3,722 matches
-
a peste 400 de jucători străini și români. Sala Polivalentă a fost ocupată la capacitate maximă (5.200 de locuri) de spectatorii care au privit meciurile de pe cele două scene principale, PGL și StarLadder, iar culoarele au fost luate cu asalt de mii de tineri care s-au angrenat în evenimentele propuse de parteneri. Scena PGL a fost locul de desfășurare pentru una dintre cele mai importante competiții din cadrul DreamHack Bucharest 2015: sezonul de debut al PGL CS:GO Championship Series
DreamHack Bucharest 2015 a marcat noi premiere în lumea Sportului electronic () [Corola-website/Journalistic/102091_a_103383]
-
militare au ajuns în zonă și s-au luptat cu rebelii la podul dintre Tatarbunar și Achmanghit. În dimineața zilei de 17, luptele au continuat în jurul comunei toată ziua. În zorii zilei de 18 septembrie, trupele române au luat cu asalt Tatarbunarul - centrul răscoalei, supunând localitatea unui atac de artilerie. În urma luptelor, Armata a reușit să captureze 120 de rebeli. În același timp, liderii revoltei, Nenin și Iustin Batișcev, au fugit cu un automobil, pe care l-au abandonat dincolo de Galilești
Planul de invadare a Ucrainei, STRATEGIE SIMILARĂ exersată în România () [Corola-website/Journalistic/102255_a_103547]
-
încadrat în acțiunile generale ale Armatei a 6-a, care avea ordin să înainteze neîntârziat spre Gembloux. Regimentul al 12-lea curasieri și Batalionul al 3-lea al din cadrul Regimenului al 11-lea Dragoni au reușit să respngă mai multe asalturi ale infanteriei germane sprijinite de blindate și, în cele din urmă, Divizia 18-a de infanterie germană a reușit să străpungă liniile franceze. Planurile pe contraatac făcute de comandamentul francez pentru restabilirea situației au fost abandonate dată fiind rapida schimbare
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
zilei amble tabere au suferit pierderi materiale însemante, odată cu venirea nopții Divizia a 2-a mecanizată franceză a încetat acțiunile, iar comandanții germani și-au recâștigat liniștea și încrederea. Forțele aliate au câștigat timp pentru reorganizarea forțelor în vederea respingerii următorului asalt al germanilor de pe 15 mai. Tancurile Panzer III și Panzer IV erau singurele blindate germane care egalau sau erau superioare în luptă tancurilor franceze SOMUA S35. SOMUA S35 a fost considerat în timpul campaniei din vest cel mai performant tanc. Deși
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
unul de uzură. Alături de oboseală, gerul siberian de peste - 40 de grade și lipsa echipamentului adecvat condițiilor existente au determinat retragerea garnizoanei românești din taiga, aceasta favorizând însă avansul a aproximativ 800 de partizani spre zona căii ferate. Cu ajutorul Batalionului de Asalt Cehoslovac un atac combinat a fost inițiat împotriva acestora, drept care localitatea a fost ocupată. Cu toate acestea, condițiile dificile de teren și climă au continuat să favorizeze menținerea în proximitate a efectivelor de partizani. Dintre acestea, cele conduse de Musakov
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
precum și austriacul Adolf Schmal, care a participat și la proba de ciclism, și danezul Holger Nielsen, care a luat parte și la proba de tir sportiv. Întrecerea s-a disputat după formula fiecare cu fiecare, meciurile fiind la trei tușe. Asalturile începuseră deja când familia regală a Greciei a sosit în Zappeion, unde proba avea loc: în particular, Georgiadis fusese învins de Schmal. Pentru a face pe plac familiei regale, proba s-a reluat de la început. De data asta, Georgiadis a
Ioannis Georgiadis () [Corola-website/Science/336111_a_337440]
-
individuală, după ce a pierdut trei din cele patru meciuri trase în faza finală. La proba pe echipe, Echipa Unificată (numele sub care au concurat foștii membri ai URSS) a trecut de Ungaria în finala, Kirienko câștigând trei din cele patru asalturi pe care le a disputat. După aceasta competiție, echipa s-a spart: ucrainenii Heorhii Pohosov și Vadim Hutțait s-au alăturat echipei naționale a Ucrainei, în timp ce mai mulți scrimeri și antrenori ruși au plecat în străinătate, inclusiv Vladimir Nazlîmov, său
Grigori Kirienko () [Corola-website/Science/336339_a_337668]
-
Transilvania. Într-o telegramă a aceluiași profesor Apáthy găsită ulterior la Zalău acesta a îndemnat însă trupele maghiare să opună rezistență, astfel că trupe maghiare răzlețe aflate în retragere au minat linia din apropiere de Zalău și au luat cu asalt vagoanele de tren în care se îmbarcaseră trupele române în drum spre Crișeni (fosta gară Țigani). După un contraatac susținut cu întăriri sosite de la Jibou, la 1/14 ianuarie 1919 trupele răzlețe ungare au fost respinse dincolo de linia de demarcație
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
noi soldați pentru completarea efectivelor. De exemplu, un batalion al diviziei a 28-a de infanterie, care de-abia fusese completat cu recruți, a fost aruncat imediat în luptă într-un atac direct împotriva apărării germane de la Aachen, pentru sprijinirea asaltului Diviziei I de infanterie, care suferise pierderi foarte mari în ultima fază a luptelor din 18-21 octombrie. Forțele terestre americane erau sprijinite în acțiune de Forța aeriană a 9-a, care reușise să identifice cam 75% dintre cazematele de pe linia
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
și-a salvat doi camarazi aruncându-se pe o grenadă germană. Lupte la fel de grele s-au dat și în orașul Rimburg. Blindatele americane nu au reușit să traverseze râul Wurm și ca urmare nu au putut să sprijine cu foc asaltul infanteriștilor asupra castelului medieval, care fusese transformat de germani într-un fort. Soldații Diviziei a 30-a de infanterie au reușit să distrugă în prima zi a atacului zi 50 de cazemate, în principal după ce le-au ocolit și atacat
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
de diversiune executate de infanteriștii Diviziei a 29-a pe flancurile apărării germane. Germanii au considerat că tocmai aceste diversiuni erau de fapt atacul principal. În noaptea zilei de 2 octombrie, germanii din Batalionul al 902-lea de tunuri de asalt au primit ordin să organizeze un contraatac, dar acțiunea lor a fost întârziată într-o primă fază de tirul artileriei aliate, pentru ca să o zădărnicească definitiv în cele din urmă. Deși pe 3 octombrie tancurile americane au reușit să traverseze Wurmul
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
tancuri Tiger la nord de orașul Alsdorf., au fost limitate puternic de lipsa acută de rezerve ale germanilor. Un nou contraatac a fost organizat de germani pe 8 octombrie. La el au participat un regiment de infanterie, un batalion de asalt, o subunitate din cadrul Brigăzii 108 Panzer și aproximativ 40 de vehicule blindate, adunate de pe la diferite unități. Deși artileria americană a provocat pierderi importante atacatorilor, aripa stângă a germanilor a reușit să izoleze un pluton american de infanterie, în timp ce cea dreaptă
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
pluton de tancuri Sherman, care sprijinea atacul infanteriei americane asupra orașului Mariadorf au ajuns brusc în situația de a fi atacați din spate. Tancurile americane au reușit să iasă din această situație dificilă numai după lupte grele.. Două tunuri de asalt autopropulsate [[Sturmgeschütz IV]] și un detașament german de infanterie au intrat în Alsdorf, unde au devenit rapid ținta atacurilor americane. Deși cele două vehicule grele germane au reușit cu succes să evite distrugerea de către tancurile americane, contraatacurile infanteriei aliate i-
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
în totalitate. În zilele de 11-13 octombrie, aviația aliată a bombardat orașul Aachen, în special țintele din apropierea liniilor americane. Pe 14 octombrie, Regimentul al 26-lea de infanterie americană a primit sarcina cuceririi zonei industriale a Aachenului, în cadrul pregătirilor pentru asaltul asupra orașului. Pe 15 octombrie, germanii au încercat să lărgească breșa dintre cele două ramuri ale încercuirii americane și au atacat pozițiile Diviziei I de infanterie. Deși mai multe tancuri grele au reușit să străpungă liniile americane, grosul trupelor germane
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
de soldați germani (printre care se aflau și membri ai serviciilor auxiliare din flota maritimă, aviație și poliție). Cei mai mulți soldați germani erau lipsiți de experiență de luptă, erau slab instruiți și erau sprijiniți de doar câteva tancuri și tunuri de asalt. Apărătorii Aachenului se foloseau de clădirile transformate în puncte fortificate, în special în centrul vechi, unde labirintul de străduțe favoriza defensiva. Militarii americani ai Regimentului 26 au atacat pentru prima oară pe 13 octombrie, comandanții recunoscând rapid natura specială a
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
americană au bombardat de la mică distanță hotelul, care era și cartierul general al apărării germane. În cursul nopții, 300 de soldați ai Batalionului I SS au reușit să se strecoare în hotel în sprijinul apărătorilor. Ei au respins mai multe asalturi ale americanilor asupra clădirii. Mai târziu, un contraatac viguros al germanilor a dus la cucerirea unor avanposturi ale infanteriei americane și a îndepărtat pentru o vreme presiunea aliată asupra hotelului Quellenhof. În cele din urmă, germanii au fost obligați de
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
-a SUA. Soldații proaspăt sosiți au acoperit breșa dintre elementele înaintate ale Regimentului al 26-lea de infanterie. Misiunea de apărare a batalionului proaspăt sosit a fost modificată pe 19-20 octombrie din una defensivă în una de sprijin activ al asaltului. Pe 21 octombrie, soldații Regimentului al 26-lea de infanterie și ai batalionului de sprijin au reușit să cucerească zona centrală a orașului Aachen;. În aceeași zi, ultimele forțe germane din hotelul Quellenhof au capitulat, acesta fiind actul final al
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
este situat pe 1912 South Orange Avenue. Clubul a fost scena altui incident armat în mai 2013. Mateen a ajuns la club cu o furgonetă în primele ore ale zilei de 12 iunie. Acesta era înarmat cu o pușcă de asalt AR-15 și un pistol semiautomat Glock 17. Inițial s-a crezut că suspectul avea și o bombă asupra sa, însă autoritățile au spus ulterior că este vorba despre un semn de ieșire sau detector de fum care a căzut. Un
Atentatul din Orlando (2016) () [Corola-website/Science/336382_a_337711]
-
1944. Supraviețuitorii regimentului de piloți de planoare atașați Diviziei I aeropurtate au primit sarcina montării unei panglici albe prin zona împădurite, de la zona Hotelul Hartenstein, până la malul de nord al Rinului, unde geniștii militari canadieni așteptau cu mici bărci de asalt să evacueze militarii aliți încercuiți spre un loc sigur de la nord de Driel. În septembrie 1944, aliații au declanșat Operațiunea Market Garden prin care Armata a 2-a britanică încerca să ocolească Linia Siegfried și să avanseze în Regiunea Ruhr
Operațiunea Berlin (evacuarea din Arnhem) () [Corola-website/Science/336677_a_338006]
-
55 de oameni au reușit să efectueze traversarea, dintre care doar 35 au reușit să ajungă până la pozițiile britanicilor. Pe date de 23, la Driel a sosit Divizie a 43-a Wessex. Din stocurile acestei divizii trebuiau distribuite bărci de asalt pentru traversarea fluviului de către parașutiștii polonezi. Din nefericire, bărcile au ajuns târziu pe poziții, iar polonezii, care nu erau obișnuiți cu acel timp de ambarcațiune, nu au reușit să trimită pe celălalt mal decât 153 de oameni, mai puțin de
Operațiunea Berlin (evacuarea din Arnhem) () [Corola-website/Science/336677_a_338006]
-
fost evacuați în siguranță 2.238 (dintre care 75 de infanteriști ai Regimentului 75 Dorset) de britanici și 160 de parașutiști polonezi. Cea mai mare parte a celor care au fost evacuați de la Arnhem au fost conduși cu bărci de asalt peste râu de către geniștii canadieni din Compania 23. Canadienii au pierdut șapte oameni în timpul acestei operațiuni. Pe maul sudic al Rinului a fost ridicat un monument pentru comemorarea rolului jucat de geniștii canadieni și britanici care au participat la Operațiunea
Operațiunea Berlin (evacuarea din Arnhem) () [Corola-website/Science/336677_a_338006]
-
V”. Datorită calității slabe a informațiilor militare, britanicii se așteptau la o rezistență redusă din partea militarilor germani, din care majoritatea ar fi făcut parte din trupele de rezervă. Britanicii nu se așteptau ca germanii să poată opune o rezistență puternică asaltului combinat aerian și terestru, mulți comandanți militari așteptându-se ca succesul operațiunii să conducă la înfrângerea imediată a Germaniei. Au existat chiar militari care și-au luat în bagaje echipament sportiv, care ar fi urmat să fie folosit în perioada
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
Între timp, primul val decolat a suferit pierderi minime. Primii care au aterizat la 12:40 au fost parașutiștii din Compania a 21-a independentă, care au marcat zonele de aterizare pentru planoare și de lansare pentru valurile principal de asalt. Aterizările s-au desfășurat în cea mai mare parte fără să întâmpine obstacole, iar batalioanele s-au format rapid și în ordine, fiind gata în jurul orei 14:45 să înceapă luptele. În timp ce Brigada I aeropurtată ocupa poziții defensive în jurul zonelor
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
blindate ale batalionului au fost distruse în luptă, iar comandantul unității, Viktor Eberhard Gräbner, a fost ucis în acțiune. Germanii au continuat să atace de-a lungul perimetrului apărat de forțele britanice pentru restul zilei, dar aliații au rezistat tuturor asalturilor inamicilor. Generalul Hicks, care se afla în zona apărată a zonelor de aterizare, a fost informat că în lipsa lui Urquhart și a lui Lathbury, trebuia să preia comanda diviziei. Lui i s-a ordonat să trimită una dintre unitățile pe
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
trupe pentru străpungerea liniilor germane până la pozițiile lui Frost de pe pod. Locotenent-colonelul Dobie din cadrul Batalionului I de parașutiști a planificat un atac în zorii zilei, dar o informație greșită care sugera că podul a fost pierdut a dus la anularea asaltului. Când informația a fost corectată și s-a luat hotărârea reluării asaltului, încă nu se luminase bine de ziua, dar liniile germane fuseseră deja alertate. Atacul britanicilor a început pe un front îngust, parașutiștii Batalionului I fiind în frunte, sprijiniți
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]