4,800 matches
-
în șase zile ca și universul ontic descris în Geneză. Pentru a sintetiza acest modalitate de reconstrucție putem folosi următoarea schemă: Ziua biblică Meditațiile 11 Pământul era fără formă și gol. Despărțirea luminii de întuneric, a zilei de noapte. Descrierea ambiguității existente în lumea cunoașterii. Separarea certitudinii de incertitudine. Se prefigurează metoda ce va fi folosită ulterior: îndoiala. 22 Apariția tăriei (întinderii) dintre ape. Sunt despărțite apele de deasupra de cele de dedesubt. În marea incertitudinii apare ceva cert: cogito-ul (tăria
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
fel. Pornind de aici, primul studiu ce va fi realizat se referă la adevărul celor inteligibile, al ideilor 175. Problema existenței lucrurilor inteligibile nu este ușor de rezolvat. Gradul de certitudine al ideilor nu este un dat, iar diferența de ambiguitate complică și mai mult demersul. De aceea se realizează analiza pornind de la nivelul cel mai abstract. În primul rând cercetarea este realizată la nivelul categoriilor ele fiind ideile ce stau la baza tuturor celorlalte cunoștințe legate de lumea sensibilă. Principala
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
sau Obsesii fragmentate, sub titlul: Argument sau laudă eseului - pagini publicate inițial în rubrica din "Convorbiri literare" acum cîțiva ani. Este știut că poezia, proza literară exhibă metafora în dauna conceptului, așa cum discursul științific, în dorința de a elimina posibilele ambiguități, afirmă conceptul, în refuzul fățiș al metaforei. "Or - cum cu îndreptățire susține Irina Mavrodin -, eseul, în spontaneitatea lui specifică, lucrează cu cele două categorii, metafora și conceptul, fără a le opune una celeilalte, ci dimpotrivă, făcîndu-le să se hrănească una
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
fervoare culturală. De remarcat, tot în paginile de deschidere ale volumului amintit, argumentația în favoarea eseistului ca scriitor deplin, bun și firesc temei de a se situa și pe sine în acest context: "Termenul însuși de eseist comportă în el o ambiguitate care trebuie depășită: eseistul, mai mult decît criticul sau istoricul literar (categorii cu care e adeseori confundat), este, pe deplin, un scriitor, adică cineva care scrie literatură și trebuie situat în zona artei, în acest statut el instalîndu-se atît prin
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
uimească. Mîna care scrie este o mînă mișcată de uimire (și totodată antrenată prin "disciplină", "obișnuință", "rutină", "meserie"). Mîna care scrie: un Destin. Al celui care își scrie și își descrie întruna Uimirea". Irina Mavrodin pune în conexiune uimirea și ambiguitatea. Pentru definirea ultimei apelează la Roman Jakobson: "Ambiguitatea este o proprietate intrinsecă, inalienabilă, a oricărui mesaj centrat asupra lui însuși, pe scurt, este un corolar obligatoriu al poeziei. Nu numai mesajul însuși, dar și destinatorul și destinatarul devin ambigui. Supremația
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
de uimire (și totodată antrenată prin "disciplină", "obișnuință", "rutină", "meserie"). Mîna care scrie: un Destin. Al celui care își scrie și își descrie întruna Uimirea". Irina Mavrodin pune în conexiune uimirea și ambiguitatea. Pentru definirea ultimei apelează la Roman Jakobson: "Ambiguitatea este o proprietate intrinsecă, inalienabilă, a oricărui mesaj centrat asupra lui însuși, pe scurt, este un corolar obligatoriu al poeziei. Nu numai mesajul însuși, dar și destinatorul și destinatarul devin ambigui. Supremația funcției poetice asupra funcției referențiale nu obliterează referința
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
centrat asupra lui însuși, pe scurt, este un corolar obligatoriu al poeziei. Nu numai mesajul însuși, dar și destinatorul și destinatarul devin ambigui. Supremația funcției poetice asupra funcției referențiale nu obliterează referința, dar o face ambiguă". Și la Umberto Eco: "Ambiguitate este un artificiu foarte important, pentru că ea funcționează ca anticameră a experienței estetice cînd, în loc să producă o simplă dezordine, trezește atenția destinatarului și îl pune în situația de orgasm interpretativ; destinatarul este stimulat să scruteze flexibilitatea și resursele latente ale
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
de Jakobson care, sprijinindu-se pe foarte cunoscuta subdiviziune a funcțiilor lingvistice, a definit mesajul cu funcție poetică în calitatea lui de mesaj ambiguu și autoreflexiv". William Empson (la care eseista nu face trimitere) argumentează că există șapte tipuri de ambiguitate, în cartea sa cu același titlu, apărută la Univers în 1981. La eseistul englez situația fundamentală, dacă merită sau nu să fie numită ambiguă, este că un cuvînt sau o structură gramaticală acționează în mai multe direcții deodată. Pentru Empson
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
apărută la Univers în 1981. La eseistul englez situația fundamentală, dacă merită sau nu să fie numită ambiguă, este că un cuvînt sau o structură gramaticală acționează în mai multe direcții deodată. Pentru Empson, și nu doar pentru el, mecanismele ambiguității se află la rădăcinile poeziei. Tratatul despre descompunere al lui Cioran este un continuu izvor de uimire și ambiguitate. Textele sale i-l relevă Irinei Mavrodin tot mai mult ca un scriitor în sensul cel mai tare al termenului, ca
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
că un cuvînt sau o structură gramaticală acționează în mai multe direcții deodată. Pentru Empson, și nu doar pentru el, mecanismele ambiguității se află la rădăcinile poeziei. Tratatul despre descompunere al lui Cioran este un continuu izvor de uimire și ambiguitate. Textele sale i-l relevă Irinei Mavrodin tot mai mult ca un scriitor în sensul cel mai tare al termenului, ca un poet deci. Diversitatea și plurisemantismul paginilor cioraniene îndreptățesc opinia eseistei cu asupra de măsură. La Samuel Beckett eul
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
știutor de sine al propriei noastre vieți și morți: viața e uimire, moartea e uimire, opera e uimire" (I.M.). Discursul asupra lui Roland Barthes îi prilejuiește și o autopoziționează în economia discursului creației, nu fără a-i recunoaște și criticii ambiguitățile ce o însoțește: ""Tradițional" sau "nou", "modern" discursul critic este global resimțit, de orice cititor, ca discurs autoritar legitimat de presupoziția că el este deținătorul unui adevăr. Impus în mod deschis, explicit sau, dimpotrivă, prin strategii subtile ce pot lăsa
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
politic, juridic, religios și altele - care (fie că vorbim despre un cod de legi sau despre un manual de fizică, poate fi aproape orice) sînt sau încearcă să fie monodirecționale și specific uniforme; ele vor să evite pe cît posibil ambiguitatea. Nu și literatura care, din contră, încearcă să ofere numeroase posibilități de sens și interpretare. Eu cred că tocmai această multitudine de sensuri prefigurează noblețea armonioasă a întregului, aducînd literatura și celelalte arte în vecinătatea Divinității". Legătura dintre doctrina speranței
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
curg limpede. Cine este îngerul căzut în noroi, năzuind, ca abstracta ființă argheziană, spre o lumină inaccesibilă? Poetul, creația, iubirea, existența? Alecsandri atinge în acest fragment o nesperată profunzime. O figură nouă se deschide în lirismul lui explicit: figura indeterminării ambiguității, proprie poeziei moderne". Spitalul amorului, ultimul și cel mai extins capitol (al X-lea), argumentează interdependența dintre nașterea conștiinței lirice și apariția conștiinței erotice la majoritatea poeților de la începutul veacului al XIX-lea. Trei sînt funcțiile scriiturii erotice, la un
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
aproximativ toți politicienii și de toate ideologiile, devenind actual în politică. Efectul final a fost acela de a atribui democrației reale referințe empirice și semnificații variate: au fost definite, ca democrații, Polonia anilor '50, dar și Anglia aceleiași perioade. Această ambiguitate de fond s-a estompat mai degrabă în ultimele decenii. Faptul că prin termenul "democrație" se înțelege acea democrație liberală a maselor care a evoluat și s-a concretizat în experiența occidentală, nu mai constituie un subiect de dezbatere. În
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
aspect important al unei definiții de acest gen este faptul că, în absența unui singur aspect dintre cele menționate, nu s-ar putea vorbi de un regim democratic, ci de o altă ordine politico-instituțională, probabil intermediară, caracterizată de incertitudine și ambiguitate, manifestate în maniere diferite. Nu în cele din urmă, este util să subliniem felul în care definiția minimalistă trebuie să se focalizeze asupra instituțiilor care caracterizează democrația: alegeri, partide în competiție, pluralism informațional. Vom stabili în acest mod o relație
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
prin partide politice care pot influența cererile și luarea deciziilor, societatea fiind mai degrabă slabă, dar supraviețuind partidelor și elitelor politice. Tocmai aceste tipuri intermediare sunt cele mai interesante și cele care oferă numărul cel mai mare de modele empirice. Ambiguitatea lor constitutivă poate fi depășită printr-o distincție empirică mai precisă între o societate care manifestă un anumit grad de autonomie (cel puțin prin intermediul asociațiilor antreprenoriale și al sindicatelor) în realizarea propriilor politici, diferite de cele ale guvernului și ale
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
decursul deceniilor următoare. Exemple de acest gen sunt reprezentate de schimbările foarte lente în partidele de extrema stângă sau dreaptă din Italia și Portugalia, mulți ani după instaurarea democratică 34. O altă problemă trebuie menționată. Chiar și având în vedere ambiguitățile referitoare la colectarea de date empirice, ar trebui să se facă distincție între un proces de legitimare a democrației latu sensu și un proces care se referă la un regim democratic specific. Această distincție este esențială pentru analiza tranziției de la
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
Old Colonial Office (1818) � boltite �n ma-nier? antic?, lumina zenital? indirect? �nv?luie �ntr-un oarecare mister formele abstracte ale structurilor lipsite de referin?e stilistice. Ra?ionalitatea func?ional? ?i arhi-tectonic? care eman? din aceste spa?îi fondeaz? f?r? ambiguitate simbolismul legat de aceast? institu?ie. 6. Urbanismul neoclasic �n Anglia �n acela?i timp afaceri?ți ?i antreprenori, unii arhitec?i englezi au controlul total al opera?iilor de modernizare urban? concepute �n cadrul mi?c?rîi neoclasice, f
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi () [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
preiau mesajele mai repede și le acceptă fără să le mai ana-li-zeze. Propagandiștilor actuali vicleni le plac foarte mult aceste căi rapide, mai ales cele care ocolesc gândirea logică. Politicianul propagandist exploatează starea de nesiguranță a celor mulți, profitând de ambiguitățile limbii, de generalizări pripite și anumite epitete, mai ales negative, adaptează logica după bunul său plac, se străduiește să stârnească sentimentele care pot întuneca Minciuna, în general, și minciunile politicianului în special, sunt facilitate de limbaj. Profitând de faptul că
Caleidoscop by P.D. Bâlbă () [Corola-publishinghouse/Science/91786_a_93254]
-
ultime perspective implică conturarea unui nou concept de "întemeiere". Consider că cele trei perspective evidențiate de Stich nu sunt atât de diferite. Se poate porni de la o analiză a conceptului de "întemeiere" în accepția sa inițială. Ulterior, dacă sunt identificate ambiguități sau dificultăți în utilizare, conceptul se poate reajusta. Pe măsură ce modificările devin tot mai însemnate, se poate ajunge la explicații cu funcție stipulativă. În termenii lui Stich, atâta vreme cât schimbările pe care o explicație le determină la nivelul conceptului inițial sunt motivate
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
mai ieftină formă de spirit" ; secolul al XVIII-lea, prin Addison, îl clasificase drept una dintre speciile de "fals spirit". Dar poeții baroci și moderni îl folosesc cu seriozitate pentru a obține dublarea ideilor, precum și ca "omofon" sau "omonim", ca "ambiguitate" deliberată. *23 256 Lăsând la o parte ornamentele, putem împărți tropii, în mod adecvat, în figuri de stil bazate pe contiguitate și figuri de stil bazate pe similitudine. Figurile de stil clasice bazate pe contiguitate sunt metonimia și sinecdoca. Raporturile
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
sau cu trosnirea din degete, câri nu sunt deloc articulate, si câri totuși formează o porțiune însemnată din aparatul fonetic al unor limbi, mai ales africane: la hotentoți, la cafri, la bușmani etc.? Vom vedea mai departe că tocmai prin ambiguitatea sunetului în fonetica, ca și prin ambiguitatea cugetării în gramatică propriu-zisă, se explică unul din fenomenele cele mai caracteristice în linguistica: substituțiunea" (ibid., pp. 40-41). Hașdeu discuta asemenea amănunte de pe terenul "limbii în abstracto" (după cum îi zice el), concept prin
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
sunt deloc articulate, si câri totuși formează o porțiune însemnată din aparatul fonetic al unor limbi, mai ales africane: la hotentoți, la cafri, la bușmani etc.? Vom vedea mai departe că tocmai prin ambiguitatea sunetului în fonetica, ca și prin ambiguitatea cugetării în gramatică propriu-zisă, se explică unul din fenomenele cele mai caracteristice în linguistica: substituțiunea" (ibid., pp. 40-41). Hașdeu discuta asemenea amănunte de pe terenul "limbii în abstracto" (după cum îi zice el), concept prin care el înțelege, măcar în parte, ceea ce
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
exprimare, stilul de lucru) între interpreți facilitează un rezultat valoros, cu multiple satisfacții profesionale. 1.3. Repere în realizarea interpretării lucrărilor pentru pian la patru mâini 1.3.1 Primo și Secondo - particularități Ansamblul „pian la patru mâini” prezintă o ambiguitate fundamentală, în sensul că nu este o activitate solistică și nici de muzică de cameră (ne referim la cvartetul de coarde). Este singurul gen cameral unde doi interpreți cântă la același instrument. Chiar dacă practica muzicală ne demonstrează că de cele mai multe
Repere structurale în activitatea duo-ului pianistic by Pânzariu Marin () [Corola-publishinghouse/Science/91608_a_93176]
-
și Sociale cu cele trei secțiuni ale sale la origine (științe sociale, științe politice și administrative, științe economice - vor mai apărea și altele, cum ar fi, bunăoară, științele coloniale) a contribuit la întărirea domeniului, dar nu a eliminat cu totul ambiguitatea să identitara. Facultatea de Filosofie și Litere și-a început activitatea cu șase profesori, organizându-și programele de studii către sfârșitul veacului al XIX-lea în trei secțiuni: filologie clasică, filosofie și istorie (în secolul XX vor mai apărea secția
Studenți români la Universitatea Liberă din Bruxelles (a doua jumătate a veacului al XIX-lea - prima parte a secolului al XX-lea) by Laurențiu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]