5,210 matches
-
săruri minerale și substanțe organice, iar fibrele țesutului cartilaginos sunt de natură colagenă. Există trei varietăți de țesut cartilaginos: hialin, elastic și fibros. Funcționarea biomecanică a unei articulații este influențată de două caracteristici principale, și anume: -forma anatomică a suprafețelor articulare, aceasta fiind dată de tipul mișcării (de rostogolire, de alunecare sau combinată); -grosimea stratului de cartilaj care, împreună cu proprietățile de material și încărcarea aplicată, determină tensiunea mecanică din os. Țesutul cartilaginos își găsește utilitatea funcțională în zonele în care apar
Cercetări privind modelarea biomecanică a sistemului locomotor uman cu aplicabilitate în recuperarea medicală şi Sportivă by Mihai-Radu IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100990_a_102282]
-
funcțională în zonele în care apar presiuni și frecări mecanice importante, compoziția chimică și proprietățile fizice impunându-l pentru micșorarea tensiunilor de contact, prin elasticitatea sa și îmbunătățirea mișcării. Există trei tipuri de țesut cartilaginos: hialin, care acoperă suprafețele osoase articulare (diafizele), elastic, care conține în plus, față de țesutul cartilaginos hialin, și fibre elastice (se găsește în pavilionul urechii, în conductul auditiv extern, în unele cartilaje ale laringelui etc.) și fibros, care conține în substanța fundamentală un mare număr de fibre
Cercetări privind modelarea biomecanică a sistemului locomotor uman cu aplicabilitate în recuperarea medicală şi Sportivă by Mihai-Radu IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100990_a_102282]
-
ele și grupate în benzi (se găsește în discurile intervertebrale, la locul de unire a anumitor tendoane cu osul etc.). Țesutul cartilaginos hialin permite atât compresibilitatea, cât și elasticitatea atunci când este supus unei încărcări mecanice,asigurând în acest mod amortizarea articulară. În figura 2.14 este prezentată o imagine artroscopică a unei articulații, fiind relevate zonele cartilaginoase ale diafizelor osoase. Țesutul cartilaginos este format din substanța fundamentală, din fibre și din celule cartilaginoase (denumite condrocite). Substanța fundamentală, împreună cu fibrele formează, la
Cercetări privind modelarea biomecanică a sistemului locomotor uman cu aplicabilitate în recuperarea medicală şi Sportivă by Mihai-Radu IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100990_a_102282]
-
formează aggrecan proteinglicanii și care, la rândul lor, formează împreună cu acidul hialuronic, agregatele de proteinglicani [14, 116], reprezentate schematic în figura 2.18. Cartilajul nu are circulație și inervație proprie, ceea ce înseamnă că lezarea lui nu este dureroasă. Comportarea cartilajului articular sub diferite tensiuni mecanice este diferită de la o zonă structurală la alta datorită, în primul rând, datorită orientărilor diferite ale fibrelor de colagen. Rezistența mecanică a cartilajului la solicitarea de tracțiune este mică în straturile adânci, aceasta fiind influențată de
Cercetări privind modelarea biomecanică a sistemului locomotor uman cu aplicabilitate în recuperarea medicală şi Sportivă by Mihai-Radu IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100990_a_102282]
-
în contact. Transmiterea forțelor de compresiune de la un cartilaj la celălalt se realizează prin presiunea hidrodinamică a filmului de fluid și/sau prin asperitățile celor două cartilaje aflate în contact. Circulația apei în țesutul cartilaginos conferă proprietăți vâscoelastice pentru cartilajul articular. La presiuni și deformații de compresiune ridicate, cartilajul devine mai puțin permeabil. În cazul țesutului cartilaginos, la fel ca la celelalte materiale vâscoelastice, fluajul este caracterizat de următoarele etape ale deformației: -sub acțiunea forței aplicate, la timpul inițial se produce
Cercetări privind modelarea biomecanică a sistemului locomotor uman cu aplicabilitate în recuperarea medicală şi Sportivă by Mihai-Radu IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100990_a_102282]
-
cu abraziune minimă atât ale suprafețelor de contact, cât și ale membranei sinoviale pe ea însăși la nivelul fundurilor de sac articulare sau pe alte structuri de părți moi; acest tip de lubrifiere predomină la viteze relative scăzute între elementele articulare osoase; -lubrifierea prin film de lichid, prin care se realizează un film de lichid ce menține separate suprafețele articulare; poate fi de forma lubrifierii prin compresiune, lubrifierii hidrostatice, lubrifierii elastohidrodinamice (predominantă la mișcările obișnuite, precum mersul) sau lubrifierii amplificate; acest
Cercetări privind modelarea biomecanică a sistemului locomotor uman cu aplicabilitate în recuperarea medicală şi Sportivă by Mihai-Radu IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100990_a_102282]
-
de sac articulare sau pe alte structuri de părți moi; acest tip de lubrifiere predomină la viteze relative scăzute între elementele articulare osoase; -lubrifierea prin film de lichid, prin care se realizează un film de lichid ce menține separate suprafețele articulare; poate fi de forma lubrifierii prin compresiune, lubrifierii hidrostatice, lubrifierii elastohidrodinamice (predominantă la mișcările obișnuite, precum mersul) sau lubrifierii amplificate; acest tip de lubrifiere predomină atunci când încărcarea mecanică este mică iar viteza relativă a capetelor articulare este mare. Datorită faptului
Cercetări privind modelarea biomecanică a sistemului locomotor uman cu aplicabilitate în recuperarea medicală şi Sportivă by Mihai-Radu IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100990_a_102282]
-
ce menține separate suprafețele articulare; poate fi de forma lubrifierii prin compresiune, lubrifierii hidrostatice, lubrifierii elastohidrodinamice (predominantă la mișcările obișnuite, precum mersul) sau lubrifierii amplificate; acest tip de lubrifiere predomină atunci când încărcarea mecanică este mică iar viteza relativă a capetelor articulare este mare. Datorită faptului că țesutul cartilaginos este lipsit de circulație sanguină și de inervație proprie, lezarea sa nu este dureroasă, însă nu există nici posibilitatea de regenerare a acestuia. Astfel, deși cartilajul este aneural, alimfatic și avascular, el rezistă
Cercetări privind modelarea biomecanică a sistemului locomotor uman cu aplicabilitate în recuperarea medicală şi Sportivă by Mihai-Radu IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100990_a_102282]
-
flexibilitate în zona respectivă (torace, pelvis etc.). Caracteristici geometrice, structurale și cinematice ale articulațiilor membrului inferior Articulațiile sinoviale sunt cele care asigură realizarea unor mișcări multiple, variate și ample între oasele de legătură, datorită construcției anatomice specifice, respectiv a capsulei articulare care unește suprafețele articulare, cu ajutorul ligamentelor, dar le și separă prin intermediul lichidului sinovial, asigurând astfel condițiile necesare de lubrifiere. Cele mai solicitate articulații sinoviale ale membrului inferior sunt: șoldul, genunchiul și glezna, cu rol activ atât în privința mișcării, cât și
Cercetări privind modelarea biomecanică a sistemului locomotor uman cu aplicabilitate în recuperarea medicală şi Sportivă by Mihai-Radu IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100990_a_102282]
-
torace, pelvis etc.). Caracteristici geometrice, structurale și cinematice ale articulațiilor membrului inferior Articulațiile sinoviale sunt cele care asigură realizarea unor mișcări multiple, variate și ample între oasele de legătură, datorită construcției anatomice specifice, respectiv a capsulei articulare care unește suprafețele articulare, cu ajutorul ligamentelor, dar le și separă prin intermediul lichidului sinovial, asigurând astfel condițiile necesare de lubrifiere. Cele mai solicitate articulații sinoviale ale membrului inferior sunt: șoldul, genunchiul și glezna, cu rol activ atât în privința mișcării, cât și în preluarea și transmiterea
Cercetări privind modelarea biomecanică a sistemului locomotor uman cu aplicabilitate în recuperarea medicală şi Sportivă by Mihai-Radu IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100990_a_102282]
-
și locomoție, fapt care grăbește uzura elementelor sale componente; -are numeroase implicații în patologie, fiind sediul a numeroase traumatisme și a unor procese inflamatorii și tumorale. Segementele osoase care intră în constituția articulației sunt menținute între ele de o capsulă articulară, întărită de șase ligamente: anterior (ligamentul rotulian), posterior (ligamentul Winslow), lateral intern, lateral extern și două ligamente încrucișate. Articulația femurotibială are un singur grad de libertate și prezintă două mișcări principale: flexia și extensia gambei pe coapse. Aceste mișcări sunt
Cercetări privind modelarea biomecanică a sistemului locomotor uman cu aplicabilitate în recuperarea medicală şi Sportivă by Mihai-Radu IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100990_a_102282]
-
de libertate și prezintă două mișcări principale: flexia și extensia gambei pe coapse. Aceste mișcări sunt însoțite de mișcări secundare de rotație internă și externă. Articulația efectuează și mișcări de înclinare laterală, foarte reduse însă ca amplitudine. Aspecte privind mișcarea articulară a genunchiului, respectiv gradele de mobilitate și determinarea pozițiilor elementelor componente, sunt prezentate în lucrarea [34]. Astfel, mișcarea din articulația genunchiului reprezintă o interacțiune complexă între patru oase: rotula (patela), femurul, tibia și fibula (peroneul). Între aceste elemente pot fi
Cercetări privind modelarea biomecanică a sistemului locomotor uman cu aplicabilitate în recuperarea medicală şi Sportivă by Mihai-Radu IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100990_a_102282]
-
în număr de peste 40, ceea ce conduce la un model complex și dificil de evaluat. În lucrarea [88] este abordat un astfel de model cinematic pe baza evaluării experimentale, prin tehnici MRI (rezonanță magnetică), a pozițiilor relative succesive ale elementelor structurale articulare aflate în mișcare. Articulația gleznei poate fi asemuită cu un cilindru plin (astragalul), încastrat în segmentul cilindric săpat în pilonul tibial și menținut pe laturi de cele două maleole. În articulația glezenei au loc mișcări de flexie și extensie ale
Cercetări privind modelarea biomecanică a sistemului locomotor uman cu aplicabilitate în recuperarea medicală şi Sportivă by Mihai-Radu IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100990_a_102282]
-
piciorul se așează în flexie dorsală, vârful lui se duce în adducție. Articulația tibioperonieră inferioară are o deosebită importanță funcțională în realizarea mișcărilor de flexie-extensie ale piciorului pe gambă. În timpul acestor mișcări mosorul astragalian rulează înainte și înapoi pe fața articulară a pensei tibioperoniere. Corpul astragalului nu are însă o lățime uniformă, fiind mai lat anterior decât posterior. Această articulație este una ligametară, fără cartilaj articular și fără sinovială. Rolul ligamentelor este de a menține în contact cele două extremnități ale
Cercetări privind modelarea biomecanică a sistemului locomotor uman cu aplicabilitate în recuperarea medicală şi Sportivă by Mihai-Radu IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100990_a_102282]
-
ale piciorului pe gambă. În timpul acestor mișcări mosorul astragalian rulează înainte și înapoi pe fața articulară a pensei tibioperoniere. Corpul astragalului nu are însă o lățime uniformă, fiind mai lat anterior decât posterior. Această articulație este una ligametară, fără cartilaj articular și fără sinovială. Rolul ligamentelor este de a menține în contact cele două extremnități ale oaselor gambei în mișcările piciorului și în statică. Ligamentele peroneo-tibiale trebuie să fie suficient de rezistente pentru a învinge forțele care tind să depărteze cele
Cercetări privind modelarea biomecanică a sistemului locomotor uman cu aplicabilitate în recuperarea medicală şi Sportivă by Mihai-Radu IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100990_a_102282]
-
adducție, de rotație internă și externă. Variația unghiurilor articulațiilor șoldului, genunchiului și gleznei în timpul mersului, funcție de procentul aferent fazelor de sprijin al piciorului pe sol și de balans, este reprezentată în graficele din figura 2.21. În această situație, amplitudinile articulare ale șoldului sunt: pentru mișcarea în plan sagital, 40°; pentru mișcarea în plan frontal, 12°; pentru mișcarea în plan transversal, 13°. La fel ca pentru mers, în literatura de specialitate sunt furnizate valorile unghiurilor mișcărilor articulare și pentru alte activități
Cercetări privind modelarea biomecanică a sistemului locomotor uman cu aplicabilitate în recuperarea medicală şi Sportivă by Mihai-Radu IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100990_a_102282]
-
În această situație, amplitudinile articulare ale șoldului sunt: pentru mișcarea în plan sagital, 40°; pentru mișcarea în plan frontal, 12°; pentru mișcarea în plan transversal, 13°. La fel ca pentru mers, în literatura de specialitate sunt furnizate valorile unghiurilor mișcărilor articulare și pentru alte activități ale aparatului locomotor, ca, de exemplu, alergarea, săritura, urcatul pe scări etc. Mișcări ale membrului inferior Mișcările posibile ale membrului inferior pot fi, în raport cu planul anatomic în care este dispus axul lor de mișcare, următoarele: în
Cercetări privind modelarea biomecanică a sistemului locomotor uman cu aplicabilitate în recuperarea medicală şi Sportivă by Mihai-Radu IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100990_a_102282]
-
traumatic determină: -dezorganizarea structurii interne cu păstrarea continuității anatomice a osului - fracturi incomplete și -dezorganizarea structurii interne cu întreruperea continuității osului, adică, fracturi complete. Fracturile incomplete se manifestă sub forma fisurilor și înfundărilor osoase. Luxațiile sunt deplasări permanente ale extremităților articulare antrenând și modificări ale raporturilor anatomice. Sensul deplasării este determinat de direcția de mișcare a epifizei distale în raport cu cea proximală. Luxațiile pot fi: traumatice, atraumatice, spontane și voluntare. În luxațiile traumatice deplasarea epifizelor are loc ca urmare a acțiunii unui
Cercetări privind modelarea biomecanică a sistemului locomotor uman cu aplicabilitate în recuperarea medicală şi Sportivă by Mihai-Radu IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100990_a_102282]
-
fi: traumatice, atraumatice, spontane și voluntare. În luxațiile traumatice deplasarea epifizelor are loc ca urmare a acțiunii unui agent traumatic. Aceste luxații se pot împărți în complete și incomplete, regulate și neregulate, recente sau vechi. În luxația propriu-zisă, între extremitățile articulare nu mai există corespondență, ele fiind complet deplasate. Luxația parțială este cea în care pierderea contactului dintre suprafețele articulare este parțială. Luxațiile regulate sunt acele deplasări ale epifizei distale care se fac în conformitate cu constituția anatomică a articualției, iar luxațiile neregulate
Cercetări privind modelarea biomecanică a sistemului locomotor uman cu aplicabilitate în recuperarea medicală şi Sportivă by Mihai-Radu IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100990_a_102282]
-
traumatic. Aceste luxații se pot împărți în complete și incomplete, regulate și neregulate, recente sau vechi. În luxația propriu-zisă, între extremitățile articulare nu mai există corespondență, ele fiind complet deplasate. Luxația parțială este cea în care pierderea contactului dintre suprafețele articulare este parțială. Luxațiile regulate sunt acele deplasări ale epifizei distale care se fac în conformitate cu constituția anatomică a articualției, iar luxațiile neregulate implică deplsarea epifizei distale într-un sens care nu ține cont de constituția anatomică a articulației. În funcție de timpul scurs
Cercetări privind modelarea biomecanică a sistemului locomotor uman cu aplicabilitate în recuperarea medicală şi Sportivă by Mihai-Radu IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100990_a_102282]
-
această categorie se încadrează luxațiile congenitale în care deplasarea are drept cauză o modificare a conformației anatomice care instabilizează articulația, producând o deplasare parțială. Articulația cea mai afectată de leziuni distrofice este șoldul. Luxațiile recidivante implică deplasări repetate ale componentelor articulare, în cursul unei anumite mișcări având o anumită direcție. Uneori luxațiile recidivante urmează unei luxații traumatice. Luxațiile spontane (patologice) apar ca urmare a unor defecte structurale ale articulației, datorate unor boli distructive. Este cazul șoldului luxat care complică o artrită
Cercetări privind modelarea biomecanică a sistemului locomotor uman cu aplicabilitate în recuperarea medicală şi Sportivă by Mihai-Radu IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100990_a_102282]
-
unei luxații traumatice. Luxațiile spontane (patologice) apar ca urmare a unor defecte structurale ale articulației, datorate unor boli distructive. Este cazul șoldului luxat care complică o artrită, a articulațiilor interfalangiene sau coloanei. Luxațiile voluntare implică deplasarea voluntară a unei extremități articulare printr-o contracție musculară voluntară. Deplasarea poate urma direcții diferite. Pe lângă laxitatea ligamentară, în etimologia luxațiilor voluntare este incriminată și o modificare nevrotică a personalității. Entorsa reprezintă acel traumatism care produce modificări mecanice la nivel articular, cu substrat anatomopatologic, cu
Cercetări privind modelarea biomecanică a sistemului locomotor uman cu aplicabilitate în recuperarea medicală şi Sportivă by Mihai-Radu IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100990_a_102282]
-
voluntară a unei extremități articulare printr-o contracție musculară voluntară. Deplasarea poate urma direcții diferite. Pe lângă laxitatea ligamentară, în etimologia luxațiilor voluntare este incriminată și o modificare nevrotică a personalității. Entorsa reprezintă acel traumatism care produce modificări mecanice la nivel articular, cu substrat anatomopatologic, cu implicații vasculonervoase asupra capsulei și ligamentelor articulare. Entorsa este mai frecventă la adulți (mai ales la sportivi) și foarte rară la copii (unde ligamentele sunt suple și elastice) și bătrâni (unde osteoporoza conduce la apariția directă
Cercetări privind modelarea biomecanică a sistemului locomotor uman cu aplicabilitate în recuperarea medicală şi Sportivă by Mihai-Radu IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100990_a_102282]
-
poate urma direcții diferite. Pe lângă laxitatea ligamentară, în etimologia luxațiilor voluntare este incriminată și o modificare nevrotică a personalității. Entorsa reprezintă acel traumatism care produce modificări mecanice la nivel articular, cu substrat anatomopatologic, cu implicații vasculonervoase asupra capsulei și ligamentelor articulare. Entorsa este mai frecventă la adulți (mai ales la sportivi) și foarte rară la copii (unde ligamentele sunt suple și elastice) și bătrâni (unde osteoporoza conduce la apariția directă a fracturilor). Ca frecvență de apariție, entorsele apar la gleznă (cele mai multe
Cercetări privind modelarea biomecanică a sistemului locomotor uman cu aplicabilitate în recuperarea medicală şi Sportivă by Mihai-Radu IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100990_a_102282]
-
libertate, date de articulația propriu-zisă a gleznei și articulația meta - tarso - falangiană. Ceea ce caracterizeză aceste modele nu este numărul de elemente și articulații, ci modul în care elementele sunt interconectate prin intermediul cuplelor motoare, date de grupele musculare. Pe baza reprezentărilor articulare și musculare s-au dezvoltat programe specializate de calculator (software specializat) sau module ale unor programe CAD, care pornesc mai întâi de la modelarea structurală a corpului uman. Astfel, în tabelul 2.7 sunt precizate câteva dintre software-urile existente în
Cercetări privind modelarea biomecanică a sistemului locomotor uman cu aplicabilitate în recuperarea medicală şi Sportivă by Mihai-Radu IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100990_a_102282]