5,357 matches
-
și îl privește fără să răspundă, ca și cum tăcerea însăși ar vorbi pentru ea. — Igalaq nu mai aude bine de la o vreme, explică Père Joseph, după o clipă de tăcere penibilă. Povestea plecării ei e lungă. — Ba aud foarte bine, replică bătrâna. Am plecat pentru că nu mai suportam să văd ce a făcut omul alb din neamul meu, adăugă ea privindu-l drept în ochi pe Jan. Père Joseph roșește ușor. Urmează din nou un val de tăcere penibilă. Nu mai am
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
mai suportam să văd ce a făcut omul alb din neamul meu, adăugă ea privindu-l drept în ochi pe Jan. Père Joseph roșește ușor. Urmează din nou un val de tăcere penibilă. Nu mai am ce face acolo, spune bătrâna. Ce aș face acolo pot face foarte bine și aici, fără să trebuiască să asist la degradarea neamului meu. — Igalaq e una dintre cele mai cunoscute povestitoare ale tribului inuu, ne explică Père Joseph. Ceaiul e gata. Apucăm ceștile fierbinți
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
numai atât, adăugă Père Joseph. Iqalaq a ajutat mai mulți bătrâni din trib rămași pe drumuri, după ce tribul s-a destrămat. — Ca să încerce să compenseze nenorocirea pe care a adus-o irochezilor ? întrebă Jan. Père Joseph se încruntă. Chiar atunci bătrâna intră în cameră, pășind cu greutate, și se așeză din nou la masă. Avea privirea pierdută undeva departe, părând că nici nu era conștientă de prezența noastră. Apoi deodată își încreți și mai mult fața, părând că ia o hotărâre
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
încercare de explicație. Poate că furtuna aceea a fost determinată de starea în care se găsea igalaq, care a influențat cumva sarcina sa electrostatică sau câmpul său electromagnetic în așa fel încât au dat naștere la... — Prostii, i-o tăie bătrâna, făcând cu mâna a lehamite. Ani în șir am încercat să înțeleg ce s-a întâmplat atunci și n-am reușit. Și, mai mult decât orice, n-am vrut să mai folosesc niciodată puterea pe care mi-a dăruit-o
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
donații. Și, încet, încet, de-a lungul anilor, negura care plutise atâta vreme peste viața mea a început să se ridice... Sau cel puțin așa am impresia uneori... Père Joseph îi ia mâna și i-o strânge afectuos, și fața bătrânei se luminează deodată de un zâmbet larg și foarte încrețit. Mai târziu ne uităm la poze. Țin în mână fotografia lui igalaq, încă tânără, înconjurată de copiii din școală. Alături de ea, un bărbat înalt, cu ochi albaștri și privirea deschisă
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
mutat de la Hyatt la o bătrânică în apartamentul căreia Teo Haiduc ajunsese întâmplător cu câteva zile în urmă, mătușa unei ziariste locale cu care el avusese un schimb scurt, dar intens de experiență. Apartamentul a dispărut de pe fața pământului cu bătrână cu tot, precum și cu cea mai mare parte din lucrurile lor, câteva zile mai târziu, în urma unui raid NATo. Dar sistemele de transmisie au supraviețuit și au continuat să opereze din satele vecine, în timp ce roberto a reușit să ajungă printr-
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
Se așeză, după ce-și ceru voie, pe banca pe care se afla Încă o persoană. Un om În vârstă. Pe numele său adevărat Calugulan. Vecinii Îi spuneau Bubu Calugu. Rămăsese, de mai bine de doi ani, după ce-i murise bătrâna soție, doar cu micul cățel, roșcat, Dixi, pe care, toată ziulica-l plimba prin parcuri, pe aleile dintre blocurile-n care-și avea și el apartamentul, pe marginea arterei asfaltate, care ducea către partea nordică a municipiului, și pe care
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
De ce mă priviți așa? Nu mai semăn cu cel de altă dată? Cu care cel de altă dată? Cu Lo, cu care, oare, altul, decât cu micuțul și cu mutalăul de Lo, de la grădinița din spatele gării centrale a municipiului ăstuia?! Bătrâna, măruntă ca tufușoara de arbuști Încă vivaci, de pe marginea trotuarului, ridică fruntea, drept În sus, către muntele de bărbat care i se păru că o salută. Da. Eu v-am spus, sărut mâna, doamnă Iuli. Eu, ăsta, din partea dreaptă, a
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
bem, dar săptămîna are șapte nopți, ce facem În celelalte, Jesper? Antonia zice că În curînd o să ardă iar Sodoma, o arsese Tatăl, degeaba, s-a făcut la loc, s-a lățit cît tot pămîntul, zice mereu Antonia, o pacoste, bătrîna - cînd o apucă -, pentru că poate să declanșeze cine știe ce serie mizerabilă de nenorociri, strică un echilibru, fie el și instabil, dar totuși un echilibru, acrobație pe sîrma existențială, tot pică fiecare pînă la urmă, ce rost mai are focul Judecății de pe
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
nu trăise prea mult, nici nora; cei doi pieriseră Într-un accident nautic. Antonia rămăsese doar cu Thomas, aproape că Îl răsfățase. Femeia avea, poate, o inimă cît țara În care se născuse părintele ei, toată Rusia era În sufletul bătrînei; Rusia dinainte de revoluție, mereu Îi povestise tatăl, un transfug; acesta vorbea obsesiv despre Petersburg, despre moșiile strămoșești de lîngă Riazan, despre casa din Moscova; vara, toată familia mergea la Yalta, copiii se scăldau În Marea Neagră, care era albastră, cu cerul
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
zîmbete false, danturi false, alarme false, gene false, unghii false. Identități false! Copiii lui purtau nume care nu erau ale lor! Sorensen ar fi trebuit să se cheme toți! Cum ar fi putut, străini acum, să-i lege de o bătrînă neștiută, nițel scrîntită, care ar fi dat, poate, orice doar să știe că ei există? Sau, pornită - considerîndu-i odrasle ale necuratului -, i-ar fi afurisit, neînduplecată, chemînd iarăși pe Domnul pentru a pedepsi cu foc sfidarea pe care oamenii i-
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
cu oameni ca Antonia... Care, printre altele, spunea că ONU nici nu avea de ce să mai existe, de vreme ce păpa o grămadă de bani, făcînd, pînă la urmă, doar ce vroia America. Acuza se datora, desigur, și radicalului slav din sîngele bătrînei. Bunicuța devenea, uneori, neîncrezătoare: nu se Întîmpla nimic din ceea ce, convinsă, aștepta! Semne erau. Tot mai multe uragane, inundații, ceva cutremure, iar soarele, da, soarele ardea tot mai tare, pămîntul avea să se topească Încetul cu Încetul, pentru ca oamenii să
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
a portarului; unii chiar mai găseau un cuplu și se Împerecheau amestecați pînă spre ziuă, cînd reveneau, senini, În configurațiile anterioare. Lumea mergea Înainte, Antonia o trăgea Înapoi; mai rău, vroia să o Îngroape. Dumnezeu nu se lua după orice bătrînă, fie ea și nespus de cuvioasă. Maica Tereza, Înțelegătoare, nu ceruse Domnului să aducă prăpăd peste oameni. Era - Încă - loc pentru toată lumea; strîmbă, dreaptă, pocită, cuvioasă, nicicum; lume. Ori providența juca la două capete! - asta nu admitea Antonia. Sau nu
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
America emitea În eter miliarde, dacă nu o infinitate, de mesaje subliminale cu tentă sexuală, descoperise cea mai irezistibilă bombă pentru a cuceri lumea; mai Întîi, o experimenta pe Antonia. Prinsă Între două focuri, unul pornit din chiar carnea ei, bătrîna rezista tot mai greu: pentru a scăpa, chiar se gîndea să meargă la un sex-shop să cumpere o jucărie liniștitoare. Un falus de ebonită ar fi salvat, poate, planeta. Antonia ar fi Înțeles că trupurile mereu cer, mai ales cele
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
pe vremea lui Werther? - sărmanul, Își pierduse mințile, și ca el atîția, fusese o molimă În vremea aia, și Anna Karenina, mai tîrziu, În fine, tot mai rar așa ceva În Sodoma, cum ajunsese să numească Antonia planeta; Înnebunise de tot bătrîna, draga; Thomas, gîndindu-se la ea, s-a Înduioșat brusc: Ești o sfîntă! - parcă era cu el În celulă de cîteva clipe, venise să-l scape, ea avea o legătură specială cu Dumnezeu; nu, venise să-l omoare cu mîna ei
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Îi lăsase; nenorocoasă, cum fusese toată viața, poate și după, nimerind - cine știe? - În iad, pentru că Își luase zilele singură, un mare păcat; Înghițise cu votcă și un pumn de somnifere. Thomas o visase În urmă cu vreo două nopți, bătrîna era bine, Într-o pădure plină cu veverițe, păsări albastre, avea o rulotă acolo, avea și un prieten, simpatic tipul, se auzea muzică. Thomas era trimisul ei printre muritori, s-ar fi putut spune, după ce i se arătase În somn
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
trei zile, și care a zăcut așa în apartament în timp ce copilul ei de patru ani o privea și o striga de alături, din pătuțul său. noroc de plînsetele acestuia, ele au alertat pînă la urmă vecinii. în luna august, o bătrînă moartă de o săptămînă a avut noroc de pisica sa. Bietul animal, înnebunit din cauza foamei, se agita atît de mult în dreptul ferestrelor sfîșiind perdelele și încercînd să zgîrîie sticla încît a atras atenția unor trecători... mai discut cu un bărbat
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
închis de pleoapă. - Ce faci, se răsti deodată Marina la moș Costache, nu-mi dai bani de cheltuială? Doar n-o să te hrănesc cu vînt! Moș Costache se bîlbîi: - Nu-nu-nu mai ai bani? - Că mulți mi-ai dat, îi rânji bătrâna. Această familiaritate miră pe Felix, care totuși observă că, cu tot halul în care se afla Marina, ea n-avea aerul să fie o slujnică. Anumite trăsături mai fine îi înnobilau fizionomia. Mai târziu el află că bătrâna era o
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
îi rânji bătrâna. Această familiaritate miră pe Felix, care totuși observă că, cu tot halul în care se afla Marina, ea n-avea aerul să fie o slujnică. Anumite trăsături mai fine îi înnobilau fizionomia. Mai târziu el află că bătrâna era o rudă îndepărtată a lui moș Costache, pe care acesta, abuzând de împrejurarea că femeia, celibatară, n-avea unde să se ducă și era și cam slabă de minte, o folosea ca servitoare. Bătrânul își scărpină puțin chelia, apoi
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
mai ales, o gesticulație liberă, familiară. Râse la cele mai mici nimicuri spuse de Titi, spre satisfacția acestuia, punîndu-i mâna când pe umăr, când pe genunchi și declară tare celor doi bătrâni, spre aprobarea lor, că domnul Titi îi place. Bătrâna în papuci cu ciucuri întrebă moale, dar stăruitor, pe Titi despre întreaga lui stare civilă: dacă părinții îi trăiesc, dacă mai are frați, câți ani au, ce avere au și așa mai departe. Titi nu găsi întrebările inoportune, nu fu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
pe pat, greu de oboseală nespusă. Totul i se păru urât, dezolant, fără sens, casa lui Costache, o ruină părăsită, el însuși, un om aruncat în lume, fără nici un căpătâi. Ce să facă în această pustie, lăsată în grija unei bătrâne slabe de minte? Și Otilia, care îl certase că nu e cuminte că vrea să plece! Otilia i se desfăcu din întuneric. Își aduse aminte de întîia noapte în care pășise în această casă, de glasul fetei din capul scării
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
se auzi un huruit ca de mobilă târâtă pe dușumea și apoi bătăi de ciocan. Își aruncă ochii prin ferestrele geamlâcului și văzu că în curte nu era nimeni. Ușa de la odaia Marinei era închisă cu lacătul, ceea ce însemna că bătrâna nu era acasă. Moș Costache apăru deodată în curte cu un ciocan în mână. Privi înspre poartă, în fundul curții, în toate părțile, uitând să arunce ochii în sus, apoi se întoarse, călcând în vârful picioarelor chiar pe pământ, ca un
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
uscăciune, și intră. Atunci văzu acest lucru, care pentru el de altfel nu era o surpriză, că odaia, mai înaltă decât adâncă, era plină de lume. Se duse întîi la un fotoliu cu speteaza foarte înaltă, pe care ședea o bătrână cu fața pătrată, însă cu bărbia ascuțită ca un supliment triunghiular. Bătrâna avea pe cap o scufie împodobită cu jeuri, iar un ochi îl avea stricat de albeață, din care pricină privea pieziș și zâmbea în permanență. - Sărut mâna, mătușă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
nu era o surpriză, că odaia, mai înaltă decât adâncă, era plină de lume. Se duse întîi la un fotoliu cu speteaza foarte înaltă, pe care ședea o bătrână cu fața pătrată, însă cu bărbia ascuțită ca un supliment triunghiular. Bătrâna avea pe cap o scufie împodobită cu jeuri, iar un ochi îl avea stricat de albeață, din care pricină privea pieziș și zâmbea în permanență. - Sărut mâna, mătușă o firitisi tare Stănică, sărutîndu-iafectiv mâna ridicată în acest scop, cele dorite
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ce miroși așa a pâine caldă? Parcă sunt pe vremea când scoteam cuptorul! - Ei, ce miroase? zise Stănică cu umor. Ți-am adus covrigii tradiționali. Ce poate să-ți aducă un pârlit ca mine, ajuns la covrigi? Uite și alune. Bătrâna luă covrigii, foarte încîntată, și începu să ronțăie monoton. - Ia să văd, cine mai e pe aici? continuă Stănicăridicînd capul. Pe un pat bătrânesc, înalt și lat, cu multe suluri și perne, dar fără tăblii, ca paturile țărănești, ședeau îngrămădite
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]