8,411 matches
-
Anticristului. Este vorba deci de o anchetă întreprinsă într‑o zonă mai puțin cercetată și ale cărei rezultate vin să completeze tabloul anticristologiei „oficiale”, schițate în paginile precedente. 1. Testamentul siriac al Domnului nostru Isus Cristos este o apocrifă atribuită apostolilor Ioan, Petru și Matei, alcătuită pe baza celor spuse de Isus însuși după învierea sa. În forma în care există astăzi, ea datează din secolul al V‑lea (poate chiar mai târziu), dar secțiunea apocaliptică (capitolele 1‑14) datează din
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
fi urmărită „până în ținuturile Apusului” (3, 20) de Anticrist, care „se va hrăni cu sângele ei la ceasul înserării”. Va învia însă a doua zi dimineața și își va continua misiunea. Personajul amintește de femeia bogată din Iope, înviată de apostolul Petru (FA 9,36‑41). Rosenstiehl scrie într‑una dintre notele traducerii sale: „În legendele iudaice păstrate în Egipt, aflăm că, în afară de Enoh și de Ilie, două personaje feminine sunt păstrate pentru a interveni în vremurile din urmă: Sibila și
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
F., Testi sull’Anticristo, secoli I-II, Florence, 1992. Sbaffoni, F., Testi sull’Anticristo, secolo III, Florence, 1992. Beeson, E., La Didachè ou l’enseignement des douze apôtres, trad. et commentaire, Bihorel-lès-Rouen, 1948. Mattioli, U., La „Didachè”, dottrina dei dodici apostoli, Albe, 1969. Rordorf-A. Tuilier, W., La Doctrine des douze Apôtres (Didachè), SC 248, Paris, 1978. La Didachè, in Écrits des Pères apostoliques, Paris, 1990, pp. 41-65 ; trad. par Fr. Refoulé, o.p. ; notes de Fr. Louvel, o.p. Audet, J.
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Peerbolte, Antecedents..., pp. 159‑164; P. Prigent, Apocalypse..., pp. 374‑384. . L. Peerbolte, Antecedents..., p. 162. . E. Beeson, La Didachè ou l’enseignement des douze apôtres (traducere și comentarii), Bihorel‑lès‑Rouen, 1948; U. Mattioli, La «Didachè», dottrina dei dodici apostoli, Alba, 1969; W. Rordorf și A. Tuilier, La doctrine des douze Apôtres (Didachè), SC 248, Paris, 1978; La Didachè, în Ecrits des Pères apostoliques, Paris, 1990, pp. 41‑65; traducere de Fr. Refoulé, o.p.; cu o notă introductivă de
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
capăt la altul: cetatea are douăsprezece porți, trei câte trei orientate către fiecare punct cardinal; deasupra fiecărei porți este înscris numele unuia dintre cele douăsprezece triburi ale lui Israel; zidul se ridică pe douăsprezece temelii, pe care sunt înscrise numele Apostolilor; cetatea este în formă cubică, fiecare latură măsoară douăsprezece stadii; zidul care înconjoară cetatea este din jasp, iar cetatea însăși este din aur; noul Ierusalim este iluminat de slava lui Dumnezeu, fără să aibă nevoie de soare. O atare descriere
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Comm. Ad 1 Pt. 5, 8, citat de Andrei al Cezareii, In Apoc. 34, serm. 12; c. 60 serm. 21; apud Orbe, Teología..., p. 96. Cuvintele lui Isus: Mt. 25,41; Lc. 10,18; Mt. 3,12; și cele ale apostolilor săi: Ioan (Apoc. 12,7‑9): „Și s‑a făcut război în cer: Mihail și îngerii lui au pornit război cu balaurul. Și se războia și balaurul cu îngerii lui. Și n‑a izbutit el, nici nu s‑a mai
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
și prorocul mincinos. Și vor fi chinuiți acolo, zi și noapte, în vecii vecilor”. De asemenea, Iuda 6‑7 (îngerii rebeli sunt aruncați „în întuneric” suferind „pedeapsa focului veșnic”). În afara acestor declarații explicite, există și o serie de aluzii ale Apostolilor: 2Tes. 1,9; 1Cor. 6,6; Rom. 1,18 etc. Tradiția targumică vorbește și ea despre soarta celor drepți și a celor răi (apud Orbe, Teología..., p. 102). . Potrivit lui Ioan al Antiohiei (Otto, Corpus Apolog. II2 248 apud Orbe, Teología
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
înțelegeți: el este Ilie, cel ce va să vină”. Cf. de asemenea Mt. 17,13 etc. . În opinia lui Norelli, aceste „semne și minuni” nu constituie o aluzie la modelele veterotestamentare, Moise și Ilie, ci, mai curând, la modelele neotestamentare, apostolii (op. cit., p. 229). Ei sunt omorâți de „fiara ieșită din adânc” (11, 7). . 6∀ℜ γ⇔0ΔΞΦϑ0Φγ< +<ΤΠ ϑ⎝ 2γ⎝ 6∀ℜ ≅⇔Π 0 Δ∴Φ6γϑ≅, ©ϑ4 :γϑΞ206γ< ∀⇔ϑ∈< ® 2γΗ. . Mt. 11,14; 17,11; 27,49; Mc. 6
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Acest articol prezintă foarte clar principalele trăsături ale anticristologiei lui Hipolit. . ∼ΣΦΒγΔ (Δ ϑ∈ 20Δ∴≅<, ≡ Δ6≅Η, ΛΒ∀Δ< ƒΦϑ4< .™≅< 6∀ℜ Φ∀Δ6≅∃Δ≅< ΦΒ∀ΔςΦΦ≅< ∠<Λ>∴< ϑγ 6∀ℜ ∉∗≅¬Φ4<. . Venirea lui Cristos marchează apogeul puterii romane; ulterior, „apostolii au chemat toate neamurile și toate limbile pentru a face un singur popor al credincioșilor creștini” (IV, 9). Imperiul Roman este acuzat de a‑și fi însușit, „asemenea lui Satan”, două mari proiecte creștine: dominația universală și unitatea. . 6∀ϑζƒ
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
45. Referitor la același subiect, E. Massonneau, Le crime de magie et le droit romain, Paris, 1934 și R. MacMullen, Ennemies of Roman Order, Cambridge, 1966, în special cap. „Astrologers, Diviners and Prophets”, pp. 128‑162. . Cf. episodul din Faptele Apostolilor 19 și mai ales CC 1, 24, în care Origen vorbește explicit de magie ca de un „sistem coerent, ale cărui principii sunt cunoscute de puțini oameni”. Despre bivalența magiei (inclusiv a miracolelor) la Origen, vezi G. Sfameni Gasparro, „Origene
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
se datorează, de altfel, valentinianului Heraclion (către anul 170). Pornind de la primul capitol al evangheliei, „ereticii” propovăduiau nestingheriți existența unei tradiții ezoterice ca fiind adevărata tradiție creștină, paralelă cu cea bisericească. Ei afirmau că învățătura lor fusese dată de însuși apostolul care locuia ascuns într‑un loc cunoscut doar câtorva aleși („desăvârșiții”). În acest context, istoric și teologic, trebuie plasat și înțeles avertismentul autorului evangheliei, ulterior cuvintelor adresate de Isus lui Petru. . Aspetti del cristianesimo di età teodosiana. Il De consummatione
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
deplina libertate de a hotărî care este expunerea pe care dorește să o urmeze” (Com. Dan. 9, 24‑27). Augustin adoptă interpretarea lui Iulius Africanul, care deschide seria celor prezentate de Ieronim. . Augustin, Epistulae, CSEL 57, trad. Fr. M. Poujoulat. . „Apostolii știau cu siguranță că Domnul nu va veni în timpul vieții lor; cu toate acestea, ar putea pune cineva la îndoială faptul că s‑au aflat priveghind și ascultând conștiincios poruncile dumnezeiești, ca nu cumva Stăpânul lor, venind pe neașteptate, să
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
-se, a venit cu ei. Când a sosit, l-au dus în camera de sus și l-au înconjurat toate văduvele, plângând și arătând cămășile și hainele câte le făcea Căprioara, pe când era cu ele” - Fapte 9, 39). Pe Sfântul Apostol Pavel îl va interesa chestiunea recăsătoririi văduvelor. Recomandă - în I Corinteni 7, 89 și 39-40 - celibatul, dar nu este principial potrivnic căsătoriei (voi mai reveni asupra acestui aspect): „8. Celor ce sunt necăsătoriți și văduvelor le spun: Bine este pentru
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Iar dacă bărbatul ei va muri, este liberă să se mărite cu cine vrea, numai întru Domnul. 40. Dar mai fericită este dacă rămâne așa după părerea mea. Și socot că și eu am Duhul lui Dumnezeu.” Veritabilul breviar al Apostolului Pavel cu privire la văduve (cu elemente ce vor fi reluate în scrierile Părinților Bisericii ori vor servi drept temei unor instituții din creștinismul primar) - la „cele cu adevărat văduve”, lipsite adică de copii și de orice alt sprijin - se află în
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
creștine” titlul de Augustă și dreptul de a se folosi de visteria statului. Cu chipul imprimat pe monede 62, Sfânta Elena a urcat în sanctuarul creștin (catolicii o recunosc doar pe ea), fiind, împreună cu fiul ei, pentru ortodocși, „întocmai cu Apostolii”. Cuvintele și povestea lor Probabil că mai vechile dicționare ale limbii române i-au sugerat autorului unui studiu despre termenii de înrudire în limba română 63 că lexemul văduv, întrebuințat în română ca substantiv și ca adjectiv (la fel ca
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
lărgime. Utilizat în țara Românească, la Glavacioc, și în Moldova, în mai multe ctitorii ale lui Ștefan cel Mare, pronaosul lărgit a beneficiat la Curtea de Argeș de o tratare deosebită prin introducerea în spațiul central a 12 coloane (aluzie la cei 12 apostoli) în elemente de sprijin pentru sistemul de boltire. închiderea spațiilor libere dintre coloane cu strane de lemn, deasupra cărora se aflau icoane cu dublă față, iar mai sus broderii decorative, a făcut posibilă delimitarea a două spații cu funcții clar
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
biserica a fost proiectată de o echipă alcătuită din grecul Constantinos și localnicii Ioan, Andrei, Stan, Neagoe și Ioachim), bolnița, zidită în 1696, ctitorie a Doamnei Marica, soția Voievodului (biserica a fost pictată de Preda, Nicolae și Lanache), schitul Sfinții Apostoli, înălșat în 1698 de starețul Ioan și pictat, doi ani mai târziu, de Iosif și Ion, schitul Sfântul Ștefan, fiul Voievodului (a fost ridicat în anul 1703 și i-a avut ca zugravi pe Ionache, Istrate și Hranite) și schitul
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
afle liniștea). Pronaosul, lărgit ca și la Curtea de Argeș, urma să adăpostească locurile de înhumare (mormintele nu lipsesc) numai că la Hurezi spațiul liturgic nu mai este despărțit de cel sepulcral de douăsprezece coloane (cu niște posibili corespondenți în cei 12 apostoli). Nartexul de la Hurezi are în zona centrală două coloane masive care sprijină bolțile încăperii. Ele „determină trei nave cu travei inegale. Cea centrală este de fapt drumul triumfal care conduce la sanctuar. Cele laterale au servit drept necropolă, dar pictura
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
al bisericii din Măgureni), cu alt fiu al lui Drăghici Cantacuzino, marele vornic Șerban (cel ce a refăcut Mănăstirea Comana - unde a fost și înmormântat - și și-a legat numele de edificarea multor lăcașuri: schitul Bascovele din Argeș, biserica Sfinții Apostoli din Roșiori, Mănăstirea Cozia - pictura bisericii mari -, biserica Șelari din București, bolnița Mănăstirii Bistrița, unde a fost pictat împreună cu soția). în Moldova, alți Cantacuzini, marele stolnic Toma (socrul lui Velicico Costin) și fratele său, Iordache (mentorul lui Miron Costin), și-
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
în lupte ori își găseau sfârșitul altfel) era destul de însemnat (chiar dacă speranța de viață a femeilor era mai redusă decât cea a bărbaților 157). Văduvelor (din a căror protejare - a lor și a orfanilor [era o poruncă timpurie, formulată de Apostoli - după Vechiul Testament - și reluată de Părinții Bisericii] - cavalerii Apusului își făceau un nobil țel 158), mai cu seamă celor „adevărate”, adică acelora lipsite de mijloace (căci cele bogate, stăpâne din nou pe zestrea lor, își asumau responsabilitatea conducerii familiilor - „mama
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
oricărei consacrări și chiar în condițiile unei „înțelegeri” sporite: „dacă văduva” „primită în slujbă de Biserică se căsătorește, să se treacă cu vedere” -zice canonul) consta, probabil, - zicea un cercetător - în rugăciuni, cântarea în coruri etc.162 Căci așa spusese Apostolul Neamurilor (fapt care îi îndeamnă pe unii istorici ai Bisericii să fixeze întemeierea acestei grupări în timpurile apostolice- cel mai târziu în secolul al III-lea - și să vadă în ea o precursoare a monahismului feminin 163), precizând că trebuia
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
în care trebuie să ne rugăm lui Dumnezeu, pentru văduve, Despre căsătorie și senzualitate, pentru cei căsătoriți și confirmând constanța cu care Părintele apusean a abordat chestiunile căsătoriei și familiei, tratatul consacrat foloaselor văduviei 169, îi prezintă Iulianei zisele Sfântului Apostol Pavel, „doctor gentium” („Apostoli de hac re doctrinam exponet) despre această „profesiune”(cu scurte comentarii ale episcopului Hipponiei). Nimic altceva: „Non sir ergo mihi alind te docere, nisi verba tibi doctoris exponere, et de iis quod Dominus dederit disputare”. După ce
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
ne rugăm lui Dumnezeu, pentru văduve, Despre căsătorie și senzualitate, pentru cei căsătoriți și confirmând constanța cu care Părintele apusean a abordat chestiunile căsătoriei și familiei, tratatul consacrat foloaselor văduviei 169, îi prezintă Iulianei zisele Sfântului Apostol Pavel, „doctor gentium” („Apostoli de hac re doctrinam exponet) despre această „profesiune”(cu scurte comentarii ale episcopului Hipponiei). Nimic altceva: „Non sir ergo mihi alind te docere, nisi verba tibi doctoris exponere, et de iis quod Dominus dederit disputare”. După ce definește - cu ușoare și
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
episcopului Hipponiei). Nimic altceva: „Non sir ergo mihi alind te docere, nisi verba tibi doctoris exponere, et de iis quod Dominus dederit disputare”. După ce definește - cu ușoare și voite confuzii uneori - categoriile cu care va opera, întemeindu-se pe cuvintele Apostolului și încheind cu recomandarea aflată și la început („Divisa est mulier innupta et virgo. Quando utique et virginem adjungit, quid mulierem innupta est, sollicita est ea quae sunt Domini, quando placeat Domino; quae autem innupta est, sollicita est ea quae
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
străvezii propriile-i opțiuni (care nu se deosebesc de cele ale Sfântului Apostol). „Viduitatis professione non damnari secundas nuptias”. Este mai îngăduitor Augustin decât Tertulian și Ieronim. Nu poate ignora, însă, zicerea sacră - în Omilia la I Corinteni, 7, 39-40: „[Apostolul] arată deslușit că femeia credincioasă este liberă întru Domnul să se mărite din nou după moartea bărbatului ei”. în pasajul citat, Sfântul Apostol Pavel precizase „Mulier alligata est, quamdin vir ejus vivit; quod si mortus fuerit vir ejus, liberata est
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]