordică, limbă care a fost scrisă cu alfabetul futhark antic (cea mai veche formă a scrierii runice), nordica veche era scrisă cu varianta așa-zis „tânără” a alfabetului futhark, care avea doar 16 litere. Deoarece numărul runelor era limitat, unele rune erau folosite pentru un număr mare de foneme, cum de exemplu este runa folosită pentru vocala "u", care a fost utilizată și pentru reprezentarea vocalelor "o", "ø
Limba suedeză () [Corola-website/Science/296642_a_297971]
-
De obicei începutul perioadei acestei limbi este considerat a fi în jurul anului 1225, deoarece se crede că atunci a fost alcătuită pentru prima dată lucrarea "Västgötalagen" („Legea Västgöta”). Este unul dintre cele mai importante documente ale acelei perioade redactate cu alfabetul latin și cel mai vechi cod legislativ suedez. Suedeza veche este divizată în "äldre fornsvenska" (1225-1375) și "yngre fornsvenska" (1375-1526), adică suedeza veche „bătrână” și „tânără” În timpul acestei perioade, alte influențe externe au venit odată cu stabilirea Bisericii Creștine și a
Limba suedeză () [Corola-website/Science/296642_a_297971]
-
lor făcându-se în funcție de persoană și număr. Prin secolul al XVI-lea, cazurile și sistemul de genuri din cadrul vorbirii colocviale și a literaturii profane a fost redus la doar două cazuri, reprezentând trecerea spre suedeza modernă. O schimbare tranzițională a alfabetului latin tipică pentru țările nordice a fost scrierea combinației de litere „ae” ca æ - sau câteodată ca a' - deși metodele variau cu regiunea. Combinația „ao” a fost în mod similar notată a, iar "oe" a devenit o. Mai târziu, aceste
Limba suedeză () [Corola-website/Science/296642_a_297971]
-
în limbă indirect prin intermediul limbii franceze sau engleze. Cam una sau două sute de cuvinte sunt împrumutate din dialectul "scandic" al limbii romani, zisă și limba scandoromani, folosite ca și cuvinte argotice. De exemplu, cuvântul țigănesc "tjej" („fată”) este câteodată folosit. Alfabetul limbii suedeze este alcătuit din 29 de litere, dintre care 26 de litere sunt standarde alfabetului latin, iar celelalte trei litere sunt specific suedeze: "Å"/"å" (comună cu daneza, norvegiana și feroeza) "Ä"/"ä" și "Ö"/"ö" (diferite, a se
Limba suedeză () [Corola-website/Science/296642_a_297971]
-
din dialectul "scandic" al limbii romani, zisă și limba scandoromani, folosite ca și cuvinte argotice. De exemplu, cuvântul țigănesc "tjej" („fată”) este câteodată folosit. Alfabetul limbii suedeze este alcătuit din 29 de litere, dintre care 26 de litere sunt standarde alfabetului latin, iar celelalte trei litere sunt specific suedeze: "Å"/"å" (comună cu daneza, norvegiana și feroeza) "Ä"/"ä" și "Ö"/"ö" (diferite, a se compara cu "Æ"/"æ" și "Ø"/"ø" din aceste limbi). Folosite începând cu secolul al XVI
Limba suedeză () [Corola-website/Science/296642_a_297971]
-
lui „e” deasupra lui „o”. Aceste caractere nu sunt considerate a fi diacritice, deși din punct de vedere istoric sunt doar variații ale literelor A și O, dar mai degrabă a fi litere separate, și urmează după litera "z" în alfabet. Înainte de publicarea celei de-a 13-a ediții a "Svenska Akademiens ordlista" din aprilie 2006, "w" a fost considerat doar ca o variantă a literei "v", fiind folosit doar în denumiri (cum ar fi „Wallenberg”) și cuvinte străine împrumutate („bowling
Limba suedeză () [Corola-website/Science/296642_a_297971]
-
germanică (aparținând familiei de limbi indo-europene). Minorități semnificative de cuvinte sunt derivate din latină și greacă, cu o cantitate mai mică din limba franceză și, cel mai recent, din limba engleză (cunoscut sub numele de Denglisch). Germana se scrie folosind alfabetul latin. În plus, față de cele 26 de litere standard, germana are trei vocalele cu treme, și anume ä, ö, și ü, precum și esțet sau "scharfes S" (s ascuțit) care este scris „ß”. Dialectele germane se deosebesc de limba germană standard
Germania () [Corola-website/Science/296606_a_297935]
-
pot vorbi o limbă străină. Cele mai multe dintre limbile oficiale ale UE aparțin familiei limbilor indo-europene, cu excepția estonienei, finlandezei și maghiarei care aparțin limbilor uralice și malteza care aparține familiei limbilor afroasiatice. Cele mai multe dintre limbile oficiale ale UE sunt scrise în alfabetul latin, excepție făcând bulgara, care este scrisă în chirilică și greaca care este scrisă cu caractere grecești. Pe lângă cele 24 de limbi oficiale, în Uniunea Europeană sunt peste 150 de limbi regionale sau minoritare, vorbite de până la 50 de milioane de
Uniunea Europeană () [Corola-website/Science/296605_a_297934]
-
au trecut progresiv de la limba slavonă (bisericească și cărturărească), moștenire a obedienței religioase ortodoxe față de Patriarhatele sud-Dunărene (Peć sau Trnovo), la limba română, până atunci doar populară și neoficială. În secolul al XIX-lea procesul s-a extins la scriere, alfabetul slavon fiind înlocuit treptat prin cel romanic. Imperiul Otoman a început din secolul al XVII-lea să desemneze domni fanarioți (adică greci creștini aflați sub control otoman și originari din cartierul Fanar al Istanbulului) atât în Moldova cât și în
Renașterea națională a României () [Corola-website/Science/296814_a_298143]
-
Arnold Toynbee), numită Marea Migrație Miceniană. În timpul acesteia ori nu s-a folosit scrierea (puțin probabil), ori nu a rămas nimic scris până în zilele noastre drept dovadă a scrierilor grecești pre-homerice. De la începuturile perioadei clasice, greaca a fost scrisă în alfabetul grec, despre care se spunea că ar fi derivat din cel fenician. Trecerea la acest alfabet ar fi avut loc în timpul lui Homer. Cum nu există nici o referință, cât de ambiguă în poezia lui Homer care să sugereze că el
Limba greacă () [Corola-website/Science/296850_a_298179]