7,050 matches
-
altul), metafora corpului apare, Întotdeauna, În segmentulcheie al fiecărei demonstrații, subliniind cea mai importantă dintre ideile acesteia și Întărind „mesajul” transmis de autor. Bunăoară, dacă În tratatul De regimine principum al lui Aegidius Romanus (cel din categoria specula principis) această analogie este evocată pentru a sublinia ideea capitală a interdependenței și sprijinului reciproc dintre toți supușii regelui, precum și cerința - nu mai puțin fundamentală - a unității conducerii, care, pentru clericul roman, este cea mai potrivită, fiindcă imită Însuși principiul de organizare a
Prelegeri academice by Prof. dr. ALEXANDRU-FLORIN PLATON () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92356]
-
În Rex pacificus metafora corpului este, de asemenea, menționată, dar pentru a scoate În evidență paralelismul jurisdicțional al celor doi factori de putere ai epocii - Papa și regele Franței. Această aserțiune esențială a tratatului este probată, fapt deosebit de interesant, prin analogie cu dublul sistem circulator al organismului, cel al nervilor, derivat din cap și al sângelui, derivat din inimă. Pentru prima dată afirmată, În epocă, atât de explicit, această analogie nu reprezintă o simplă figură de stil: prin echivalența pe care
Prelegeri academice by Prof. dr. ALEXANDRU-FLORIN PLATON () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92356]
-
Această aserțiune esențială a tratatului este probată, fapt deosebit de interesant, prin analogie cu dublul sistem circulator al organismului, cel al nervilor, derivat din cap și al sângelui, derivat din inimă. Pentru prima dată afirmată, În epocă, atât de explicit, această analogie nu reprezintă o simplă figură de stil: prin echivalența pe care o instituie Între cap și Suveranul Pontif și, pe de altă parte, Între inimă și regele Franței, ea Îi Îngăduia anonimului autor să demonstreze superioritatea celui de-al doilea
Prelegeri academice by Prof. dr. ALEXANDRU-FLORIN PLATON () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92356]
-
acest sens)? Și, corelativ, de ce autorii lor par să-i atribuie o semnificație atât de mare, Încât să o folosească În chip de argument suprem? Explicația acestei prezențe ține, fără Îndoială, În primul rând, de Îndelungata tradiție culturală a utilizării analogiei corporale și - În primul rând - de prestigiul referinței pauline, de natură să confere metaforei respective un sens imediat, perceptibil și inteligibil pentru toți „cititorii” epocii. Această constatare nu ne face, totuși, să Înaintăm prea mult pe drumul aflării unei lămuriri
Prelegeri academice by Prof. dr. ALEXANDRU-FLORIN PLATON () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92356]
-
model analogic, devenind un mijloc universal de comparație, atât ca Întreg, cât și prin fiecare din părțile sale componente. Este ceea ce se Întâmplă, bunăoară, În multe dintre culturile zise „primitive”, care „concep” casa aidoma unui organism, descriindu-i părțile prin analogie cu diferitele segmente ale trupului sau leagă, În limbaj, formele de relief, de anumite părți ale corpului (procedeu În vigoare și astăzi - deși rațiunile inițiale s-au pierdut - atunci când spunem „la picioarele munților”, „În sânul naturii” ș.a.m.d.). Asemenea
Prelegeri academice by Prof. dr. ALEXANDRU-FLORIN PLATON () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92356]
-
a acestei metafore, diferită de aceea cognitivă. Este vorba de capacitatea ei de a legitima raportul de forțe propus, Înrădăcinându-l În cea mai Înaltă expresie simbolică deopotrivă a naturalului și divinului: trupul ființei umane. 3. Destinul metaforei corpului În analogie cu organizarea Statului și / sau a Bisericii nu se Încheie În Evul Mediu. Cu o mică Întrerupere În secolul al XVII-lea și, parțial, În cel de-al XVIII-lea, el continuă, suprinzător, până În epoca noastră, În forme a căror
Prelegeri academice by Prof. dr. ALEXANDRU-FLORIN PLATON () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92356]
-
și vitezei trebuie să fie mai mare decât constanta Planck. Se notează cu ħ. Reprezintă cea mai mică dintre cantitățile de energie existente În lumea noastră fizică, adică limita divizibilității spectrale și, prin aceasta, limita extremă a oricărei divizibilități. Prin analogie există o „lungime ultimă” numită și „Lungimea Planck” (10-35 centimetri), precum și „Timpul Planck” (10-43 secunde), care este cea mai mică unitate de timp posibilă teoretic. Nucleul unui atom are ordinul de mărime de 10-13 centimetri. Antiparticulă = Pentru fiecare tip de
Creativitate şi modernitate în şcoala românească by Magda COZLAC () [Corola-publishinghouse/Science/91778_a_93107]
-
1967; F. Davis, 1992) care și-au asumat o explicare a rolului vestimentației în baza teoriilor comunicării au recurs la utilizarea expresiei "cod vestimentar" (dress code; clothing code). De fapt, aceștia preiau noțiunea de "cod" din lingvistică și fac o analogie între limbajul hainelor și limba ca mijloc de comunicare. În modelul lingvistic clasic, elaborat de Roman Jakobson (1963), codul reprezintă un ansamblu de semne și o combinație a lor, împărtășite atât de emițător, cât și de receptor (apud I. Drăgan
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
255] POPA, ELENA, Realizarea corectitudinii exprimării-elevilor în ciclul primar, ȘA, 1981, 61 69. [256] POPA, IOANA, Metodologia îmbogățirii vocabularului elevilor în cadrul orelor de limba română la cls. a VI-a, BFV, l, nr. l, 1981, 44-46. [257] POPA, NIGOLAE, Metoda analogiei ca instrument în dezvoltarea vocabularului în compunerile școlare, BFV, l, nr. l, 1981, 47-50. [258] POPELCA, VIRGIL; POPELCA, MARIA, Modalități de învățare a ortogramei și a punctuației în ciclul primar - etapa pregramaticală, BFV, l, nr. l, 1981, 29-32. [259] POPESCU
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
în școală. Curs pentru studenți și profesori, Craiova, 1988. [90] LECU, DOINA, Metode și procedee eficiente pentru dezvoltarea limbajului și a comunicării orale, Tribșc, 17, nr. 310, 1988, 4. [91] LEONTE, LIVIU, Noapte de decembrie - Mistrețul cu colți de argint: analogii și diferențieri. în: LLR, 17, nr. 1, 1988, p. 24-27. [92] LIMBA română contemporană. Manual pentru studenții străini. - Reeditare - I. Acest curs a fost reeditat de: Grigore Brâncuș, Adriana Ionescu, Manuela Saramandu. Coordonator: Grigore Brâncuș. București, [TUB], 1988, 245 p.
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
tuturor aspectelor prin care s-ar putea defini un corp până se ajunge la definiția unei monade inteligibile, pentru a ne apropia de o oarecare noțiune a divinului), trecând prin „sinteză” sau „poziție” (cunoașterea Cauzei prime în efectele ei) către „analogie”sau „eminență” (ce reprezintă încercarea de a face inteligibil pe Dumnezeu care este dincolo de orice). Bizantinii au fost puși în situația de a găsi o altă formulare a putinței cunoașterii ultimei Realități, căci Întruparea aducea o noutate absolută în înțelegerea
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
asemenea stare are necontenit caracterul unei avansări printr-o putere exterioară facultăților intelectului. Pentru a aprofunda înțelesurile pe care spiritualitatea bizantină le-a dat dialecticii apofatic-catafatic în continua lor completare reciprocă pe calea cunoașterii, este necesară discutarea rolului pe care analogia, ca metodă de cunoaștere l-a jucat. Știm că rolul analogiei în actul de cunoaștere reprezenta pentru bizantini o moștenire venită de la Aristotel. Stagiritul a vorbit despre analogia entis, analogia ființei, pentru a caracteriza ființa ca unitate sau rațiune de
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
facultăților intelectului. Pentru a aprofunda înțelesurile pe care spiritualitatea bizantină le-a dat dialecticii apofatic-catafatic în continua lor completare reciprocă pe calea cunoașterii, este necesară discutarea rolului pe care analogia, ca metodă de cunoaștere l-a jucat. Știm că rolul analogiei în actul de cunoaștere reprezenta pentru bizantini o moștenire venită de la Aristotel. Stagiritul a vorbit despre analogia entis, analogia ființei, pentru a caracteriza ființa ca unitate sau rațiune de diferențe. Analogia este astfel înțeleasă ca relație potrivit rațiunii ascendentă sau
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
lor completare reciprocă pe calea cunoașterii, este necesară discutarea rolului pe care analogia, ca metodă de cunoaștere l-a jucat. Știm că rolul analogiei în actul de cunoaștere reprezenta pentru bizantini o moștenire venită de la Aristotel. Stagiritul a vorbit despre analogia entis, analogia ființei, pentru a caracteriza ființa ca unitate sau rațiune de diferențe. Analogia este astfel înțeleasă ca relație potrivit rațiunii ascendentă sau descendentă, ce presupune asemă¬nări sau deosebiri ale ființei față de esența ei, considerată cunoscută. Aristotel ne precizează
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
reciprocă pe calea cunoașterii, este necesară discutarea rolului pe care analogia, ca metodă de cunoaștere l-a jucat. Știm că rolul analogiei în actul de cunoaștere reprezenta pentru bizantini o moștenire venită de la Aristotel. Stagiritul a vorbit despre analogia entis, analogia ființei, pentru a caracteriza ființa ca unitate sau rațiune de diferențe. Analogia este astfel înțeleasă ca relație potrivit rațiunii ascendentă sau descendentă, ce presupune asemă¬nări sau deosebiri ale ființei față de esența ei, considerată cunoscută. Aristotel ne precizează că ființa
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
metodă de cunoaștere l-a jucat. Știm că rolul analogiei în actul de cunoaștere reprezenta pentru bizantini o moștenire venită de la Aristotel. Stagiritul a vorbit despre analogia entis, analogia ființei, pentru a caracteriza ființa ca unitate sau rațiune de diferențe. Analogia este astfel înțeleasă ca relație potrivit rațiunii ascendentă sau descendentă, ce presupune asemă¬nări sau deosebiri ale ființei față de esența ei, considerată cunoscută. Aristotel ne precizează că ființa primește mai multe numiri, însă întotdeauna cu referire le un singur lucru
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
o singură natură și nu prin omonimie. Ființa este astfel determinabilă întotdeauna analogic în raport cu un princi¬piu care este determinant pentru orice diferență de calitate, cantitate, loc, timp relație, însă și analogic, în raport cu esența ei. Putința de cunoaștere întemeiată pe analogie a fost și pentru tradiția scolastică apuseană un reper fundamental, însă înțelegere acestei căi cognitive a luat în apus o altă direcție. Prin analogie, scolastica întemeia o întreită putință de cunoaștere ce enumeră via negationis (calea abstracției), via eminentiae (calea
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
calitate, cantitate, loc, timp relație, însă și analogic, în raport cu esența ei. Putința de cunoaștere întemeiată pe analogie a fost și pentru tradiția scolastică apuseană un reper fundamental, însă înțelegere acestei căi cognitive a luat în apus o altă direcție. Prin analogie, scolastica întemeia o întreită putință de cunoaștere ce enumeră via negationis (calea abstracției), via eminentiae (calea superiorității) și via causalitatis sau affirmationis (calea cauzalității sau afirmațiilor). Scolastica va proceda la o extindere a folosinței analogiei, vorbind despre analogia ființei cu
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
apus o altă direcție. Prin analogie, scolastica întemeia o întreită putință de cunoaștere ce enumeră via negationis (calea abstracției), via eminentiae (calea superiorității) și via causalitatis sau affirmationis (calea cauzalității sau afirmațiilor). Scolastica va proceda la o extindere a folosinței analogiei, vorbind despre analogia ființei cu Ființa. Cunoaștere creaturilor poate duce la cunoașterea Creatorului, cu toate că între Dumnezeu și lume există și o neasemănare. Neasemănarea, mai mare decât ceea ce însemnă similaritatea, face posibil să se determine neasemănarea ca diferență cantitativă negativă față de
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
direcție. Prin analogie, scolastica întemeia o întreită putință de cunoaștere ce enumeră via negationis (calea abstracției), via eminentiae (calea superiorității) și via causalitatis sau affirmationis (calea cauzalității sau afirmațiilor). Scolastica va proceda la o extindere a folosinței analogiei, vorbind despre analogia ființei cu Ființa. Cunoaștere creaturilor poate duce la cunoașterea Creatorului, cu toate că între Dumnezeu și lume există și o neasemănare. Neasemănarea, mai mare decât ceea ce însemnă similaritatea, face posibil să se determine neasemănarea ca diferență cantitativă negativă față de asemănarea analogică, și
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
și o neasemănare. Neasemănarea, mai mare decât ceea ce însemnă similaritatea, face posibil să se determine neasemănarea ca diferență cantitativă negativă față de asemănarea analogică, și astfel să se înfățișeze ca mărime inteligibilă analogic. Bizantinii au acordat de asemenea un rol important analogiei în actul de cunoaștere, însă au făcut o altă lectură a lui Aristotel, și aceasta a fost nuanțată prin Dionisie, care întrun pasaj din Despre Numirile Dumnezeiești își prezintă accepțiunea sa asupra uzanței acestui procedeu: „Pe lângă acestea trebuie cercetat cum
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
de text a fost înțeles de bizantini ca nesusținând valabi¬litatea neasemănării analogice ca metodă cognitivă, utilizată de scolastică. Felul în care bizantinii au înțeles raportul între natură și persoană, între ființă și ipostas a avut consecințe directe asupra valorizării analogiei în cunoaștere. Excluderea oricărei putințe ca omul să se apropie de cunoașterea naturii divine a avut în plan gnoseologic consecința că analogia ca metodă poate fi valabilă în măsura în care ceea ce era de cunoscut era înfățișarea lucrării divine, rațiunea după care au
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
bizantinii au înțeles raportul între natură și persoană, între ființă și ipostas a avut consecințe directe asupra valorizării analogiei în cunoaștere. Excluderea oricărei putințe ca omul să se apropie de cunoașterea naturii divine a avut în plan gnoseologic consecința că analogia ca metodă poate fi valabilă în măsura în care ceea ce era de cunoscut era înfățișarea lucrării divine, rațiunea după care au fost rânduite ființele. Relația analogică între creator și lume înseamnă nu o determinare a divinității în ființa sa, ci o întruchipare iconică
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
în toată complexitatea și diversi¬tatea sa. Calea acesta de cunoaștere este o trecere analogică ca gradualitate a înaintării din aproape în aproape și treptat în cunoaștere, de la logosul ființelor, la logosul arhetipos- urilor, modelelor divine ce le întemeiază. În măsura în care analogia ia caracterele iconicului, ea devine valoroasă și necesară unei adevărate apofaze, iar pe de altă parte se evită autonomizarea și caracterul demonstrativ al ei. Demersul cognitiv ce se mulează pe treptele în cunoaștere, dobândite prin înțelegerea iconică a lumii, se
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
Un mod de a teologhisi este cel ce caută să vadă în Dumnezeu un obiect de maximă simplitate, reducând toate cunoștințele posibile despre atributele divine la această simplitate primordială, potrivit căreia natura lui Dumnezeu nu poate fi cunoscută decât prin analogii ce se raportează la esența care este dincolo de putințele intelectuale ale omului. Cealaltă cale de teologhisire merge mai departe în afirmarea caracterului incognoscibil al lui Dumnezeu, întrucât are ca punct de plecare teza că nu se poate susține nici măcar ideea
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]