11,066 matches
-
ruginite ale saniei. Până ajunse la poartă deja săniuța aluneca ușor. Deschise poarta încet și se strecură afară. Fu întâmpinată cu o chiuitură și cu o rafală de bulgări. Începu să țipe plină de zăpadă dar nu se lăsă, se aplecă și strângând zăpadă în pumni începu să-i bată cu bulgări pe copiii deja uzi de zăpadă și atât de veseli. După prima repriză se formară echipe și începură să se întreacă cu săniuțele. Ea făcu echipă cu Nicu, băiatul
LUCIANA (FRAGMENT) de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342641_a_343970]
-
mai apucă să îl vadă pe mort cum scoate un briceag din buzunar cu care taie funia și își dă drumul în mijlocul camerei, venind spre ea cu briceagul în mâna dreaptă. Închide ochii și se lungește pe linoleum. Ghiță se apleacă asupra ei, o zgâlțâie și îi dă cu blândețe câteva palme: - Hai babo trezește-te că eu nu am nici o vină. Nu te duci în casa mortului cu gând de ciordeală. Uite că și acum îmi mai curge sânge din
FUGIŢI, MORTUL!!! de ION UNTARU în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342661_a_343990]
-
creștea în sufletul ei, asemeni unui fraged miracol al florii de cais. Reverberația inocentă a depărtărilor, ce se perindau în ecoul lin și unduios, devenise un tratament eficient pentru ea. Se trata cu ecoul șoaptelor Lui, se ruga în Înalt, aplecându-și chipul spre icoană, cu lejeritatea intraductibilă a consoanelor moi din cuvinte și cu gândul de a transmite aceste ecouri celui mult prea aproape de ea, lui Dumnezeu. La lumina, ce sângera, parcă, în fața ei picături de ceară, observă o reîncarnare
ECOUL LUMINII DIN SUFLET de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1802 din 07 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342710_a_344039]
-
prin coșurile pline de gunoi menajer și aduna în căuciorul ce-l târa zilnic după el pe străzile orașului și cel din urmă cui ruginit ivit în cale-i i-a aruncat o privire, a dorit o clipă să se aplece spre ea dar în următorul moment i-a întors spatele disprețuitor. Nu-mi venea să cred cât de nevaloroasă a ajuns o carte. Omul străzii a preferat să-și arunce în căruțul lui învechit câteva ziare ale supermarketurilor din localitate
ANA CRISTINA POPESCU de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342649_a_343978]
-
Victimele au fost depuse într-o morgă portabilă adusă de la New York și s-a început imediat indentificarea lor. Intinse pe mese corpurile micuților școlari arătau ca niște păpuși inerte, ciuruite și lipsite de viață, unele lovite și de... 15 gloanțe! Aplecându-se să indentifice corpul unei fetițe, unul din investigatori a văzut că ea încă ținea strâns în mână o bacnotă însângerată de un dolar, răsucită și găurită de unul dintre gloanțele fatale care o loviseră. Când detectivul a luat bancnota
AMERICA DOLARULUI GĂURIT (STUDIU) de IOAN CÂRJA în ediţia nr. 1870 din 13 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342589_a_343918]
-
bogăția infinită a vieții sale duhovnicești, tocmai datorită ignoranței și nepriceperii sale de a o descoperi. Omul contemporan se cunoaște mai puțin pe sine decât cunoaște universul pe care viața sa îl produce și îl pune în lucrare, este mai aplecat spre cercetarea puterilor ce îi vin din afară decât asupra celor care se află în adâncul infinit al sufletului său, fără măcar să le bănuiască sau să le intuiască. În ființa omenească sunt puteri pe care noi nu le cunoaștem încă
DESPRE RAPORTUL ŞI RELAŢIA DINTRE OM ŞI BISERICĂ ÎN GÂNDIREA ŞI VIZIUNEA MISTAGOGICĂ ORTODOXĂ… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1987 din 09 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342599_a_343928]
-
o crimă pe care nu am comis-o. Mai bine plec acum ! ” Dar n-am plecat. În fiecare om există și o parte bună,nu ești atât de rău în întregime,depinde doar ce lași să te domine. M-am aplecat asupra ei.Părea că încă are puls.Cățelușa a început s-o lingă.O lingea peste obraji,lătra,apoi o lingea iar cu o speranță vie, că totul va fi ca înainte.. Și-ntr-un tărziu,și-a revenit. -Zulfy
RECOMPENSA de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1597 din 16 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/341607_a_342936]
-
că nu fusese timpul nici prea uscat, nici prea ploios, încât săpăturile sale înaintaseră bine de tot. Omul era harnic, dar împuținat de atâta muncă. Și într-o seară simți cum limba sapei scrijelea ceva, alunecând într-o parte. Se aplecă și căută cu degetele răsfirate, până când simți mișcare de oase... Mai mult, înțelese că oasele erau însoțite și de metal, din zornăitul prins de urechi, anunțându-l că, da, în sfârșit, era dezvăluit ce atâta negură de vremi zăcuse departe
VOCILE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1294 din 17 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341689_a_343018]
-
săteni împinși cu țeava armelor spre interiorul ogrăzii. - Товарищ! Товарищ! Где это? - Nu! Predăm la jandarmi! Sergentul rus, înțelegând puțin românește, a tras un foc în direcția lui Pătru. Acesta a căzut ca secerat cu fața la stelele. Boierul, înspăimântat, s-a aplecat cu durere asupra trupului neînsuflețit al lui Pătru, curgându-i lacrimile pe obraz. Sergentul a mai tras un foc în aer. Roșianu, speriat, s-a ridicat, îndreptându-se spre ușă. A deschis-o și l-a eliberat pe rus. În
PREFAŢĂ LA ROMANUL UN OCEAN DE DEŞERT DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 970 din 27 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/340556_a_341885]
-
Ediția nr. 227 din 15 august 2011 Toate Articolele Autorului (Țăranului român) Privesc pământul în tăcere ca oricare contemplație desprinsă în urma unui fulger. De dragul ce i-l port nu-i pot înțelege asprimea ce mi-a rănit tălpile goale. Mă aplec în tăcerea-mi absurdă și-mi lipesc urechea să-i ascult adâncul. S-a întâmplat ca bătăile inimii mele să corespundă clocotului lui, ce semăna cu mugetul. Nu mi-a fost greu să-i recunosc necunoscutul, fiindcă rănile iremediabile mersului
TRANSHUMANŢĂ TRANSCENDENTALĂ de MARIA COZMA în ediţia nr. 227 din 15 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/340614_a_341943]
-
LITERATURII ROMÂNE și altul în ianuarie, 2007, pentru PROMOVAREA TRADIȚIILOR ROMÂNEȘTI. DESPRE SCRIERILE MELE În scrierile mele mi-am deschis sufletul și lumea poate să umble sloboda prin el. Am scris ca să intru în conversație cu cititorii care se vor aplecă asupra scrierilor mele. Am în minte prietenii cărora mă adresez, dar și pe cititorii care au puncte de vedere diferite de ale mele, căci, într-un anume fel, si ei mă stârnesc pe mine. Nu este bucurie dacă nu o
ELENA BUICĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340551_a_341880]
-
o supunem. Unii zic că se răzbună atunci. Aiurea! Omul e stăpânul ei. I-a să mă duc la ușă să văd dacă s-au străns ceva bani. Mi-am pus o șapcă rablagită cu un bilet... Întredeschide ușa, se apleacă, ia șapca și biletul. Numără banii strânși . Apoi satisfăcut citește biletul) - Bravo! Un om cu amândouă mâinile nu câștigă în câteva ore cât am primit. Sunt darnici oamenii. Proști, de darnici ce sunt. Dar și eu sunt un mare poet
PIESĂ DE TEATRU ÎNTR-UN ACT de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1866 din 09 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340580_a_341909]
-
Țara! Dreptaciul: - Adică... țară bogată cu oameni egali în sărăcie. (Sună telemobilul Stângaciului. Bagă mâna în buzunar și scoțând aparatul îi cade și grămada de bani strânși din cerșit). Stângaciul: - Blestemaților! Altă treabă n-ați avut decât să cădeți. Se apleacă, îi strânge grămadă.și îi bagă în buzunar) - Da! Sunt în capelă, nevastă... Sigur... Vin imediat. Dreptaciul: (Mirat) - De unde atâția bani? Stângaciul: (Grăbit, în drum spre ușă) - De la călătorii milostivi... Iese trântind ușa după el) SCENA V Dreptaciul: (În genunchi
PIESĂ DE TEATRU ÎNTR-UN ACT de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1866 din 09 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340580_a_341909]
-
rând om, tovarăș de drum... Dumnezeu să-l ierte! Ce întâmplare! Era pe punte cu soția. Lângă balustradă. Îi număra banii strânși din...cerșit. O rafală puternică de vânt i-a smuls banii de hârtie din mână. El... s-a aplecat peste punte să-i prindă... dar a căzut în apă. Căpitanul i-a aruncat colacul de salvare, dar rechinii au fost mai iuți... A rămas doar apa înroșită de sânge care se îndepărta de vasul nostru. Se lasă liniștea) - Marin
PIESĂ DE TEATRU ÎNTR-UN ACT de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1866 din 09 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340580_a_341909]
-
Acasa > Manuscris > Lucrari > IOSIF KOVACS-PUTREREA CUVÂNTULUI SCRIS-O PUNTE ÎNTRE OAMENI Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 392 din 27 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Articol de IOSIF KOVACS Iosif Kovacs - Puterea cuvântului scris - o punte între oameni Aplecându-ne asupra cuvântului așternut pe-ntinsul foii albe, întâlnim, dincolo de universul mirific al gândurilor ... o punte! O punte a sufletului către suflet. Străbatem locuri nemaiîntâlnite, trăim întâmplări incredibile, suntem purtați pe tărâmul dorințelor, viselor, speranțelor, ne trezim prinși în vârtejul
IOSIF KOVACS-PUTREREA CUVÂNTULUI SCRIS-O PUNTE ÎNTRE OAMENI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340603_a_341932]
-
odată socotiți neprihăniți prin harul Lui, să ne facem, în nădejde, moștenitori ai vieții veșnice . Prin botez, Dumnezeu ne dăruiește Duhul său, certitudinea că suntem moștenitorii vieții veșnice . Liturghia din dimineața Crăciunului este continuarea Evangheliei din noaptea sărbătorii. După ce au aplecat îngerii de la ei, ca să se întoarcă în cer, păstorii au zis către alții: „Haidem să mergem până la Betleem, și să vedem ce ni s-a spus și ce ne-a făcut cunoscut Domnul. S-au dus în grabă, și au
IOSIF KOVACS-PUTREREA CUVÂNTULUI SCRIS-O PUNTE ÎNTRE OAMENI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340603_a_341932]
-
autobuzul de Oltenița a plecat spre Ciocănești, pentru a ajunge la părinții săi. Bucuria bătrânilor săi părinți a fost imensă când fiica lor a apărut în curte așa pe neanunțate. Tatăl era prin grădină: mai lega ramurile viței-de-vie care se aplecau la pământ din cauza greutății strugurilor. Peste o lună erau deja copți și buni de mâncat. Primii ciorchini, care se colorau în albastru - violet și cu o poleială argintie pe boabă, apăreau pe la Sfânta Marie, pe 15 august, când mama sa
CAP. XIV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1545 din 25 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341024_a_342353]
-
ceaun. De fapt, mai mult fierte așa în ulei, peste care turna mereu câte un strop de apă. I-o fi foame că doar vine de pe drum. Când a deschis poarta spre grădină, Săndica l-a zărit pe tatăl său aplecat printre butucii de vie. Ca să nu se sperie, când îl strigă, o făcu de departe. - Nea Vasile, ai câteva minute libere, spuse ea în glumă. Știa că tatăl său nu prea vedea bine la distanță și cum venea și dinspre
CAP. XIV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1545 din 25 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341024_a_342353]
-
cu părul creț, sur, cu o frunte bombată și cu riduri adânci, semn că tata râdea cu toată fața, ridurile erau arse de soare dar despărțite de dungi albe ce se vedeau doar când tata se spăla afară, în curte, aplecat peste lighean, cu ochii închiși, cu clăbuc peste tot, frecând cu palmele-i aspre pielea tăbăcită de soare, de vânt și de gânduri, se auzea de parcă dădea mama morcovi pe răzătoare, hârști-hârști-hârști, pielea frunții se mișca în sus și în
NEA TACHE de VASILE DUMITRU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341112_a_342441]
-
cuprinsese la vederea sa. - Nu sunteți persoana care a venit pentru întrunirea de la... - Ba da, eu sunt... cel venit de la malul mării. - Atunci bine ați venit în orașul meu de reședință. Să vă ajut la bagaj? mai spusei ea amabilă aplecându-se să ia geamantanul. - Nu, nu, lăsa-ți, mă descurc eu cu ele. Iau geanta pe umăr și geamantanul în mână și gata. Mă scuzați că nu am venit cu un buchet de flori, dar în atâtea ore de mers
LASTUNUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1401 din 01 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341100_a_342429]
-
consignațiile, s-a făcut cocă de bani. Da ce cocă! Băga mâna în buzunar când trebuia să cumpere un bec sau o cutie cu chibrituri și scotea un pumn de bancnote care-i scăpau printre degete. Cei din jur se aplecau să le culeagă și i le dădeau respectuos: -V-au scăpat pe jos, domnu’ Nae! -Și ce dacă! răspundea el nepăsător. Vorba e, că peste doi ani a defrișat gardul viu din fața blocului, a adus un camion de bolțari și a
FRAGM.1- NUVELA CHIOŞCARII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1391 din 22 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341108_a_342437]
-
o mâna sub bărbie și cu cealaltă lăsată, lasciv, jos. - Aveți ceva pentru mine? întrebă ea când auzi pașii inconfundabili ai generalului său credincios. - Charie (formula de salut în Grecia, ceea ce înseamna “pace ție”), regina mea! o salută respectuos Burnesha aplecându-și, instinctiv capul. Cunosc bine tainele acestei operațiuni, așa că le-am ales pe cele 5 prietene bune ale prințesei, Aela, Celeno, Asteria, Climene și Liliana. Ele sunt antrenate de mici copile pentru această misiune specială. Burnesha își întoarse capul spre
CAPITOLUL I de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341171_a_342500]
-
parcă rămase suspendat. Alma nu a putut să respire. Lord M.Joseph simțea pentru prima oară în viață lui că nu avea replică. Într-adevăr nu-și cunoștea copiii. Mătușa Annie era cu gura căscată. O apucase sughițul. - Domnule, se aplecă lordul spre fiul său, se pare că ai prins curaj. E nevoie să-l folosești în scopuri constructive. Exersează la pian! De afaceri mă ocup eu. - Dar va rămâne la noi, nu-i așa? - Nu știam că ești încăpățânat, Leon
MY LORD (2) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2037 din 29 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341183_a_342512]
-
fetei nu-i plăcea apropierea unei alte prezențe feminine în preajma tatălui sau. O înțelegea. Cel mic era copia în miniatură a portretului din pictura ce trona deasupra șemineului. -Copii, v ă rog să faceți cunoștință cu domnișoara Alma. Băieții au aplecat politicos capul în semn de salut. Fata, o reverență silită. Evita să o privească pe Alma. - Eu mă numesc Alma și sunt noua voastră guvernantă. Sunt sigură că ne vom înțelege și vom petrece timpul într-un mod plăcut și
MY LORD (1) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2025 din 17 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341182_a_342511]
-
iubitori ai aproapelui, duce la o asemenea analiză ce „nu putea fi făcută de către acești tineri decât numai prin prezența Duhului Sfânt, Care i-a asistat pe toată durata vieții lor în închisoare”. Drept pentru care „cititorul care se va apleca asupra acestei cărți nu o va sfârși fără a fi măcar cutremurat, dacă nu întors spre credință, căci viața acestor oameni deosebiți este un model moral și o scară de suire spre cele înalte, o chemare stăruitoare de a ieși
MĂRTURISITORII – MINUNI. MĂRTURII. REPERE – CÂTEVA CONSIDERAŢII ŞI REFLECŢII… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2016 din 08 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341058_a_342387]