7,971 matches
-
tânărul grănicer, ajuns în dreptul lor, urmări pentru câteva clipe împreună cu ei, cum guvizii lunecau încolo și încoace prin apa transparentă, apoi, luându-și un aer grav, se întoarse spre ei și le spuse să plece acasă, pentru că ar putea să alunece în apa rece și nu ar vrea să fie el răspunzător pentru o astfel de ispravă. Dintr-o dată bosumflați, s-au strâns iar în grup și împreună au coborât de pe dig pe plajă. Tocmai la timp, pentru că iată, la marginea
NEVĂZUTUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375830_a_377159]
-
neastâmpărate, iar pe teritoriul nimănui, între nisipul uscat, bătut de vânturi și apele mării, se ridicau deja castele cu pereții bine întăriți cu scoici, rod al unei munci perseverente de câteva ore. Din spuma valurilor, pe ale căror creste soarele aluneca ca pe un tobogan, se ridicau cu țipete ascuțite, pescărușii. În depărtare, flancată de stâncile digului, Dunărea înainta în mare și câte un vapor trecea prin șenalul navigabil, fluturându-și a bun rămas stindardele colorate ca pe niște batiste. Aici
NEVĂZUTUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375830_a_377159]
-
esența lor. Ele erau prezente acolo, încremenite în conturul lor atât de clar, doar că între ele și ea, se interpunea ceva, un fel de zid nevăzut, căruia totuși îi simțea inflexibila rezistență. La fel ca această muscă, simțea cum alunecă pe suprafața lunecoasă și rece a unei sticle nevăzute, care o separa de tot, în timp ce dincolo, timpul curgea ca o apă limpede, undeva pe dedesubt. Și parcă îl auzea cum clipocește în scurgerea lui, gonind spre un liman doar de
NEVĂZUTUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375830_a_377159]
-
Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 2338 din 26 mai 2017 Toate Articolele Autorului visări naiade nude dizolvate-n seară, infante silfice, regine caste, plutesc sfios în aerul de vară în vicii dulci și în miresme faste. ca umbrele alunecă, se clatină, cu ochii lor nimic nu se măsoară, au părul un fuior de platină, scăldate în lumina cea de vară. m-a mângâiat o mână de femeie și-a dispărut pe înstelatul cer, și umbra ei n-a vrut
VISĂRI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2338 din 26 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/375890_a_377219]
-
să curgă peste ceruri Cu picături de roua și zvon de curcubee, Așa te-aștept, iubite, să risipești toți norii Ce bântuie bezmetic pe-aripi de alizee... Cum umbră mea tânjește culcuș să își găsească Pe umbră ta confuză, ce-alunecă spre mine, Așa te-aștept, și-mi pare așteptarea nefirească, Căci tot ce e al meu se-nvalmașește-n tine... Te-aștept, iubit năvalnic, ca flacăra ce ... Citește mai mult Te-așteptTe-aștept cum înserarea așteaptă să pictezeCu sidefie umbră peste câmpii de vise
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375778_a_377107]
-
ploaia mai așteaptă să curgă peste ceruriCu picături de roua și zvon de curcubee, Așa te-aștept, iubite, să risipești toți noriiCe bântuie bezmetic pe-aripi de alizee... Cum umbră mea tânjește culcuș să iși găseascăPe umbră ta confuză, ce-alunecă spre mine,Așa te-aștept, și-mi pare așteptarea nefirească,Căci tot ce e al meu se-nvalmașește-n tine... Te-aștept, iubit năvalnic, ca flacăra ce ... XV. ASCULTA!, de Corina Negrea , publicat în Ediția nr. 2137 din 06 noiembrie 2016. Asculta
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375778_a_377107]
-
-s din ploi, iar forma lor o schimbă ochii stelelor. Cărțile sunt razele de soare frământate în pâinea cuvintelor. Cărțile deschise îmbracă dimineață cu râs de copil. Cartea îmblânzește tăcerile și îi trage din lăcașul umbrelor pe cei rătăciți. Citind, aluneci ușor în bărcile Soarelui, bei nectarul fericirii Cititorul prețuiește visele ce cresc în fapte de zbor. Să deschizi și-n vis o carte și-ți cresc aripi far’ de moarte *** Le biblioteche scavono fontani nella colanna dell’ acrobaleno. I libri
SĂRBĂTOAREA LIMBII ROMÂNE LA MĂNĂSTIREA BRÂNCOVEANU ORGANIZATĂ DE REVISTA STARPRESS de RODICA P CALOTĂ în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375885_a_377214]
-
scoteam limba la fulgi din sania cu căluti sculptați trasă de maică-mea învățătoare uneori îmi e dor de iarna aceea a copilăriei cu troieni cât casa au mai venit ierni nu cu atâta zăpadă și nu așa importante până când alunecând pe gheață o fată m-a prins de mână și mi-a spus o poezie ceva de alăturare de pași și de timp și parcă de o stea se făcea că un tânăr întreba cât ține iubirea nu-mi mai
DE IARNĂ de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 1500 din 08 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376043_a_377372]
-
în Ediția nr. 2290 din 08 aprilie 2017. Pe unde-ți pășesc azi tăcerea și gândul Când plânge fereastra de ploaia mocnindă Când frunza se-nclină pe digul din tindă La mine în suflet când vii Când mi-e rândul Alunecă vorba pe coji de castane Și-n via cu lacrimi adoarme uscatul Trecutul brodează cu mintea înaltul În toamnă cuvântul reclamă frisoane Născut ești în jalea pământului toată Să fii fericirea luminii din vise Vibrantele fructe de vânturi încinse Filmate
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
2012, începe să se anunțe încă din 2011. Dar nu mă așteptam ca primul semn să îl am încă din prima zi a anului. Stai să vezi. Cu două zile înainte de Crăciun, Cristiana -fiica cea mică, studentă la Cluj- a alunecat pe gresie și și-a fracturat o mână. A făcut Crăciunul cu noi și a plecat imediat înapoi, pentru că un profesor ticnit le fixase un examen pe 3 ianuarie. Leni, nevastă-mea, a mai stat două-trei zile că pe ace
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376472_a_377801]
-
2012, începe să se anunțe încă din 2011. Dar nu mă așteptam ca primul semn să îl am încă din prima zi a anului. Stai să vezi.Cu două zile înainte de Crăciun, Cristiana -fiica cea mică, studentă la Cluj- a alunecat pe gresie și și-a fracturat o mână. A făcut Crăciunul cu noi și a plecat imediat înapoi, pentru că un profesor ticnit le fixase un examen pe 3 ianuarie.Leni, nevastă-mea, a mai stat două-trei zile că pe ace
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376472_a_377801]
-
sine!” Sunt întrebări și răspunsuri, răspunsuri și întrebări, meditații până la hotarul „nirvanei”, simbioza cu natura și comuniunea cu Divinitatea într-o multitudine de „tainice simțiri”. În timp ce parcurgi poemele sale simți că te afli pe aceeași lungime de undă cu poetul alunecat într-o reverie profundă, sau că percepi zbuciumul din interiorul corpului uman și auzi strigătul de disperare împotriva unei lumi imperfecte. Parcă te simți transpus în locul scriitorului și fără să vrei anticipezi următorul pas, trecerea de la o stare la alta
TAINICA SIMŢIRE SAU PELERINAJ SPRE ABSOLUT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1468 din 07 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376642_a_377971]
-
îi întoarse spatele. Nu o salută! Nu se apropie! Pur și simplu făcu cale întoarsă și ieși de pe alee. Diana își dusese mâna la obraz, ca și când ar fi primit o palmă. Își privi apoi degetele umezite de lacrimile uriașe care alunecau tăcute, de parcă n-ar fi fost nici degetele ei și nici lacrimile ei. Dacă se gândise vreodată că Theo se va înduioșa la vederea micuței, acela fusese un gând de o prostie uluitoare, care zburase cât de departe putuse în
(III) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1468 din 07 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376652_a_377981]
-
cămașa și pantalonii și rămas în șort, se îndreptă spre dormitor. Când deschise ușa, a rămas surprins de imaginea patului peste care cădea fâșia de lumină din anticameră, strecurată prin deschizătură. O femeie dormea ghemuită pe mijlocul patului, iar cearceaful alunecase scoțându-i la iveală un sân micuț cât un măr ionatan de Voinești. Nu-și amintea când și în ce împrejurări a apărut femeia în peisajul camerei sale. Nici cine era. Aprinse plafoniera și atunci văzu că de fapt era
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2348 din 05 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376620_a_377949]
-
Îl observa cum vâslește, cum trage cu putere la rame, fără să se observe vreun fel de încordare ori oboseală, dar mereu cu zâmbetul acela enigmatic, pe care nu-l putea interpreta uneori. Ea își lăsa copilărește o mână să alunece pe undele ușoare ale apei și încerca să-si privească chipul în oglinda lacului. Se îmbujora pe dată când descoperea privirea atentă a băiatului asupra ei. Își verifica poziția, își aranja decolteul bluzei și trăgea cât putea de fustă ca să
DARUL DE CRĂCIUN (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1451 din 21 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376700_a_378029]
-
copii de crescut, facturi de plătit, trebuie să trăiesc, divorțul nu înseamnă sfârșitul, doar sfârșitul unei etape de viață, începe alta, trebuie, să fim, pregătiți pentru orice. -Vă admir, eu după divorț, deși nu aveam copii, m-am prăbușit, am alunecat în butoiul lui Dionisios. Noroc cu dumneavoastră că m-ați extras de acolo. Vreți să ne tutuim? -Da, sunt de acord. Augustin, ce pregătire ai? -Sunt inginer constructor, lucrez într-o societate destul de bună, de renume, iar banii sunt frumoși
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU VIII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2102 din 02 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375113_a_376442]
-
-o, i-am spintecat toate viscerele cu nașterea mea tîrzie într-o noapte friguroasă de toamnă. Cu ivirea în acest spațiu înghesuit, vestejit, friguros, ostil, unde n-am vrut să viu, unde nu mi-am găsit locul nicicând. Așa am alunecat la venire pe un țipăt de glorie, în spasmele materne, învingând moartea sub al cărei scut m-am așezat imediat ca să mă simt ocrotită! Puterea mea venea din propria-mi slăbiciune, din strigătul de moarte al mamei gâlgâind de sânge
TRATAT DE SINGURĂTATE, I (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 304 din 31 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375143_a_376472]
-
aveam să mă-nfășor cu propriile gânduri. Mă lepăd de voi, cum m-aș lepăda de întunericul fără de seamăn al urâtului, vreau să înot spre lumină pe apa Styxului, în luntrea lui Charon, pe apa sâmbetei mele pe care am alunecat la venire într-un hohot de biruință drapat pe hohotul de moarte al mamei, aproape ucigându-mi matriarha sub tălpile roz-bombon, străvezii, catifelate, vulnerabile! Noroc cu Singurătatea care mi-a fost reazem! Am pus călcâiul pe ea, așa cum ai vrea
TRATAT DE SINGURĂTATE, I (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 304 din 31 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375143_a_376472]
-
versurilor regretatului poet ploieștean Ion Vanghele, dar și în replicile ce i le dă prin metafore surprinzătoare poeta Manuela Cerasela Jerlăianu, care-i răspunde cu delicateți de liceană prematur îndrăgostită... Desigur, nu este greu de observat că poezia ambilor autori alunecă firesc de la dragostea pură cu mici poticniri la evaziuni în ireal, dar indiscutabil rămâne faptul că toate rândurile lor se citesc cu plăcere și cu spontan interes de o mare mulțime de cititori. Ei s-au impus încă mai demult
ECOURI FINALE de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2259 din 08 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375191_a_376520]
-
drum neprielnic prin viață, cu gândurile și sufletu-n palmă. Scos din visarea-mi de-o pală de vânt, zăresc o cioară poposită în iarba uscată. Uimit, o văd cum se luptă să spargă de-o piatră o nucă. I-alunecă gheara pe piatră... nuca-nviază... fuge zglobie... și pasărea țopăie ațâțată... ciocul, gogeamite menghină, o-apucă... poc-poc! Nuca se face în două. Speriată nițel de recul, hămesita deschide a zbor scurt perechea de aripi. Cu greutate m-aplec și i-
LABIRINT AUTUMNAL de ANGELA DINA în ediţia nr. 2102 din 02 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375199_a_376528]
-
ține de cald. Pământul Moldovei, frământat de pașii răzeșilor lui Ștefan cel Mare și hrănit cu stropi mari, grei de sudoare, îmi așterne alei pe care să îmi plimb în libertate poezia. Localitatea mea are deja nume de poet, îmi alunecă adesea pașii prin “râpa cu perji” unde a copilărit Al. Vlahuță. (...) Fie slăvite frumoasele piese de ceramică făurite din lut, trupul pământului, așternut pe suflet să ne fie pânza țesută de mâinile femeilor harnice, să curgă din belșug roadele pământului
UN SALUT DIN VASLUI, DIN SUFLETUL MEU de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372591_a_373920]
-
Așa că, îmbracă- te gros și ...sămergem. Fără să stea prea mult pe gânduri, copilul s- a îmbrăcat, a coborât încet pe geam și Gombo l- a urcat în față, pe schiurile sale, apoi au plecat la drum. Un timp au alunecat pe întinsul zăpezii până au ajuns la o casă. Ciudat! Robert nu văzuse casa aceasta din cartier. - Acum, e timpul să facem un scurt popas. Intră!, a spus Gombo. Cu sfială au pătruns în casă. Salonul circular era luminat puternic
OVEŞTI PENTRU VACANŢA DE CRĂCIUN (2) de CRISTINA OPREA în ediţia nr. 1825 din 30 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372558_a_373887]
-
a becurilor stradale, a văzut un bătrân căzut în zăpadă.Cînd a vrut să se apropie, doi copii de vârsta lui, l- au depășit în fugă. Unul dintre ei, trăgea după el o sanie. - Ce s- a întâmplat? A- ți alunecat?, întrebau în cor cei doi. - Da, da, îngăimă bătrânul. Mă doare rău piciorul drept, murmură încet. - Hai Adrian, ajută- mă să îl punem pe sanie. Îl ducem amândoi până la secția de salvare, la două blocuri de aici, a spus unul
OVEŞTI PENTRU VACANŢA DE CRĂCIUN (2) de CRISTINA OPREA în ediţia nr. 1825 din 30 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372558_a_373887]
-
și la fel ca în poveste să rămâi pân-ai să mori de adâncă bătrânețe doar în stăpânirea lor. Fericit e gândul Fericit e gândul când iți sărută pleoapele, când se oglindește în cerul albastru al ochilor tăi, când îți alunecă leneș pe mătasea obrajilor și mușcă lacom din carnea buzelor tale. Fericit e gândul când îți mângâie ceafa cu mii de săruturi, și coboară ușor pe umerii catifelați, sânii albi înfloriți precum crinii dorm leneș în palma gândului meu și
SENZAŢII de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372661_a_373990]
-
Emotie > ÎNCEPUT Autor: Lia Zidaru Publicat în: Ediția nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Simțul tăinuit, atins de blânda depunere de nea în unirea cerului cu pământul îmi crește aripi. Și fiindcă, cedează crengi, se ascunde pădurea, alunecă pasul, îngheață nerăbdarea sub zăpada momentului, zborul liber e lin. Respirăm alb, creștem alb, mângâiem alb și adormim sub alb, până dincolo de culoare, în toate nuanțele și toate liniile nenăscute dar vii și susținătoare ale visului vieții, în iarna albelor
ÎNCEPUT de LIA ZIDARU în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372684_a_374013]