KorAP: Find »[drukola/base=arc & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...145 146 147 ...523 >

13,069 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628

ajungă În fața agresorilor, tânărul făcu semn arcașilor să se adune În jurul lui. Își dădu seama că nu mai are traducător, dar Încercă să se exprime cât mai clar prin gesturi. Arătă câțiva războinici care se strecurau În primul rând, cu arcurile pregătite. Îi numără pe degete. Erau opt. Apoi Îl arătă pe călugăr, care se oprise, calm, În fața lui Jian Shi. Apoi arătă săgețile, care trebuiau Îndreptate spre cei opt. Arcașii Înțeleseră și se răspândiră În locurile din care puteau atinge

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
picioare, parcă sprijinit cu toată greutatea În palmele lui Liu Huang. Apoi, brusc, călugărul retrase mâinile, iar Jian Shi căzu, Încet, și nu se mai ridică. Lovitura Îi zdrobise coșul pieptului și Îi oprise inima. Cei opt arcași pregătiți Încordară arcurile, dar căzură cu toții străpunși de săgețile lansate la semnalul lui Oan-san. Din primele rânduri ale bandiților țâșni un războinic care aruncă, extrem de rapid, două pumnale. Pe primul, Liu Huang Îl evită făcând un salt lateral. Al doilea Își schimbă În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
doar tropotele liniștite ale cailor mergând la pas. Apoi vocea căpitanului sparse lunga tăcere. - Să ne Întoarcem. Alexandru plecă privirile, dezamăgit. - În două ceasuri Începi lecțiile de luptă, continuă Oană. Spadă, buzdugan, pumnal, luptă corp la corp. Și tragerea cu arcul, cu Pietro. Te vei antrena cel puțin șase luni. Dacă Imperiul Otoman nu se mișcă Împotriva noastră ca să răzbune Înfrângerea de la Vaslui, un grup de Apărători travestiți vor pleca la Istanbul. Vor trebui să cunoască la perfecție limba turcă. Să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
În care călugării aveau orele de meditație și de recitare a sutrelor budhiste, să iasă În pădurea de lângă templu și, indiferent de vreme, să exerseze tehnici de luptă cu armele, de aruncare a pumnalului sau shuriken-ului și de tragere cu arcul. Nici una din tehnicile folosite nu putea fi văzută de călugări, căci toți erau obligați să se adune În sala principală pentru meditație. Seara, Oan-san discuta adeseori cu maestrul Shan Bao, dar nici acele discuții nu puteau fi ascultate de ceilalți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
tu. Atât. Este european. Înalt cu aproape un cap peste tine. Umeri lați, trup subțire, dar puternic. De obicei e Îmbrăcat Într-un costum ciudat, negru. Un fel de kimono. Poartă sabia Într-o teacă pusă la spate, asemeni unui arc. Are douăzeci sau douăzeci și unu de ani. Fața albă, părul lung, adunat Într-o coadă la spate. Ochii albaștri. Vorbește limba mongolă. Amir rămase nemișcat, dar simțea cum Îl acoperă un vuiet uriaș, ca o cascadă. Încercase să uite previziunea lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
unui defileu de nisip. Folosise, la Început, magia vântului. Nisipul se ridicase pe neașteptate, orbind călăreții. Apoi Îi lăsase să intre În nisipurile care aveau să explodeze, așteptase ca infernul să Înceapă și trimisese, extrem de rapid, zeci de săgeți cu arcul scurt, mongol. Călăreții căzuseră rupți de izbucnirea prafului de pușcă, arși de flăcări și loviți cu precizie de săgețile care veneau de nicăieri. Mai puțin de treizeci scăpaseră, și atunci tânărul Își scoase o singură armă. Katana. Nu avea nevoie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
vârful cizmei până când de sub nisip ieși coada unei săgeți. Se aplecă și o scoase cu grijă. Era o săgeată de lungimea și greutatea unei săgeți mongole. Dar nu era, totuși, o săgeată mongolă. Părea mai degrabă chineză. Cu siguranță, Însă, arcul folosit fusese unul de tip mongol. Un arc scurt, cu dublă curbură. Cu săgeata În mână, Amir Începu să deslușească tactica. Vânt, foc, săgeți, sabie. Surpriză. Mai rămânea, Însă, o mare necunoscută. Luptătorul anticipase totul. Știuse că dușmanii lui vor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
săgeți. Se aplecă și o scoase cu grijă. Era o săgeată de lungimea și greutatea unei săgeți mongole. Dar nu era, totuși, o săgeată mongolă. Părea mai degrabă chineză. Cu siguranță, Însă, arcul folosit fusese unul de tip mongol. Un arc scurt, cu dublă curbură. Cu săgeata În mână, Amir Începu să deslușească tactica. Vânt, foc, săgeți, sabie. Surpriză. Mai rămânea, Însă, o mare necunoscută. Luptătorul anticipase totul. Știuse că dușmanii lui vor sosi, că vor ajunge acolo la acea oră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Nu descoperi nimic. Căută jos, pe pământ, urma vreunei Încălțări. Nimic. Puse torța la loc și se pregăti să iasă, aplecându-se spre deschizătură. Și atunci Își aminti exact felul În care ieșiseră atunci. El se așezase pe spate, cu arcul Încordat, și, În timp ce piatra se ridica, trăsese prima săgeată. Nimeni se rostogolise afară și aruncase pumnalul. Din ce loc? Exact de pe linia care ar fi fost, În mod normal, pragul. Acolo se afla o scândură Înmuiată de vreme. O scândură

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
am folosit-o niciodată, de prindere sau ucidere a căpitanului. Folosiți-le. Mesajul trebuie să ajungă de la Simion la noi și de la noi mai departe, până la măria sa. De acord? - Așa rămâne! se auziră mai multe voci. Simion descălecă, Își puse arcul și săgețile la spate și o luă la fugă Înapoi, oprindu-se În zăpadă ca să se asigure că nu e văzut de spahii care țineau sub Încercuire conacul. Apărătorii conduși de Lacrămă se ascunseră În spatele unei ridicături de pământ și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
În jurul lui, marea tăcu. Se opri și vântul. O tăcere de catedrală coborâ asupra țărmului. 27 decembrie 1475, ora 13.30, Brănești, Moldova de Sud. - Viața mea pentru moartea ta, căpitane! spuse cu voce tare arcașul Simion. Se ridică, cu arcul Încordat, și ochi spre cei doi ieniceri care ridicaseră targa pe care se afla trupul căpitanului. Pusese În arc două săgeți, așa cum Îl Învățase Oană pentru cazurile În care arcașul se sacrifica În fața unui număr copleșitor de dușmani. „Două săgeți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
13.30, Brănești, Moldova de Sud. - Viața mea pentru moartea ta, căpitane! spuse cu voce tare arcașul Simion. Se ridică, cu arcul Încordat, și ochi spre cei doi ieniceri care ridicaseră targa pe care se afla trupul căpitanului. Pusese În arc două săgeți, așa cum Îl Învățase Oană pentru cazurile În care arcașul se sacrifica În fața unui număr copleșitor de dușmani. „Două săgeți, apoi alte două săgeți, Într-o cadență de o lansare la trei secunde. Aceasta e moartea cea mai frumoasă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
apropiere se răsuciră cu gâtlejurile străpunse. - Prindeți arcașul! porunci Ali beg, coborând În fugă treptele pridvodului. O săgeată roșie se ridică spre cer, coborând cu un sfârâit dincolo de crâng. Spahii Întoarseră caii spre Simion. Arcașul puse alte două săgeți În arc și le slobozi spre primii călăreți, care se prăbușiră cu cai cu tot În zăpadă. Un tropot se auzi În apropiere. Apărătorul porni la fugă prin zăpadă, după zece pași se rostogoli și, ridicat doar Într-un genunchi, lovi alți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
știa că nu mai avea timp decât, poate, pentru ultimele două săgeți. Se aruncă În zăpadă și, sprijinit pe spate, trimise săgețile spre primii doi urmăritori. În marginea crângului apărură, la galop, luptătorii lui Lacrămă. Cinci dintre ei traseră cu arcurile din goana calului, doborând spahii care se pregăteau să-l ucidă pe Simion. - Căpitanul? strigă Lacrămă, evitând o lovitură de sabie și tăind pieziș, de-a lungul pieptului, unul din spahii. - Ucis! spuse Simion, sărind În șa. Cei treizeci de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
prizonieri!! se auzi strigătul lui Ion Moț, care simțea că dincolo de moartea lui Oană și a lui Lacrămă nu mai poate fi decât o răzbunare fără sfârșit. Ucide! - Ucide! se auziră alte strigăte clocotind de mânie. Nu mai erau folosite arcurile, nu mai erau folosite lănciile, nu mai erau folosite scuturile. Nu era decât o incredibilă șarjă la sabie, care lăsa În urmă doar cadavre Însângerate. Nici un spahiu nu ajunse la malul Dunării. Ienicerii Încercaseră zadarnic să formeze careuri de apărare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
galere turcești și se apropie de țărm. Triremele Cuceritorilor făcură aceeași manevră. - Trireme la patru sute de pași! strigă marinarul de cart. - Tunuri? Întrebă Gabriel. - Nu se vede nimic! răspunse marinarul. Doar războinici pe punte! - Câți? - Douăzeci În fiecare navă! Cu arcuri și arbalete! - Patru arcași la tribord! comandă Gabriel. Nu deschideți lupta! Așteptați atacul lor! * - Triremele noastre sunt mai rapide decât galerele sultanului! spuse Amir. Ștefănel privea prin lunetă, fără a răspunde nimic. Văzu nava străină apropiindu-se de țărm și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
trage cu o clipă mai devreme. Acel cineva a sărit asupra umbrei și a salvat-o. Săgeata și-a greșit ținta. Trebuia să ucidă un tânăr pictor. Alexandru Frassetti. Mâna lui Ștefănel strânse mânerul fotoliului, trupul Îi deveni ca un arc. Simțea inima bătându-i nebunește. Alexandru. Amir. Frații lui. Săgeata lui Amir Îndreptată spre Alexandru. Sultanul nu mai ceru nici o traducere. Asista, uluit, la mărturisirile celebrului luptător mongol, simțind că cei doi aproape că uitaseră de prezența lui. Era, Într-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Caută soluția bună. Amintește-ți de Shaolin. Drumul există. În tine și În afara ta, Drumul există. Caută-l.” - Am Întâlnit același om pe câmpul de luptă, la Lipnic. Nu m-am mai apropiat de el. Am Încercat să-mi folosesc arcul cu săgeți. Dar am fost reperat de un arcaș la fel de bun ca mine. N-a căzut nici unul dintre noi. A trebuit, din nou, să fug. La Lipnic a fost măcel. Hoarda de Aur a fost zdrobită de armata lui Ștefan

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
ajuns Într-o lume totalmente străină, fără vreo posibilitate de a se Întoarce? Un singur lucru. Să Învețe să lupte. Ștefănel fusese, din prima lui copilărie, un luptător. Îl Însoțise pe tatăl lui peste tot, ținuse morțiș să tragă cu arcul, Încercase mereu să ridice spada, prea grea pentru puterile lui. Se luptase chiar cu Alexandru, amândoi cu săbiile de lemn făcute de moș Onofrei. Deși cu doi ani mai mic, era mereu mai bun decât Alexandru. Îl dezarma În câteva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
dând peste cap călăreții tătari care porniseră În urmărirea Erinei. În gerul nopții ciocnirea săbiilor scotea scântei. Departe, În casa părăsită, se aprinseră toate făcliile. Alți călăreți Încălecară. Haiducii răzbiră primul val de tătari și trecu la galop. Tătarii scoaseră arcurile, dar, la porunca lui Mihajlo, haiducii lansară primii săgețile aprinse. Lecția căpitanului Oană! strigă Mihajlo. Atac prin Învăluire, două aripi! Incendiați casa! Săgețile se Înfipseră În acoperiș, În uși, sparseră geamurile și ajunseră În camere. În scurt timp, casa deveni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
oamenilor care Îi Îngrijeau. Primiseră multă mâncare de cu seară. Fuseseră țesălați și Înșeuați. În timpul nopții, oamenii adăugaseră șeilor teci de săbii lungi și grele, de două mâini, teci de lăncii scurte, pentru aruncat, alții pregătiseră tolbele de săgeți pentru arcuri sau arbalete sau muniții pentru archebuze. Alți cai fuseseră Înhămați la căruțele care miroseau a praf de pușcă. La ora cinci dimineața, caii știau totul. Șiau chiar mai multe decât oamenii. Mirosul le spunea că focurile oamenilor se sting, deci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
necunoscută, căci forțele din al doilea val erau copleșitoare. Cea de-a treia era, deocamdată, doar o strategie de apărare Împotriva unui atac de la distanță, dinspre est, cu săgeți. Dintr-acolo soseau Cuceritorii. Călăreții mongoli cu excelente abilități În mânuirea arcului. Zidul de scuturi era menit protecției Împotriva unui atac al arcașilor, până la conturarea unei strategii mai clare a agresorilor. Erau multe necunoscute În această ecuație, dar Alexandru Înțelese că Angelo prevăzuse tot ce putea fi prevăzut. - Giuliano! strigă comandantul. Unul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
dintre Amir și Ogodai. - Ce se Întâmplă? șopti, exasperată, Erina. Nu Înțeleg nimic! - Tatăl meu l-a acceptat drept fiu. Amir Baian va răzbuna suferințele lui, luptând după legile cele vechi ale Asiei. - Legile vechi... .? - Doi oameni, doi cai, două arcuri cu câte trei săgeți. O singură linie În infinit: cea a săgeții care aduce moartea. Erina nu mai spuse nimic. Tot ce se Întâmpla era, parcă, ireal. - Fie, spuse, netulburat, Amir. Legea spune că putem folosi doar șase săgeți. Fiindcă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
accepți ultima umilință. Din cele șase săgeți vei primi cinci. Folosește-le cât poți de bine. Căci nu vei mai vedea niciodată Eternul Cer Albastru. Cei doi războinici Bordjighin care Îl păzeau pe Ogodai Îi dezlegară mâinile. Tătarul primi un arc identic cu cel al lui Amir. Apoi primi cinci săgeți, iar Amir una. - E nebun... șopti, fascinat, Alexandru. De pe ce lume vine omul ăsta? Va muri inutil... e nebun... dar ce nebunie frumoasă! Ce provocare! Parcă toate astea se petrec

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
un murmur, deși nu Înțelegeau sfidarea ultimă pe care Amir i-o aruncase dușmanului său. Cei doi adversari erau acum călări, iar Amir dădu pinteni calului său murg care necheză Încet, ca și cum ar fi Înțeles o poruncă neauzită. Ogodai scoase arcul și puse prima săgeată. Cei doi cai alergau la trap ușor În cercul de lumini. Amir călărea privind Înainte, fără să ia În seamă pregătirile adversarului. Își lăsase arcul la spate, la fel ca și tolba În care se afla

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]