KorAP: Find »[drukola/base=bec & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...145 146 147 ...161 >

4,015 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187

valurile prăfoase. Fusesem, fusesem - deja visul se destrăma, întinderile lui luminoase, de mătase deșirându-se în emoții nebuloase, nori mici și colorați de sentiment, dispersați de mișcarea minții mele trezite la realitate. Așa se întâmplă întotdeauna cu visele din Fragmentul becului; când sunt complet treaz, dispar. Am mijit ochii la bec. Cât e ceasul? De undeva, vocea lui Scout spuse: — Mai bine să nu știi. Am mormăit și m-am întors pe o parte, dar n-am reușit să mă simt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
luminoase, de mătase deșirându-se în emoții nebuloase, nori mici și colorați de sentiment, dispersați de mișcarea minții mele trezite la realitate. Așa se întâmplă întotdeauna cu visele din Fragmentul becului; când sunt complet treaz, dispar. Am mijit ochii la bec. Cât e ceasul? De undeva, vocea lui Scout spuse: — Mai bine să nu știi. Am mormăit și m-am întors pe o parte, dar n-am reușit să mă simt bine - ceva urgent îmi anima creierul. Pentru eul meu adormit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
nu te poți îndura să lași în mașină. Să nu iei însă prea multe; avem mult de mers pe jos. Ian mă privi cum golesc rucsacul, apoi cum îl umplu cu haine, un sac de dormit, casetele și caietele cu becul, lanterna, dictafoanele și mai multe pachete de baterii. Când am strâns chingile și cataramele, Scout apucă într-o mână punga de plastic cu mâncare pe care o cumpăraserăm de la un service deschis nonstop și dădu ocol mașinii pentru a scoate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
secunde, totul fu întunecat, apoi se ivi o dâră de lumină care se preschimbă într-un dreptunghi lung, când o altă ușă se deschise în față. Prin ea am văzut rafturi cu cărți, parterul librăriei noaptea, nemișcat și tăcut, cu becurile acelea galben-portocalii „de avarie“ aprinse. În fața mea, silueta lui Scout deveni adevărata Scout când ea trecu pragul ușii și intră în librărie. Am urmat-o. Încărcați cu genți și cu o pisică roșcovană, am stat acolo - doi excursioniști care nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
în sus. M-am forțat și am tras rucsacul în gaură, amortizând mare parte din greutatea lui cu capul și echilibrându-l cu brațul drept în timp ce coboram. Scara mă conduse într-un coridor foarte lung și foarte drept, de ciment. Becuri slabe, portocalii, atârnate de cabluri și garnituri îngălbenite luminau spațiul până destul de departe în ambele direcții. De-a lungul unui perete erau prinși colaci de cabluri groase și negre, iar de-a lungul celuilalt se zăreau la anumite intervale scări

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
mers pe coridorul electric de acces numărul patru cam două ore. Am urcat pe-o scară în ceea ce părea a fi un depozit abandonat, apoi am străbătut o estradă și am coborât într-un tunel mai îngust, mai compact, cu becuri pâlpâitoare. Am discutat mult, despre nimic în mod special, Scout punându-mi o sumedenie de întrebări despre muzică, despre formațiile care mai erau încă unite și despre cele care se destrămaseră și despre televiziune, în principal despre cine cu cine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
ne-spațiului. Ne-am spus glume, comportându-ne ca și când: a) glumele noastre ar fi fost mai comice decât erau de fapt; b) glumele celuilalt erau incredibil de proste. După una dintre poantele mele, Scout se opri brusc, rămânând nemișcată sub becurile pâlpâitoare. — Ce-i cu labele alea lungi? repetă ea. Se uită la mine fără să înțeleagă, așa cum se uită publicul la cei mai ciudați invitați ai lui Jerry Springer. Eric, de ce să-i faci asta cuiva? — Ești o filistină, am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
am cărat pe Ian cu rândul, ne-am înghiontit, ne-am atins mâinile pe jumătate întâmplător pe jumătate intenționat într-un fel care până la urmă ne făcu să ne ținem de mână fals-nepăsători, mergând și discutând pe sub lumina încețoșată a becurilor slabe. Ne-am oprit să ne umplem ploștile dintr-o uriașă țeavă de alimentare spartă, care se vărsa zgomotos într-un soi de rezervor industrial parțial acoperit. Ne-am sărutat pe marginea lui și Scout l-a numit cascada cea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
pare rău, am spus după câteva clipe. — De ce? Se întorsese, așa încât nu-i puteam vedea fața, și își potrivea curelele rucsacului. — Ce ai făcut? Sală după sală, scară după scară, ne-am croit drum în adâncul bibliotecii; un loc cu becuri vechi, pâlpâitoare, orbitoare, și rafturi întregi de cărți de la începutul secolului, care se ridicau pline de praf și tăcute în rânduri ordonate după un sistem care nu se mai folosea. — Uite. — Ce e? Am pus cușca lui Ian jos și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
din loc în loc, cărți de telefon groase, cu coperte de hârtie, dicționare, manuale - și fuseseră ridicați conform unei tehnici precise de zidărie. Un scaun simplu, de lemn și o masă stăteau în mijlocul camerei și spațiul era iluminat de un singur bec atârnat la capătul unui cablu lung. — Uau! Scout stătea lângă masă și se uita la cupolă. — E ca o biserică sau ceva de genul ăsta. Vino să vezi. Mi-am sprijinit rucsacul de masă și m-am urcat pe marginea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
aventurier aruncat într-un loc straniu, culcându-mă cu o fată pe cât de puternică, pe atât de fragilă, în mintea căreia sălășluia lucrul ăla. Unde oare găsisem toate fațetele astea? Poate că veniseră de la adevăratul Eric Sanderson, cel din Fragmentul becului. Poate că îi descoperisem uneltele de mult îngropate - costumul și mașina de Batman și toate replicile lui tăioase - și acum mă plimbam în persoana cuiva care nu avea să-mi aparțină niciodată cu adevărat. Sau poate, spun doar poate, era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
pește. Încăperea din „a“ părea puțin mai mică decât cea din „R“ și mult mai dezordonată, podeaua fiind îngropată sub mormane răsturnate de hârtii scrise cu pixul. Exact ca și în încăperea din „R“, spațiul era luminat de un singur bec și pereții erau făcuți din cărți cu coperte cartonate, aranjate asemenea cărămizilor. Însă în mare parte, această ispravă omenească era ascunsă de troienele și tumulii de hârtie scrisă care se ridicau până la înălțimea taliei și-a umerilor. În mijlocul camerei se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
ele nu fuseseră cruțate pe de-a întregul. Bucăți șifonate de hârtie și pagini strânse alandala îi umflau buzunarele pantalonilor negri, de școlar și halatul peticit și deșirat. Era scund și avea probabil șaptezeci de ani. Lumina slabă a unicului bec nu răzbătea prea bine prin bolta lui de păr și asta îți dădea impresia că te uiți la un om care te privește din adâncul unui șifonier. Fața lui, atât cât reușeam să văd din ea, era ridată și maronie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
pe coridorul secundar, strigând pis pis pis fără oprire. Coridorul cel nou părea mai îngust, cărțile erau mai aproape de mine, absorbeau sunetele. Larma din spate se stinse repede în pereți și-mi ieși din cap. Acolo, lumina era mai slabă. Becuri acoperite cu abajururi simple albe, atârnau din tavan la intervale nu tocmai regulate, așa încât cercurile de lumină galbenă nu se prea întâlneau, lăsând să crească în zonele întunecate dintre ele umbrele lungi ale cărților. M-am întrebat, fără să fiu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Clio. Pic. Pic. Pic. Nici măcar nu-mi dădusem seama că plângeam. Apoi am închis ghidul lui Clio, am coborât de pe patul Primului Eric Sanderson și mi-am luat rucsacul, trăgându-l prin cameră după mine. Am scos din el Fragmentul becului și caietele mele de notițe și le-am recitit, o dată, de două ori, de trei ori, simțind o nostalgie dureroasă după ceva simplu și normal și solid. M-am gândit mult la Clio și la Eric. După care, pentru că nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Eric într-o pungă de plastic; Enciclopedia peștilor insoliți, ghidul lui Clio, plicul gol de fotografii și (după o scurtă meditație lăuntrică) supracoperta cărții lui Randle cu mesajul ascuns de la Primul Eric Sanderson. Mai pusesem și caietele mele cu Fragmentul becului. Mi se părea logic să iau totul, să încerc să-l conving să se uite la toate. Pe când mă îmbrăcam, îmi făceam griji că lumina va fi stinsă și că labirintul de cărți și coridoarele vor fi imposibil de străbătut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
sub pleduri încă îmbrăcat, așa că m-am ridicat încet în capul oaselor. — Ce? — În caietele astea, ai trecut ceva cu vederea. E într-adevăr o treabă foarte isteață. Am încercat să-mi concentrez privirea. Fidorous îmi citea caietele cu Fragmentul becului. — Hei. Nu poți să intri așa, pur și simplu, și să-mi cotrobăi prin lucruri. Dar n-am făcut asta. Ai uitat-o aseară. Avea dreptate. Uitasem punga de plastic, o lăsasem în camera cu masa și lumânările. — Tot nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
sigur că e tocmai așa. Mi-am trecut degetele prin păr, ca și când electricitatea statică astfel generată putea ajuta la punerea în mișcare a creierului meu. Codul QWERTY făcea parte din metoda de codare folosită în cazul textului care alcătuia Fragmentul becului. Pe scurt, însemna că o literă corect decodată putea fi găsită lângă litera care o codifica, așa ca pe o tastatură QWERTY standard, după cum urmează: Figura ??? Aici, litera codificată este F, așa că litera corect decodificată trebuie să fie E, R

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
anevoios. Adică tu crezi că există un sistem? — Da, încuviință Fidorous. Dar asta nu e decât vârful aisbergului. Uite. Luă un pix din buzunarul jachetei sale și găsi o pagină goală într-unul dintre carnețele. — Prima literă din tot Fragmentul becului este C de la „Clio, cu masca de scafandru pe față“, corect? — Mda. — Dar înainte să aplici QWERTY pentru a o decodifica, în însemnările tale se spune că, la origine, litera asta a fost un V... Figura ??? ... ceea ce înseamnă că litera

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
nu are singurul rol de a încifra un text, ci și de-a îmbina două texte. Ceea ce vezi tu este prima literă a celui de-al doilea text, mai mic, dar cât se poate de distinct de primul. — Deci, Fragmentul becului ascunde mai multe? — Da. Cel puțin, e sigur că ascunde mai mult din ceva. M-am uitat la litera compusă din săgeți trasate cu pixul. — Din păcate, zise Fidorous, închizând caietele Fragmentului becului și dându-mi-le, acum nu putem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
poate de distinct de primul. — Deci, Fragmentul becului ascunde mai multe? — Da. Cel puțin, e sigur că ascunde mai mult din ceva. M-am uitat la litera compusă din săgeți trasate cu pixul. — Din păcate, zise Fidorous, închizând caietele Fragmentului becului și dându-mi-le, acum nu putem să dedicăm mai mult timp acestei descoperiri. — Doctore, dacă aici se mai ascunde un text, trebuie neapărat să știu ce spune. Mă tem că evenimentele ne prind deja din urmă. Scout a stabilizat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
s-ar putea să ne prindă bine. Cu părul încă ud de la duș și îmbrăcat în pantaloni de camuflaj, o jachetă groasă, cu guler înalt și încălțat în bocanci, toate luate din camera Primului Eric Sanderson, cu caietele conținând Fragmentul becului și toate celelalte descoperiri ale mele în rucsacul din spate, cu paharul cu hârtie într-o mână și o pungă plină de dictafoane în cealaltă, l-am urmat pe Fidorous prin coridoarele mărginite de cărți. — Cum rămâne cu Ian? — Motanul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
După câteva minute, coridorul se sfârși cu o scară care cobora spre o ușă. — Ăsta-i portul secat, zise Fidorous. Am intrat într-o pivniță mare cât un supermagazin, cu o podea netedă, din ciment, tavan înalt și șiruri de becuri atârnând de cabluri lungi și încâlcite ca pânza de păianjen. Scout era acolo. Lucra la ceva în mijlocul camerei. Haide, mi-am spus. Asta e. Așa se termină totul, într-un fel sau altul. Mai trebuie să fii puternic doar încă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
lichid și gonind în jos prin albastrul infinit către abisurile întunecate... Icnind, m-am ridicat în capul oaselor. Mi-aminteam. Mi-aminteam visul. Fiecare detaliu clar ca lumina zilei, clar ca o peliculă Tehnicolor de înaltă rezoluție. Până acum, visele Becului se evaporaseră mereu în senzații vagi atunci când reveneam la starea de trezie, dar acum, din cine știe ce pricină, acesta mi se fixase în minte. Înainte să mă pot concentra asupra lui, asupra motivului pentru care se întâmplase, asupra posibilei sale semnificații

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
fusese ca și când moneda s-ar fi întors pe cealaltă parte. Fața ei familiară fu îngropată și cealaltă față ieși la lumină. Schimbarea nu era uriașă - nici una dintre amintirile pe care ludovicianul le luase nu se întorsese și nici unul dintre visele Becului dinainte nu era mai limpede -, dar exista. Moneda se răsucise. De undeva dinlăuntrul meu ieși la iveală o expresie: imaginea devine reflecția, iar reflecția, imaginea. — Hei. Scout stătea în spatele meu pe punte. Purta impermeabilul acela mare pe care-l văzusem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]