5,989 matches
-
îl lași în urma ta vidat de substanță. Un text bine utilizat este un text pe care îl restitui culturii ca al tău. Asta mi se pare că am reușit prima oară cu Lysis, al lui Platon. Sau basmul Tinerețe fără bătrânețe; nu mi l-am însușit doar, ci l-am restituit culturii dîndu-i înțelesul meu, uneori poate chiar exagerând, îmbătat să-mi văd gândul peste tot. (Cineva îmi reproșa, pe bună dreptate, că e poate prea mult să văd în cele
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
în evenimentele nesemnificative ale zilei - și nu în curba soarelui pe un cer care te însoțește la orice ridicare a ochilor - este cheia mizeriei bucureștene. Sub soarele acesta teribil de franc, Noica începe să-mi vorbească despre preludiul morții, despre bătrânețea ca neputință. "Mi-am spus că dacă ajungi să nu mai trăiești adevărul acesta- astăzi pot face mai bine ceva decât puteam face ieri- nu mai merită să trăiești. Cât despre moarte, aș putea spune că mă aflu cu ea
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Moartea, de pildă, este un universal, este a fiecăruia și nu a tuturor în același timp. Imaginea morții cu coasa în mână este falsă, spun eu. Moartea trebuie imaginată mai degrabă purtând un pumnal, e moartea din basmul Tinerețe fără bătrânețe, care îl așteaptă pe Făt-Frumos ca moarte a lui și care, trăind întîrzierea celuilalt, amenință să moară ea. La fel ca moartea, susțin eu, înțelepciunea e și ea a fiecăruia: nu e nici ea o realitate de ordinul generalului. Și
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ianuarie 1981 Ora de plimbare matinală. "Le spuneam data trecută, dragă Sorel, lui Andrei și lui Gabi, că de nemurire au nevoie oamenii care nu au nimic de făcut. Aceștia merită să trăiască pe câte o pajiște a "tinereții fără bătrînețe" și să vâneze iepuri, ca acolo, în basm. În schimb, cine are ceva de făcut și a apucat să facă trebuie să moară împăcat. Vreau să vă spun că la fel se întîmplă și cu câteva din popoarele mari ale
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
cazul lui Isus, nu mai am de-a face cu biata suferință care ne scoate de pe linia de plutire. Am să vă dau un exemplu de ce înseamnă a trece din spirit în suflet cu cele două variante ale Tinereții fără bătrînețe: cea românească și cea siciliană. Știți cum se termină basmul romînesc: învoit de zânele de pe tărâmul Ființei să se întoarcă pe pământ, Făt-Frumos își regăsește casa părintească, deschide thronos-ul părintesc și, într-o chichiță, se află moartea, moartea lui, care
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
în tot acest răstimp, de la 9 dimineața până către miezul nopții, cu vorbiri dezlănțuite, cu reacții imprevizibile, cu accese de tiranie, cu volubilități neașteptate, cu irepresibile izbucniri în plâns, care îl făceau să se rușineze și să căineze amarnic ceasul bătrâneții. Avusese, cu o săptămână înainte, un salt de tensiune (amețeli, urechi înfundate) și coborâse la Sibiu pentru un control medical amănunțit. Analizele spuneau că totul este bine, dar pesemne că o spaimă a sfârșitului începuse să crească undeva în sufletul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
însoțească și să ne povestească "viața amoroasă a lui Blaga și Roșca". "Habar nu aveți câte anecdote știe omul ăsta", repeta întruna, în timp ce urca spre casa de lângă Schit, pentru a-l întîlni pe dl Hossu. Pe el, care făcuse apologia bătrâneții ca fiind punctul absolut de acumulare al vieții, din care este firesc să se răsfrângă sensurile ei cele mai adânci, pe el care se mirase cum de nu a învățat omenirea cultă, de șapte mii de ani încoace, să moară
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
revedem sistematic pentru că am nevoie de ei ca de o garanție a non-abrutizării mele. ( Mai e ceva: orice punte aruncată în urmă, către altă generație decât a ta, către prieteni tineri, este singura soluție pentru a evita singurătatea lugubră a bătrâneții. Vai de cel care moare în cotlonul lui ca "ultimul reprezentant al generației sale".) 25 februarie Ieri, după ce m-am despărțit de "copii", am simțit nevoia să recitesc paginile despre Don Giovanni-ul lui Mozart, cu care Kierkegaard deschide analiza "stadiului
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ceva, să nu consideri niciodată că ai încheiat ce aveai de făcut. Asta însemna pentru el "să nu mori fără rest". Moartea trebuie să te prindă la treabă și să ieși astfel din scenă în timp ce îți rostești încă rolul. Depresia bătrâneții este starea celui care consideră că a spus ceea ce avea de spus, că și-a rotunjit fapta și că de-acum așteaptă să moară. În ce-l privește, Noica și-a aplicat teoria la propria lui viață și "i-a
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
dictate de-un simțimânt adevărat și de o judecată dreaptă, deși a dezvălit cu o claritate naivă acea părticică de filozofie pe care spiritul universului o sădise și în el, totuși puțini știu că el mai trăiește, puțini știu dacă bătrânețea lui e încunjurată de acel respect al societății pe care bătrânii de soiul lui au dreptul de a-l pretinde. Scrierile lui sunt puține la număr. O comedie în trei acte Buna educație, un număr mic de poezii meditative și
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
altele care urmează multă polologhie de a le mai înșira prin jalobă”, își încheie soacra plângerea împotriva ginerelui. Dacă punem la socoteală ce-i va fi dat ca zestre, ce mai avea rezervat și pentru ceilalți copii, cum și pentru bătrânețile ei, nu e prea greu de înțeles că familia Tiron, cu locuința în Slobozia-Torcești, sat răzeșesc (Cătunașii), dispunea de o frumoasă și îndestulătoare gospodărie. De altfel, ginerele ei, Gheorghiță Sobieschi, era om foarte întreprinzător în afaceri, tot timpul preocupat să
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
de pedeapsa capitală. S-a întâmplat așa ceva ? Nici vorbă, Mitică Buruiană trăiește în ziua când se aștern aceste rânduri pe hârtie, se bucură de drepturile acordate veteranilor de război, dar asta nu-l împiedică să cerșească la Tecuci, invocând acum bătrânețea, lipsa vederii. O singură familie din comuna Umbrărești a fost deportată în Transnistria, familia lui Mihai Gotu, multă vreme guard comunal la Primărie, cu mulți copii, ca toți țiganii. Deportarea acestei familii a fost determinată de comportamentul său, fiind acuzat
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
o adevărată señora... ca mine, chiar dacă dumneavoastră sunteți bogată și cumva cultă. Dar le cam beți... și le fumați... și ați îmbătrânit. Eu nu beau, bineînțeles că nu fumez și am îmbătrânit de asemenea... DESIRÉE: Fiecăruia-i vine rândul la bătrânețe, când apucă să trăiască mai mult. BIANCA: E întotdeauna un teatru nesfârșit cu oamenii care trebuie să îmbătrânească odată și-odată... DOAMNA GROLLFEUER: Am să povestesc zilei de azi despre convingerea absenței, știți dumneavoastră, o să povestesc despre o exteriorizare, care
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
în craniu Oamenii Toți având la ei povești, o groază de povești excitante Și ei înșiși terminându-se în cele mai împuțite povești O să mă aducă acasă împotriva mea Nici un om nu vrea să scoată totul la iveală Putoarea mea, bătrânețea mea, sfârșitul meu idiot Există numai oamenii care nu există Și acum mă va înfuleca câinele. (furios) Tuuuu Tu ce pe tine nici o formă nu te-a găsit Tu poți să mă ai cu bucurie Numai Pe mine Nu am
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
Weber, fiecare drept politic sau economic cere o birocrație ca să îl asigure. Dacă oamenii au dreptul la exprimare liberă este nevoie de un sistem legal care să determine când acel drept a fost violat. Dacă declarăm că securitatea financiară la bătrânețe este un drept, avem nevoie de o administrație a asigurărilor sociale să adune impozitele și să distribuie pensiile potrivit unui set de reguli. Toate acestea ne pot determina să gândim că Max Weber a considerat birocrația ca fiind o invenție
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
femeile cu copii. Atât femeile cât și familiile au beneficiat de această intrare a soțiilor și mamelor în forța de muncă. Veniturile suplimentare obținute ajută familiile să facă față unor cheltuieli mai mari, asigură educația copiilor și evită sărăcia la bătrânețe. Înlăturând dependența absolută de suportul financiar al soților, soțiile care muncesc exercită o putere mai mare în căsătorie, fapt care le ajută să creeze o relație relativ egală. Contribuțiile bărbaților în gospodărie și la creșterea copiilor. Deși în multe feluri
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
de timp pe care o persoană poate să se aștepte să o trăiască. Speranța de viață este calculată pe bazele riscului curent al morții indivizilor dintr-o generație ipotetică, în fiecare an de viață a acestora, de la naștere până la vârsta bătrâneții. Astfel, ea este bazată pe realitatea morții, dar nu este influențată de amestecul oamenilor bătrâni și tineri dintr-o populație. Prin urmare, dacă vrem să comparăm mortalitatea în populații cu diferite structuri de vârstă, speranța de viață este folosită statistic
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
-lea au însemnat că majoritatea populației era tânără oamenii nu trăiau suficient ca să ajungă să îmbătrânească. Declinul ratei natalității și creșterea așteptării de viață înseamnă că mai mulți oameni trăiesc mai mult și mai mulți dintre aceștia ajung la vârsta bătrâneții. Oricum, declinul ratei nașterilor înseamnă că mai puțin copii se nasc și, în egală măsură, aceasta conduce la schimbarea structurii pe vârstă a populației. Creșterea proporției bătrânilor în populație creează creșterea poverii dependenței acestora, ceea ce se numește creșterea ratei dependenței
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
ori se schimbă în cicluri. Unii văd asta ca oscilații fără sfârșit, alții ca un ciclu asemănător sensului vieții de la naștere până la moarte. Oswald Spengler a făcut o analogie între culturi și ciclul vieții umane: tinerețea este urmată de maturitate, bătrânețe și moarte. În 1918 el a scris lucrarea Declinul Occidentului în care prezicea acest fenomen. Dar predicția lui a căzut la examenul timpului. Un alt gânditor proeminent al teoriei ciclice este istoricul Arnold Toynbee. Acesta a argumentat că toate civilizațiile
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
atare, nici venituri, fie au șanse bune în carieră, dar le valorifică în detrimentul vieții personale). Pe tineri îi reprezentăm ca fiind dinamici și preocupați de carieră, tratând relațiile cu sexul frumos cu mai multă sau mai puțină responsabilitate. Reprezentarea anilor bătrâneții este diferită pentru femei și bărbați. În media din România se promovează o imagine degradantă a bătrâneții: persoane inactive, „urâte”, neîngrijite, bolnave, neajutorate (Grünberg, 2005, p. 244). Neajutorarea este însă diferit receptată: bătrânii sunt reprezentați ca având nevoi de susținere
Gen și putere by Oana Băluță () [Corola-publishinghouse/Science/1991_a_3316]
-
îi reprezentăm ca fiind dinamici și preocupați de carieră, tratând relațiile cu sexul frumos cu mai multă sau mai puțină responsabilitate. Reprezentarea anilor bătrâneții este diferită pentru femei și bărbați. În media din România se promovează o imagine degradantă a bătrâneții: persoane inactive, „urâte”, neîngrijite, bolnave, neajutorate (Grünberg, 2005, p. 244). Neajutorarea este însă diferit receptată: bătrânii sunt reprezentați ca având nevoi de susținere acute, care, dacă nu sunt satisfăcute, duc la moarte sigură, în timp ce bătrânele sunt mai ales reprezentate ca
Gen și putere by Oana Băluță () [Corola-publishinghouse/Science/1991_a_3316]
-
mai mult față de bărbați. Acest aspect adaugă o nouă dimensiune în reprezentarea femeilor bătrâne: singurătatea. Imaginea generală este aceea în care bărbații sunt permanent asistați în plan privat: de părinți în copilărie, de soții la maturitate, de copiii lor la bătrânețe. În plan public, aceștia pot avea cariere de succes cărora li se dedică și prin intermediul cărora își rezervă de la viață cu fiecare ocazie partea leului. Pe măsură ce anumite aspecte ale vieții se desfășoară între parametrii constanți, stabili și repetabili, ele permit
Gen și putere by Oana Băluță () [Corola-publishinghouse/Science/1991_a_3316]
-
nu acceptă nicio răzvrătire. Cruzimea sa este împinsă până la extreme: acceptă sacrificiul propriei progenituri, decât să încalce rigidele precepte ale unei societăți intransigente. Natura conflictului, care rămâne la Boccaccio de cele mai multe ori exterior, social, pornește de la opoziții precum tinerețe vs. bătrânețe, nou vs. vechi, pasiune vs. rigiditate, dragoste vs. cruzime, decizii juste vs. răzbunare lașă etc. Jertfa la care este supusă femeia sau căreia îi este victimă, în îndârjirea ei de a-și apăra sentimentele cele mai puternice, devine o consecință
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
ei în două ipostaze: fie atunci când a avut un destin exemplar, demn de a figura drept exemplu, de a fi o pildă pentru ceilalți, fie, surprinzător, atunci când a cunoscut toate aspectele vicioase și compromițătoare ale vieții, dar le recunoaște la bătrânețe inutilitatea sau deșertăciunea („Căci nu-i pândar mai bun într-o pădure/ Decât acela ce-a știut să fure/ și s-a lăsat de tâlhărit...”)132 Părinții devin responsabili de cursul firesc al vieții propriilor copii, trebuie să-l ocrotească
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
l ar impinge să facă altminterea”172. Există multă subtilitate în aceste cuvinte rostite cu un aer filosofic. Tânăra dezvăluie apoi detaliat istoria personală: a respins căsătoria cu regale Scoției, cerută de tatăl ei, monarh al Angliei, din teama că bătrânețea acestuia ar împinge-o spre păcat. Menționează că a venit la Roma, în taină, cu o bună parte din comorile părintești (fata știe, cu diplomație, să introducă aceste detalii, doleanța ei admirabil susținută verbal trebuia dublată și financiar). Dezinvoltura cu
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]