39,601 matches
-
lumină ca și altădată? În cazul revederii unor companii de dans și a creațiilor unor coregrafi îndrăgiți odinioară, scurtcircuitul între scenă și sală va mai avea loc sau totul se va desfășura sub semnul indiferenței și al distanței existente între amintirea caldă de atunci și răceala impresiei de acum? Alvin Ailey American Dance Theater a venit pentru a treia oară la noi în țară, în această toamnă, în cadrul întâlnirilor JTI - compania Japan Tobacco International, care ne-a mai prilejuit și alte
Reîntâlnirea cu o capodoperă by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/7981_a_9306]
-
la urmă, l-a ucis prin sugrumare, murind el însuși împreună cu animalul blestemat. (Le lievre de mon grand-pere) Prezența în tablou a sfîntului Hubert și a cerbului divulgă substratul cinegetic al obsesiei: victima umană se identifica, în cugetul vinovatului, cu amintirea animalelor jertfite de el. Uciderea unor iepuri apasă la fel de greu conștiința ca și aceea a unui om. Revanșa făpturii necuvîntătoare împotriva prigonitorului ei se regăsește și în alte decoruri. Un vînător de vidre din Tulcea trece Dunărea pe o vreme
Epistolă către Odobescu (VII) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7978_a_9303]
-
-i asta mă?!?", în scenariul lui Nicolae Urs. Spectacolul „Țară-i asta, mă?!?” relatează întâlnirea lui Caragiale cu prieteni din ultima lui vizită în țară. Scenariul se bazează pe corespondența lui Paul Zarifopol, Dobrogeanu Gherea, Barbu Ștefănesscu Delavrancea, Vlahuță, pe amintiri de la Junimea cu Eminescu, Creangă, Pogor, și pe vizita lui în Ardeal, când a zburat Aurel Vlaicu și vizitarea lui Goga în temniță la Seghedin. De asemenea, sunt incluse amintiri din perioada când a fost revizor școlar în județele Neamț
Omul Caragiale, reînviat la Teatrul ArCuB. Când îl poți vedea by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/79856_a_81181]
-
lui Paul Zarifopol, Dobrogeanu Gherea, Barbu Ștefănesscu Delavrancea, Vlahuță, pe amintiri de la Junimea cu Eminescu, Creangă, Pogor, și pe vizita lui în Ardeal, când a zburat Aurel Vlaicu și vizitarea lui Goga în temniță la Seghedin. De asemenea, sunt incluse amintiri din perioada când a fost revizor școlar în județele Neamț, Suceava, Argeș și Vâlcea. Spectacolul este un act de cultură care își propune să scoată în evidență figura inedită, complexă și atât de controversată a genialului Caragiale. Toate aceste întâmplări
Omul Caragiale, reînviat la Teatrul ArCuB. Când îl poți vedea by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/79856_a_81181]
-
au locul acolo unde le-ați pus dvs. Spuneți că ați terminat Facultatea de Litere din București, pe vremea când se aflau la catedră profesori iluștri Al. Rosetti, I. Iordan, I. Coteanu, T. Vianu, Zoe Dumitrescu-Bușulenga, C. Daicoviciu ș.a. în amintirea lor, faceți un efort de a vă aminti regulile cele mai simple de punctuație, iar criticii dvs. timișoreni să aibă în calcul și micile-mari scăpări atunci când vă încurajează peste măsură. (Angela Dragoș Potra, Timișoara). * în poemele Unde pun eu capul
Actualitatea by Teodor Roșu () [Corola-journal/Journalistic/7984_a_9309]
-
poemele Unde pun eu capul, Trubadur, Condiție poetică, Cântec - sunt semne evidente de talent. La 56 de ani, autodidact, cu preocupări nobile, cu patru plachete tipărite la Editura Gutenberg, din care mărturisiți că doar una ar avea valoare literară, aveți amintiri din vremea lui Geo Dumitrescu, care vă reținea și publica în Luceafărul la faimoasa lui rubrică. Nu-mi dau seama cu ce v-aș putea ajuta eu acum. Vă cred că n-ați putut rezista tentației de a pune o
Actualitatea by Teodor Roșu () [Corola-journal/Journalistic/7984_a_9309]
-
expediția somaleză a lui Dimitrie N. Ghica, sosește în Congo juristul Aurel Varlam, angajat în magistratura statului african. Preocuparea cinegetică rămîne la el marginală, dar scrierea sa din 1900, reluată și întregită în 1934 (Nopți și zile în Africa ecuatorială. Amintirile unui fost judecător în Congo belgian), nu exclude impresiile percutante privind fauna acelor meleaguri: "}ara elefanților cu dinți de cîte 50-90 kilograme - sper să mă întorc cu cîțiva din acești dinți -, a hipopotamilor care se plimbă în turme de cîte
Epistolă către Odobescu (VI) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7999_a_9324]
-
peste care a trecut tăvălugul istoriei; un prezent scandat de ritmul anotimpurilor și al activităților casnice de o monotonie armonizată precum lucrul permanent din viața monahală menit să ferească mintea de primejdii și un trecut aproape șters, ca o vagă amintire. Singrul cadru care trimite deschis la trecutul sovietic al Basarabiei, îl constituie survolarea statuii lui Lenin din mijlocul satului, statuie impresionantă, dimensionată grotesc, avînd în vedere reperele cadastrale modeste ale așezării. Molohul de piatră apare asemeni unui incomprehensibil și deriziv
Podul de flori al lui Thomas Ciulei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8001_a_9326]
-
dar nu are de ales. Bărbatul se teme cel mai tare de posbila îmbolnăvire a unuia dintre copii, iar Ciulei deschide filmul cu o scenă de convalescență, tatăl tincturînd cu albastru de metil bubele de la vărsat de vînt ale mezinului. Amintirile lui Creangă lasă uneori o falsă impresie de idilism, convertindu-se tot mai mult la realitate pînă la o filipică necruțătoare a sistemului imbecilizant de învățămînt, cu alte cuvinte, se maturizează odată cu personajul. În filmul lui Ciulei care surprinde doar
Podul de flori al lui Thomas Ciulei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8001_a_9326]
-
sta retras în chioșcul viei de la Isvorani "ca un struț care a băgat capul în nisip", se scurgeau pe șoseaua spre Pitești lungile șiruri de căruțe cu refugiați, iar la București căzuseră bombe peste facultatea de care îl legau atâtea amintiri ale chiar dragostei lor și peste depozitul editurii "Moderne", unde îi apăruse romanul Tinerețe ciudată, exemplarele câte mai rămăseseră fiind prefăcute în scrum. Nici locul său de refugiu nu este cruțat. Descrierea bombardamentului de la Florica, în timp ce familia era adunată la
Un roman sentimental și un jurnal de creație by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/7998_a_9323]
-
pentru a te convinge de realitate. Și totuși simți, vezi, auzi o lume întreagă, alta decât cea știută îndeobște, care te silește imperios să-i înregistrezi zvonul de viață." El scrie abstras, "despărțit de toate realitățile din jur și din amintire", sta la masa de lucru "singur cu umbrele chinezești ale personagiilor" care se proiectau pe hârtie din propria lui persoană. "Rar, doar când și când, mă trezesc din coșmarul fabulației în coșmarul celălalt, al realității de aevea, la auzul câte
Un roman sentimental și un jurnal de creație by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/7998_a_9323]
-
să-mi întipăresc în minte fiecare secundă a acestei întâlniri. Totul decurge atât de firesc, de parcă ne-am fi cunoscut de când lumea. Cuvintele, senzațiile, stările trec în goană prin memoria mea, lichefiată și lunecoasă. Nu se agață nici o scamă de amintire. Discuții banale, ca între vechi cunoscuți. Nu cred că se spune ceva memorabil. Iar dacă se spune, eu nu reușesc să rețin nimic. Nu simt în aer magia artei înalte, iar presupusa paranoie a mediului artistic lipsește cu desăvârșire. În
Oare chiar l-am întâlnit pe Cohen? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8003_a_9328]
-
în care „scăpau” de aceste materiale, în funcție de cât de răniți se simțeau. În mare s-au remarcat trei strategii principale. „Unii oameni tind să păstreze mai mule materiale din acest fel lucru care îi face să își readucă în memorie amintiri dureroase. Alții, mai impulsivi, șterg toate aceste posesii digitale, dar mai târziu s-ar putea să regrete asta, în timp ce alții aleg să nu mai acceseze o perioadă materialele, urmând ca ulterior să hotărască pe care le elimină”, a explicat Sas
Un cercetător român propune soluţia prin care despărţirile devin mai uşor de suportat by Badoiu Raluca () [Corola-journal/Journalistic/80087_a_81412]
-
percepția vizuală. Oglinzile sunt de asemenea multiplicate, creierul "nu mai focalizează, ci dispersează", "fărâme de ochi" sunt "aruncate ca zarurile printre felii sângerânde de sfere". Poetul deschide către lume, cu o imaginație lirică febrilă, un ochi "total": "și peste toate, amintirile unui singur om năvălesc proaspete,/ se insinuează în țesătura zilelor, în carnea unui poem,/ în porii hârtiei transformate în celuloid cinematografic/ cu tirania lui de ochi total. Existență absolută a unui individ concret/ într-o istorie determinată. Derulare hiperlucidă,/ girofar
Aproape departe by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8009_a_9334]
-
acum. Noi întrebăm acum ce ar fi dacă pușca n-ar lua foc?" Aceeași originală metodă o regăsim, dezvoltată epic, la povestitorul moldovean N. Gane, în nuvela Petrea Dascalul, cu acțiunea plasată în preajma Unirii Principatelor: "în timpul acela dar de frumoasă amintire, doi lorzi englezi, care luaseră parte la comanda superioară a oștilor aliate din Crimeea, auzind că Moldova e o țară încă primitivă, cu obiceiuri patriarhale și cu munți plini de urși, veniră anume din Sevastopol în Galați cu hotărîre de
Epistolă către Odobescu (V) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/8015_a_9340]
-
Iar lorzii, care trecuseră peste atîtea mări și țări pen-tru a veni la noi să împuște urși, avură nenorocul să-i vadă împușcați gata de mîna altuia și se întoarseră fără măcar să fi dat un foc, ducînd cu dînșii numai amintirea culeasă în mijlocul fiorilor de spaimă despre mijlocul ciudat cu care se ucid urșii în țara noastră patriarhală." O nouă întrupare a motivului ne întîmpină la Mihail Sadoveanu, în }ara de dincolo de negură. Un boier moldovean, stăpîn al unor păduri întinse
Epistolă către Odobescu (V) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/8015_a_9340]
-
unui limbaj flecar, cu poante, care face parte din memoria vie a foștilor crai de litoral se adîncește treptat într-o rememorare nostalgic-villonescă a vremurilor de crailîc și al unui alt timp care nu se află în cărțile de istorie. Amintirea configureaza un tablou de gen cu polonezele care vindeau creme pe plajă, cu suedezele care făceau nudism, cu petrecerile zvăpăiate, un timp marcat de idealitatea restituirii nostalgice cu dulcea pasăre a tinereții ciripind cîntece de inimă albastră. Încetul cu încetul
Ubi sunt valurile de altădată? by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8018_a_9343]
-
prescurtări pe care și-o pot permite doar cei care trăiesc aceleași timpuri. Așa că nici nu mai știm, și de ce trec anii vom ști tot mai puțin, care '02. 1900, pesemne. Începutul (vezi mai sus) e ceva mai tîrziu, cu amintirea unei arătări în rochiță cu buline. Pe mama arătării o cheamă Steluța, ecoul tinereții la o poezie de Alecsandri, iar "eu" îi spune Pelucia, Pelucia de Rahaj, dulce ca un mapiah. Ce va fiind acela mapiah, Dumnezeu știe! Și filele
Ab ovo by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8021_a_9346]
-
rochiță cu buline. Pe mama arătării o cheamă Steluța, ecoul tinereții la o poezie de Alecsandri, iar "eu" îi spune Pelucia, Pelucia de Rahaj, dulce ca un mapiah. Ce va fiind acela mapiah, Dumnezeu știe! Și filele se risipesc, vraiște. Amintiri directe, naive: odăițele bunicilor, cu povești lungi și aluat de baclava, "farfurioara cu floricele albastre și furculița mică și feliile de coilici de casă." Amintiri prelucrate: "În acel an al primului meu scîncet - mama avea 19 ani; tata, 31 - în
Ab ovo by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8021_a_9346]
-
ca un mapiah. Ce va fiind acela mapiah, Dumnezeu știe! Și filele se risipesc, vraiște. Amintiri directe, naive: odăițele bunicilor, cu povești lungi și aluat de baclava, "farfurioara cu floricele albastre și furculița mică și feliile de coilici de casă." Amintiri prelucrate: "În acel an al primului meu scîncet - mama avea 19 ani; tata, 31 - în țară guverna Dimitrie Sturza, omul cu degetul magnetic, - deci național-liberal. Se împlineau 100 de ani de la nașterea lui Ion Heliade..." Și urmează așa, cu bizare
Ab ovo by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8021_a_9346]
-
care nu se lipesc. În umbra lor - biete cuvinte de trecere? convingeri otrăvite, otrăvitoare? - rămîne o lume în care datele contează, fiindcă statistica lor e făcută din oameni și întîlniri. Din frați de idee. Pe care nu-i mîntuie decît amintirea și sinceritatea.
Ab ovo by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8021_a_9346]
-
fost eu. Nu țin minte nici o clipă în care să nu fi știut că sunt o ființă aparte. Nu aveam Magi, întrucât ea nu credea că există cu adevărat bărbați înțelepți, însă aveam oi. Într-una dintre cele mai vechi amintiri ale mele, stau pe o oaie de Paște, în timp ce ea îmi spune povestea Mielului Sacrificat. Duminica, îl mâncam cu cartofi. Duminica e ziua Domnului, cea mai însemnată zi a săptămînii; acasă, aveam un radio cu pickup, cu o fațadă impresionantă
Portocalele nu-s singurele fructe by Vali Florescu () [Corola-journal/Journalistic/8020_a_9345]
-
de angajat la stat, de aceea îi dă pe toți la “Gazeta de perete””, se arătă în comunicatul postului Prima TV. Augustin Julea: „Cei mai copți dintre noi știu foarte bine ce era ’’Gazeta de perete’’ în vremurile de tristă amintire. Un dulăpior fixat la intrarea în întreprinderea socialistă, obligatoriu închis cu lacăt, prin ale cărei uși de sticlă vedea tot angajatu’ cine este afișat la ’’Așa, DA’’ și cine la ’’Așa, NU’’. Cu alte cuvinte, acolo erau înfierate moravurile epocii
"Gazeta de perete", o emisiune de revista presei la Prima TV by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/80267_a_81592]
-
Sorin Lavric Cînd un om simte că nu mai știe cine este cu adevărat, cînd conturul amenință să i se șteargă și identitatea dă semne de risipire biografică, reacția firească este să-și adune ființa în jurul amintirilor. Substratul acesta profund al conștiinței de sine joacă rolul unui resort care se declanșează numai în clipele cînd se simte periclitat. Are mai puțină însemnătate dacă amintirile îi sunt plăcute sau nu, și dacă, perindîn-du-i-se pe dinainte, îi produc frisoane
Bilanțul amintirilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8024_a_9349]
-
dă semne de risipire biografică, reacția firească este să-și adune ființa în jurul amintirilor. Substratul acesta profund al conștiinței de sine joacă rolul unui resort care se declanșează numai în clipele cînd se simte periclitat. Are mai puțină însemnătate dacă amintirile îi sunt plăcute sau nu, și dacă, perindîn-du-i-se pe dinainte, îi produc frisoane de oroare sau, dimpotrivă, fiori de bucurie; important e să le aibă și să le poată trezi la viață, căci în cîmpul lor afectiv va regăsi acea
Bilanțul amintirilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8024_a_9349]