4,476 matches
-
a atacat din nou în 1015. După moartea lui Aethelred în 1016, fiul lui, Edmund Braț de Fier a fost proclamat rege de consiliul de conducere și a plecat în Wessex să caute ajutor. Londra a fost atunci subiectul unui asediu susținut de Knut, dar a fost eliberată de armata lui Edmund; când Edmund a plecat din nou să strângă o armată în Wessex, danezii au reluat asediul și au fost din nou învinși. Oricum, ca urmare a înfrângerii suferite în
Istoria Londrei () [Corola-website/Science/320692_a_322021]
-
a plecat în Wessex să caute ajutor. Londra a fost atunci subiectul unui asediu susținut de Knut, dar a fost eliberată de armata lui Edmund; când Edmund a plecat din nou să strângă o armată în Wessex, danezii au reluat asediul și au fost din nou învinși. Oricum, ca urmare a înfrângerii suferite în bătălia de la Ashdown, Edmund i-a cedat lui Knut întreaga Anglie de la nord de Tamisa, inclusiv Londra, iar moartea sa, care a survenit câteva săptămâni mai târziu
Istoria Londrei () [Corola-website/Science/320692_a_322021]
-
Democrate Croate (HDZ) din Vukovar, apoi președintele districtului municipal „Bratstvo i Jedinstvo”. Când a început războiul, Zadro s-a înrolat în forțele armate croate. A fost comandantul Batalionului al 3-lea din cadrul Brigăzii 204 (Vukovar) al armatei croate în timpul sângerosului asediu al Vukovarului, unde a condus cu curaj apărarea împotriva Armatei Populare Iugoslave ("Jugoslovenska Narodna Armija" - JNA) și a forțelor sârbe locale. Brigada lui Zadro a fost desemnată să apere Borovo Naselje și artera vitală Trpinjska Cesta (Bulevardul Trpinja), o stradă
Blago Zadro () [Corola-website/Science/321527_a_322856]
-
Vicksburg, Mississippi. Farragut nu a avut însă succes la Vicksburg; un singur cuirasat confederat improvizat i-a obligat flotila de 38 de nave să se retragă în iulie 1862. Deși un comandant extrem de agresiv, Farragut nu era prea cooperant. La asediul Portului Hudson, planul era ca flotila lui Farragut să treacă pe lângă tunurile confederate cu ajutorul unei diversiuni terestre a Armatei Golfului, comandată de generalul Nathaniel Banks, care avea să înceapă la ora 8:00 am în ziua de 15 martie 1863
David Farragut () [Corola-website/Science/321550_a_322879]
-
retragă după ce doar două vase au reușit să treacă de tirul de artilerie al bastionului confederat. După ce a supraviețuit acestei încercări, Farragut nu a mai luat parte la bătălia pentru Port Hudson, iar generalul Banks a fost lăsat să continue asediul fără susținere navală. Armata unionistă a mai lansat două atacuri majore asupra fortului, ambele fiind respinse cu pierderi mari. Flotila lui Farragut a fost dispersată, dar a reușit să blocheze gurile Red River cu cele două vase rămase; nu a
David Farragut () [Corola-website/Science/321550_a_322879]
-
tot Războiul Civil. Vicksburg a capitulat la 4 iulie 1863, lăsând Port Hudson ca fiind ultimul bastion confederat de pe râul Mississippi. Generalul Banks a acceptat capitularea garnizoanei confederate de la Port Hudson la 9 iulie 1863, punând capăt celui mai îndelungat asediu din istoria militară americană. Controlul asupra fluviului Mississippi a fost piesa centrală în strategia unionistă de câștigare a războiului, iar capitularea Portului Hudson, Confederația a fost ruptă în două. La 5 august 1864, Farragut a repurtat o mare victorie în
David Farragut () [Corola-website/Science/321550_a_322879]
-
care alături de rege a fost cel mai mare om din Siria) mici. Deci, numeroase lui Elisei au devenit discipolii lor că sferturi din Samaria, a devenit prea. La cererea de profeți mici, Elisei grație de acord să acc Război și Asediul Profitând de foamete care a devastat țara lui Israel, poporul sirian continuu le hartuite în speranța de a cuceri și aservirea ei cu totul. În acei ani dificil de foamete și de asediu, marele profet a fost singurul sprijin al
Elisei () [Corola-website/Science/321574_a_322903]
-
grație de acord să acc Război și Asediul Profitând de foamete care a devastat țara lui Israel, poporul sirian continuu le hartuite în speranța de a cuceri și aservirea ei cu totul. În acei ani dificil de foamete și de asediu, marele profet a fost singurul sprijin al poporului său, asigurându-le continuu de protecție a D-zeu și de livrare, numai dacă s-ar întoarce la Dumnezeu cu toată inima lor. Acesta a fost în acest moment fatal că asediul
Elisei () [Corola-website/Science/321574_a_322903]
-
asediu, marele profet a fost singurul sprijin al poporului său, asigurându-le continuu de protecție a D-zeu și de livrare, numai dacă s-ar întoarce la Dumnezeu cu toată inima lor. Acesta a fost în acest moment fatal că asediul din Samaria a fost rupt, iar inamicul a fugit în teroare lăsând alimente atât de mult Într-o zi, Elisei să dus la Damasc, capitala Siriei. Vestea sosirii sale în capitala Siriei a ajuns rege BenHaddad, care era grav bolnav
Elisei () [Corola-website/Science/321574_a_322903]
-
a fost asediul capitalei Regatului Dac, Sarmisegetuza făcut de armata romană în anul 106. Datorită amenințării pe care o reprezentau dacii față de expansiunea spre răsărit a Imperiului Roman, în anul 101 împăratul Traian a luat decizia de a începe o campanie militară împotriva
Bătălia de la Sarmisegetusa () [Corola-website/Science/321618_a_322947]
-
sale din această perioadă. Cu toate acestea, în perioada următoare 103-105, Decebal nu respectă condițiile de pace impuse de Traian. Ca represalii împăratul se pregătește să anihileze complet regatul dac și să cucerească în cele din urmă capitala lui, Sarmizegetuza. Asediul Sarmizegetuzei a avut loc în vara anului 106. Se estimează că cel mai probabil dacii au avut mai puțin de 20.000 de oameni capabili de luptă împotriva invaziei. Forțele romane s-au apropiat de Sarmizegetuza împărțite în trei coloane
Bătălia de la Sarmisegetusa () [Corola-website/Science/321618_a_322947]
-
fi Ziridava, au fost complet distruse în această perioadă. Cu toate acestea, Moldova și Maramureș, situate în nordul României moderne, nu au devenit niciodată parte a provinciei romane Dacia și deci nu au cunoscut stăpânirea romană. Singura înregistrare istorică a asediului este Columna lui Traian, care este o sursă controversată, fiind în primul rând o operă edilitar-artistică. Există și o dezbatere pentru a stabili dacă romanii au luptat de fapt pentru cucerirea Sarmizegetuzei sau dacă dacii au distrus capitala lor în timp ce
Bătălia de la Sarmisegetusa () [Corola-website/Science/321618_a_322947]
-
o operă edilitar-artistică. Există și o dezbatere pentru a stabili dacă romanii au luptat de fapt pentru cucerirea Sarmizegetuzei sau dacă dacii au distrus capitala lor în timp ce se retrăgeau în fața legiunilor care avansau. Cei mai mulți istorici sunt de acord că un asediu al Sarmizegetuzei a avut totuși loc. Primul atac a fost respins de apărători daci. Romanii au bombardat orașul cu armele lor de asediu și, în același timp, au construit o platformă pentru a ușura intrarea în cetate. Ei au încercuit
Bătălia de la Sarmisegetusa () [Corola-website/Science/321618_a_322947]
-
distrus capitala lor în timp ce se retrăgeau în fața legiunilor care avansau. Cei mai mulți istorici sunt de acord că un asediu al Sarmizegetuzei a avut totuși loc. Primul atac a fost respins de apărători daci. Romanii au bombardat orașul cu armele lor de asediu și, în același timp, au construit o platformă pentru a ușura intrarea în cetate. Ei au încercuit orașul și cu un zid circumvallatio. În cele din urmă, romanii au distrus conductele de apă ale Sarmizegetuzei și au obligat pe daci
Bătălia de la Sarmisegetusa () [Corola-website/Science/321618_a_322947]
-
reușit să intre în incinta sacră dacică, unde l-au salutat pe Traian ca împărat și apoi au nivelat (distrus) întreaga cetate. Legiunea a IV-a Flavia Felix a staționat acolo pentru a păzi ruinele Sarmizegetuzei. Ca urmare a încheierii asediului, Bicilis, un apropiat al lui Decebal, și-a trădat regele și a condus pe romani la comoara dacică, care, în conformitate cu Jérôme Carcopino (p. 73), consta din 165.000 kilograme de aur curat și 331.000 de kilograme de argint îngropate
Bătălia de la Sarmisegetusa () [Corola-website/Science/321618_a_322947]
-
care, în conformitate cu Jérôme Carcopino (p. 73), consta din 165.000 kilograme de aur curat și 331.000 de kilograme de argint îngropate sub râul Sergetia (Cassius Dio 68. 14). Decebal și mulți dintre oamenii săi au scăpat de legiuni în timpul asediului. Ei au fugit spre est, probabil spre fortificația de la Ranisstorum, a cărui localizare exactă nu se mai știe astăzi, doar pentru a fi prinși de către cavaleria romană. Cunoscând tratamentul adesea brutal pe care îl sufereau prizonierii de război luați de
Bătălia de la Sarmisegetusa () [Corola-website/Science/321618_a_322947]
-
acei presupuși că vor unirea cu România), comandanții de unități moldovenești, boierimea, preoțimea și toți intelectualii regimului vechi și îi urmăra, pentru a fi arestați și făcuți inofensivi. La Bălți, și în alte orașe basarabene, Frontotdelul a declarat starea de asediu. Orașul era împânzit de patrule militare, intrările/ieșirile din oraș erau controlate de forțele armate devotate comitetului revoluționar. În aceste condiții guvernul moldovenesc a fost nevoit să ceară ajutor militar din partea României. Guvernul român a acceptata cerea și la 8
Istoria Bălțiului () [Corola-website/Science/321604_a_322933]
-
lăsat conducerea asaltului în seama lui Morgan înainte de a fi încercuit la marginea orașului și obligat să se predea. Arnold și americanii au continuat să asedieze ineficient orașul până în primăvară, când au sosit întăriri ale britanicilor. În bătălie și în asediul ce a urmat, canadienii francofoni au fost activi de ambele părți ale conflictului. Forțele americane au primit provizii și ajutor logistic din partea unor localnici, și, pe de altă parte, printre apărătorii orașului se aflau și numeroși voluntari. Când americanii s-
Bătălia de la Quebec (1775) () [Corola-website/Science/321647_a_322976]
-
i s-au adăugat încă 120 de oameni. Un mic convoi condus de a sosit și el a doua zi, aducând mai mulți pușcași marini. La 10 noiembrie, locotenent-colonelul Allen Maclean, care fusese implicat într-o tentativă de ridicare a asediului la St. Jean, a sosit cu 200 de oameni din al său Regiment 84 Infanterie „Royal Highland Emigrants”. Ei interceptaseră comunicațiile dintre Arnold și Montgomery lângă Trois-Rivières, și s-au grăbit spre Quebec să ajute la apărarea orașului. Sosirea acestei
Bătălia de la Quebec (1775) () [Corola-website/Science/321647_a_322976]
-
forțele pe poziții defensive de-a lungul zidurilor și baricadelor interioare și s-a asigurat că voluntarii neexperimentați sunt comandați de ofițeri capabili. Oamenii aleși de Arnold pentru expediția sa erau voluntari din companiile din New England ce luptau în asediul Bostonului. Ele au fost asamblate în două batalioane; un al treilea batalion era format din pușcași din Pennsylvania și Virginia sub comanda locotenent-colonelului Daniel Morgan. Marșul prin sălbăticia Maine-ului a fost îndelungat și dificil. Vremea era umedă și rece
Bătălia de la Quebec (1775) () [Corola-website/Science/321647_a_322976]
-
aceasta să fie amânată până ce va fi cucerit Quebec City, întrucât locuitorii nu se vor simți liberi să acționeze în acest sens înainte de a li se asigura securitatea. Cei doi au convenit ca fabrica lui Pélissier să furnizeze muniție pentru asediu. Pélissier a făcut aceasta până la retragerea americanilor în mai 1776, moment în care a fugit și el, întorcându-se în cele din urmă în Franța. Furtuna de zăpadă a sosit în noaptea de 27 decembrie, și l-a făcut pe
Bătălia de la Quebec (1775) () [Corola-website/Science/321647_a_322976]
-
lui Montgomery au fost returnate la New York în 1818. Arnold a refuzat să se retragă; deși era depășit numeric de trei ori, temperatura era sub zero grade și i-au plecat numeroși oameni odată cu expirarea contractelor, el a asediat Quebecul. Asediul a avut un efect relativ redus asupra orașului, despre care Carleton susținea că are suficiente provizii pentru a rezista până în mai. Imediat după bătălie, Arnold i-a trimis pe Moses Hazen și pe Edward Antill la Montreal, unde l-au
Bătălia de la Quebec (1775) () [Corola-website/Science/321647_a_322976]
-
Thomas. Guvernatorul Carleton, deși părea să aibă avantaj semnificativ în ce privește forța umană, a ales să nu atace tabăra americană, și a rămas în interiorul zidurilor Quebecului. Montgomery, analizând situația înainte de bătălie, observase că Carleton luptase sub comanda lui James Wolfe în timpul asediului Quebecului din 1759, și știa că generalul francez Louis-Joseph de Montcalm plătise scump decizia de a ieși din interiorul orașului, ajungând chiar să piardă orașul și să-și piardă viața în bătălia de pe Câmpia lui Abraham. Generalul britanic James Murray
Bătălia de la Quebec (1775) () [Corola-website/Science/321647_a_322976]
-
de la Point Levis, dar avangarda acestei miliții loialiste a fost învinsă în martie 1776 în bătălia de la Saint-Pierre de un detașament de miliții locale proamericane. Când a sosit generalul Thomas, situația din tabără l-a făcut să tragă concluzia că asediul nu poate fi menținut și a început să pregătească o retragere. Sosirea la 6 mai a unei mici flote britanice cu 200 de soldați (avangarda unei forțe de invazie mult mai mari), a accelerat pregătirile de plecare ale americanilor. Retragerea
Bătălia de la Quebec (1775) () [Corola-website/Science/321647_a_322976]
-
fiului său, Tyrion, lordul Tywin Lannister pornește un război împotriva Casei Tully, familia Catelynei Stark și a Lysei Arryn. Robb Stark conduce armata nordicilor în Riverlands pentru a-l ajuta pe lordul Hoster Tully și a răzbuna moartea tatălui său. Asediul Riverrunului este condus de Jamie Lannister, în timp ce lordul Tywin își ține armata în sudul râului Trident, pentru a-l împiedica pe Robb să avanseze către Debarcaderul Regelui. Cu o mișcare îndrăzneață, Robb își desparte cavaleria și infanteria, prima trimițând-o
Urzeala tronurilor () [Corola-website/Science/321667_a_322996]