26,366 matches
-
mare ca trecutul nostru!" Era una din "șmecheriile" sale cu care năucea orice partener de discuție. Un astfel de paradox te făcea să-ți pierzi controlul asupra discuției, să începi să aluneci într-o băltoacă, e drept, destul de plăcută dacă apuci să te bălăcești în ea, de lucruri "văzute altfel". Pe un ins cu un temperament lenevos cum era Cantaeuzino chestia asta trebuiți să-l dea gata. Prințul nici măcar n-a clipit. Ori nu pricepuse ee-i spusese, ori n-auzise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Mihai Mihail a sărit din scaun, răsturnînd un teanc de hîrtii, care s-au împrăștiat pe podea. "Cum a spus, cum a spus, " Consiliul se ocupă singur!"?" Directorul Serviciului devenise brusc agitat, roșu la față, transpirase de parcă l-ar fi apucat fierbințelile. "E nemaipomenit, chestia asta n-o știam, pur și simplu n-o știam! Dacă nu v-ați fi amintit cuvintele astea totul ar fi fost un fleac. Totul e un fleac, și moartea lui Bîlbîie e un fleac, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
să răzbată voci, sfredelitoare și năvalnice, cam Îngânate; erau apostolii, cățărați pe câte un butoi, propovăduind desăvârșirea lumii și creația lui Dumnezeu. Așteptându‑i să dispară, pitit la umbra unei colibe, Simon ieșea degrabă după ei, Înainte ca lumea să apuce să se Împrăștie. Atunci se pornea și el să propovăduiască, Înconjurat de alaiul său. Osteniți după Învățătura apostolilor, oamenii se adunau acum anevoie În jurul lui. „Adineauri i‑am ascultat pe Pavel și Ioan“, ziceau ei, „vorbele lor ni‑s de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
fi stârnit, ce pornire, din beție, din durere, din ură de clasă sau rom Jamaica, Încât să Încalce ordinul lui Bandura, că se porni o minunăție de rebeliune revoluționară, stihia răzmeriței deșarte: marinari și târfe de port, aprige soiuri, se apucară să smulgă cu furie, cu Înfocare, printre lacrimi și scrâșnet de dinți, gladiole domnești, să‑și sângereze palmele de la lujerii trandafirilor, să smulgă lalelele laolaltă cu bulbul, să frângă cu dinții garoafele, să și le dea unii altora, din mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
o viață de om, dar cel mai mult televiziunea, care‑i umple pustiul serilor, aducându‑i În casă, cu o nerușinare jignitoare, imensa iluzie a vieții. A doua zi de dimineață, revenindu‑și În fire, cu căința În suflet, se apuca să hrănească sticleții din balcon, le vorbea, le fluiera, ținând colivia deasupra capului, precum felinarul În bezna suferințelor umane. Sau, aruncându‑și brusc pijamaua, se‑mbrăca la repezeală, Își punea pălăria și pleca la Poșta Centrală să‑și cumpere mărci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
insistențe și chiar presiuni. Se apăra cu tot felul de argumente care nu erau ușor de Înlăturat: că un om cu cap nu se duce Într‑o țară dacă nu‑i știe limba, că n‑are de gând să se‑apuce de bișniță și că lui nu‑i spun nimic nici macaroanele și nici Chianti 1 de la Triest, mai bucuros ar sta acasă cu un vârtos de Mostar sau cu un vin alb de Prokuplje, simplu. Până la urmă l‑am Împins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
atunci D.M. se ocupa intens cu cultivarea plantelor decorative, cum scrie În Enciclopedie (urmează inventarul florilor din ghivece și vase de pe terase, cea dinspre curte și cealaltă dinspre stradă). Cam În aceeași perioadă, ca după o epidemie florală, s‑a apucat să umple toată casa de desene cu motive florale. La această explozie a harului său pictural a ajuns cu totul Întâmplător. Nemulțumit - ca de altfel de orice lucru - de felul În care un ofițer pensionar, zugrav amator, i‑a văruit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
fereastra de la baie, pe care a Împodobit‑o cu floricele mărunte de câmp, albăstrele, dar a lăsat‑o baltă, șoldie, Încât acest motiv floral pictat direct pe sticla geamului crea iluzia unei perdele un pic ridicate. De atunci s‑a apucat serios de treabă, picta neobosit, zile Întregi, tot timpul cu țigara În colțul gurii (când era liniște, din plămânii lui se auzea un șuierat ca de foale). Decora cu floricele tot felul de lăzi scorojite, porțelanul abajururilor, sticle de coniac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
părut a fi o vinietă sau o prezentare schematică a unei plante aflate acum În lumea morților, ca un exemplar de floare dispărută. Însă În nota explicativă, voi citi că, de fapt, era motivul fundamental din desenele tatei. M‑am apucat, cu mâinile tremurânde, să copiez și eu floarea mirobolantă. Cel mai mult aducea cu o uriașă portocală cojită care explodase, secționată În linii subțiri și roșii aidoma unor vase capilare. Pe moment am fost dezamăgită. Îi știam doar toate desenele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
dar nici unul nu aducea cu cel din carte. Da, mi‑am zis, până și ei pot greși. Apoi, terminând de copiat uriașa portocală cojită, citind ultimul alineat, am scos un țipăt. M‑am trezit lac de sudoare. Atunci m‑am apucat să‑mi notez tot ce‑mi aminteam din acel vis... Știți ce scria În acel ultim alineat? Că D.M. se apucase să deseneze În clipa În care În el se făcea simțit primul simptom al cancerului. Deci desenarea obsesivă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
uriașa portocală cojită, citind ultimul alineat, am scos un țipăt. M‑am trezit lac de sudoare. Atunci m‑am apucat să‑mi notez tot ce‑mi aminteam din acel vis... Știți ce scria În acel ultim alineat? Că D.M. se apucase să deseneze În clipa În care În el se făcea simțit primul simptom al cancerului. Deci desenarea obsesivă a motivelor florale coincidea cu evoluția bolii. Când i‑am arătat doctorului Petrović desenul, mi‑a confirmat, vizibil surprins, că sarcomul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
e doar mărturia treziei și a deșteptării, În el pielea sângerează, și inima sângerează, În el freamătă bucuria trupului și a sufletului, În el nu există altă minune decât viața; din somnul ăsta, trezia e doar În moarte. Nici măcar nu apucară să‑și ia rămas bun unii de la alții, Întrucât fiecare din ei se Îngrijea de pocăirea sufletului, fiecare pentru sine, apoi toți Într‑un glas, cu buzele uscate, șoptindu‑și rugăciuni, fiindcă mulțimea avea să se Întoarcă, era dusă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
ori În logia de cristal ca un templu; zadarnic Însă. Abia i se păru că unul dintre copii Îl privea cu niște ochi lumești, și totuși angelici, abia i se păru că unul din ei Îi căuta privirea, nici n‑apucă să Întoarcă bine capul spre el, că acesta capitulă, coborând peste ochi cortina plumburie a pleoapei cu liziera genelor, văzându‑și mai departe de cântare, cu ochii mijiți și cu o gură deschisă rotund, ca un pește, Încât Dionisie presimți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
vârfuri, lustruiți, strălucitori, de un alb cristalin ca sarea, pe alocuri cu grunji ruginii. Oare și ăsta fusese tot vis? Ologii care Începură să se miște printre picioarele lor, să fojgăiască precum viermii, le sărutau picioarele și mâinile, Înainte să apuce vânjoșii lor purtători să‑i scoată din peșteră. Poate și ăsta era tot vis, intrarea În peșteră, de care Își amintea atât de bine după bolta Întinată cu desene scrijelite de păstori, probabil cu piatra sau metalul, idoli farisei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
palmă, În vreme ce cucul dispare pe după perechea de ușițe pictate cu trandafiri roșii și frunze verzi, de parcă l‑a și făcut țăndări cu alicele minuscule care au țâșnit deodată din ambele țevi (pac‑pac), pentru că vânătorul l‑a ochit Înainte să apuce să se ascundă după ușițele năpădite de trandafiri agățători, abia izbutind să zică de trei ori cucu; acele ceasuri arătau orele trei, prăvălia târgovețului arădean Rosenberg se deschisese doar cu câteva clipe Înainte, dar cumpărătorul nostru, sau poate posibilul cumpărător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
acest text s‑ar suprima digresiuni pe marginea credinței, moralei, hasidismului, pe alocuri Împănate cu citate pilduitoare din Talmud sau cu pedantismele lui Franckel, povestirea s‑ar putea rezuma astfel: Învățatul Ben Haas (pe numele său adevărat Oscar Leib) se apucase pe la paisprezece ani să scrie poeme În ebraică. Cam pe la o mie opt sute nouăzeci, Întorcându‑se dintr‑un pelerinaj din Țara Sfântă, se va stabili la Praga, unde Își va reuni confrații Întru credință În jurul ziarului Hai, care se multiplica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
la această lucrare și Își va Încheia treaba cu succes la vârsta de optzeci și doi de ani. Este opera unui erudit, a unui fanatic și a unui poliglot, care, la o vârstă Înaintată, nu se va sfii să se apuce a Învăța limbi slave, “Îngrozitor de grele și fără vreun folos direct“ -, cum va nota un biograf al său. În ediția sa sunt reunite toate datele referitoare la acea temă, traducerea franceză fiind confruntată cu cea rusă, cu cea germană, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
puțin câte puțin, iar cel de-al doilea geamăt și un tremur al corpului, care îi dovediră că agresorul e pe punctul de a-și reveni, îl ajutară să se hotărască, astfel că, fără să se gândească de două ori, apucă ghioaga grea, care rămăsese la vreo patru sau cinci metri distanță, si, luându-și inima în dinți, lovi cu toată forța piciorul stâng al rânitului. Se auzi un cutremurător trosnet de oase, iar uriașul scoase un nou urlet sfâșietor, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Tapú, exprimă simțământul general: — Dar tu, care ești acum cârmuitorul nostru, ce crezi? — Eu sunt deja foarte bătrân, răspunse Hiro Tavaeárii. Sângele meu nu se mai aprinde așa ușor și oricum nu cred că voi mai trăi destul cât să apuc întoarcerea acestui vas, dacă e să se construiască. Clatină încă o dată din cap. Așadar, nu sunt eu cel care trebuie să hotărască, ci aceia care vor putea pune în aplicare aceste hotărâri. Treizeci de perechi de ochi se întoarseră către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
niște prove joase, dar care, în caz de nevoie, să poată fi ridicate. —Încearcă să nu-ngreuneze vasul. Să văd ce pot face. Vreun lemn anume? — Îl las la alegerea ta. Aceste date erau suficiente pentru că Tevé Salmón să se-apuce de treabă, căci, de vreme ce nu cunoștea scrisul, desenul sau calculele matematice, toată această tehnică impresionantă o păstra în memorie. Fiecare linie, fiecare piesă și fiecare joncțiune a carenei lua ființă în mintea Marelui Maestru Constuctor, care cunoștea încă de când se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
-o acolo pentru tine, nu sectă. Știu, recunoscu celălalt, dar, cu toate acestea, sunt curios în legătură cu lucrurile pe care le fac ei. — Curiozitatea a omorât caracatiță și tot ea face tiparul să scoată capul din cochilie. Nici un curios n-a apucat să trăiască o sută de ani. Nici un scufundator nu visează să trăiască o sută de ani, glumi Vetéa Pitó. Dacă mi-aș fi dorit asta, mi-aș fi ales altă meserie. Discuția se opri aici, insă Tapú Tetuanúi nu putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
o călătorie inoportuna pentru acea perioadă a anului, cu vânturi potrivnice, dar, după cum știți cu toții, moartea nu admite amânări și nu ține cont de direcția vântului, așa că am pornit în larg, după cum primisem porunca. —Regele a murit fără să mai apuce să-și vadă fiul încoronat, confirmă Omul-Memorie, sigur pe el. Și-a dat sufletul exact în clipa când Marea Damă Solitara apărea deasupra Puntei Matira, si aceasta a fost steaua care i-a călăuzit drumul spre paradis. Și moartea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
bine ziua întoarcerii tale, murmura Omul-Memorie, și îmi amintesc foarte bine și cântecul cu care ai fost întâmpinat. Haide, te rog! protesta Miti Matái, care păru să-i înțeleagă intenția. Era o prostie cât toate zilele! Doar n-o să te-apuci să-l cânți! —De ce nu? răspunse. Tu nu poți să-l suferi, insă mie întotdeauna mi-a placut. Grăsanul își drese vocea, rase ștrengărește și începu să cânte în falset: Se-ntoarce eroul! strigă poporul, cel mai iubit fiu al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
dar, în situația asta, te-ar fi împins către Pământul Infinit. Când e vorba de stele, e mai bine să nu știi nimic decât să știi prost, pentru ca, daca n-ai habar încotro se-ndreaptă o stea, n-o să te-apuci s-o urmezi, însă dacă o urmezi în mod greșit, poți ajunge la capătul pământului. —Vin!... Vestea îi lua prin surprindere, cu toate ca o așteptau de mai bine de o lună. Imediat, Tapú Tetuanúi și cu prietenii lui se cățărară în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
o mie de morți, fiindcă nu numai că n-a mișcat un deget ca să ne aline suferințele, ci dimpotrivă, s-a distrat împreună cu animalele alea. Totuși, continuă să fie regina, bombăni acru Roonuí-Roonuí. Și ce-o să se-ntâmple când o să apuce frâiele puterii? Noaptea și întunericul cel mai adânc se vor abate asupra insulei Bora Bora că un suflu de moarte. De moarte, de groază și de rușine. Ce-o să zică pe viitor, Oamenii-Memorie despre această incarnare a râului, care, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]