5,219 matches
-
pe malurile Indusului. Se crede în monștri fantastici, în zâne răufăcătoare, în influențele vătămătoare ale astrelor, în deochi (farmece). Vrăjitoarea joacă aici un rol important, sub numele de babă; popa nu disprețuiește să-i facă concurență prin exorcizările cele mai bizare. Marțea e o zi nefastă prin excelență, cu mult mai mult decât vinerea. Nimeni n-ar îndrăzni să pornească la drum sau să întreprindă o afacere de ceva importanță într-o astfel de zi. Dacă, din prea multă politețe, cineva
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
reciproce de prietenie pe care nici unul nu le-a pus în cuvinte. Această anecdotă explică relația ciudată și sobră dintre cei doi bărbați în Noua Guinee, care, la rîndul ei, este o explicație a incapacității naratorului de a lămuri moartea bizară a lui Massuro, în timp ce neagă atît de categoric că frica ar fi fost motivul. Din ce în ce mai mult, se cere ca problematica colonială să fie luată în calcul. Totul corespunde faptelor pe care le-am descoperit în text. Datorită acestor aspecte, atmosfera
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
Gizeh. Sfinxul străjuiește sobru și tăcut marea piramidă a lui Keops și Kefren, faraoni ai Egiptului antic, despre care unii spun că sorgintea lor ar fi atlantideană. Piramidele imense privesc din netimp, dovezi misterioase ale înțelepciunii și puterii, unei lumi bizare demult apuse. Grandioasa lor geometrie milenară, a incitat la dispute, conflicte, polemici, pe giganții antichității:Homer, Herodot și Pitagora, uimind posteritatea. Coloșii din Gizeh, mărturii ale unor epoci triumfale demonstrează existența unor puteri enigmatice și nebănuite pe aceste teritorii. Platon
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
și ascultare. La ieșirea din memfis, fața i se acoperă cu o eșarfă neagră, de către, un preot anonim. Ușa enormă de aramă se deschide triumfală, aerul cald, frumos mirositor îl lovi cu putere în față, năucindu-l. Din adâncuri zgomote bizare și reverberații de ecou străbat eterul, lovindu-i dureros timpanele. Intrase într-o lume halucinantă, a netimpului altei dimensiuni. Voci misterioase îl ademeneau, îl chemau fascinându-l. Preludiul marii aventuri îl arunca în agonie și extaz. Unul din ghizi ia
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
semeni. Cele patru biserici construite pe domeniul castelului, împreună cu capela familiei stăpânitoare, erau mai mult decât suficiente, pentru cele o mie de suflete care trăiau pe acele locuri. Pacea Paradisului a fost tulburată instantaneu într-una din nopți, de zgomote bizare. Era după miezul nopții când contele și familia sa au fost treziți de zăngănituri de arme, scuturi și armuri, larmă infernală, strigăte, urlete. -Ce se întâmplă? Cine a îndrăznit să-mi încalce domeniul?-întrebă contele Ludovic, pe căpitanul gărzii. -Măria
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
o sută de secunde. Toată audiența era numai ochi și urechi, colonelul se așeză pe o canapea executând mișcări circulare ale brațelor, succedate de altele rectilinii pe orizontală și verticală. Spontan lumina policandrelor din tavan s-a stins, odată cu aprinderea bizară și misterioasă a celor trei lumânări mari din sfeșnicile de alamă. Gazda își întinse brațele cu podul palmelor înainte, simulând o mișcare de apărare împotriva unui pericol imaginar. La sfârșitul acestei impresii disimulate, la capătul opus al salonului apăru spectrul
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
că nu poate vorbi, nu poate deschide gura, să-și miște mandibula și buzele. Patul începu să se miște ridicat de o entitate malefică până în tavan, planând și apoi coborând ușor la locul de pe dușumea. De la mansardă se auzeau zgomote bizare, certuri, urlete, voci, pahare sparte, trântituri de mobilă. Pendula de pe hol bătuse de miezul nopții. Mihail observă că poate să se miște. Deschise ochii. Deasupra patului se zbenguia levitând, o luminiță galben strălucitoare, care se îndrepta fulgerător spre ferestră ieșind
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
deratizat podul casei crezând că sunt șobolani. Pisicile și câinii i-am deparazitat, hrănindu-i bine, crezând că schimbarea de comportament este produsă de aceste cauze. Cu toate măsurile luate nimic nu s-a schimbat în situația mea. Dimpotrivă. Fenomenele bizare se amplificau. Apariții stranii, turbulente și foarte agresive au început să-mi bântuie casa. Pahare și farfurii sparte peste tot. Mobila desmembrată și ciopârțită, lenjeria și hainele rupte, împrăștiate peste tot. Zeci de luminițe galben strălucitoare, de mărimea unei nuci
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
pe sus schelălăind de durere. La cântarea cucoșilor strigoii rebeli au dispărut ca înghițiți de pământ. Adoua zi am găsit butoanele de la aragaz deschise și în pod un început de incendiu, din cauza unui scurt circuit inexplicabil la instalația electrică. Situație bizară și fără cauze justificative. Am aeresit imediat încăperile casei și am remediat așa zisa avarie la instalația electrică, propunându-mi ca pe viitor să fiu mai prevăzător și mult mai prudent. Am hotărât pe loc să-mi schimb tactica și
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
într-un tunel. Culorile sunt feerice. Dacă ași fi avut corpul fizic, la trecerea prin tunel ași fi fost dezintegrat, spulberat. Aceasta este dimensiunea antimateriei. Corespondent antagonic al lumii noastre. În această lume nonmaterială și atemporală, se conservă în mod bizar, trecutul și viitorul lumii terestre. Am parcurs un câmp eteric al existenței biofizice. Palierul astral, al psihocâmpurilor individuale. Palierul mental al psihocâmpului colectiv. Prin fereastră intra dublura profesorului. Survola în semn de recunoaștere eterul salonului, după care ușor intră în
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
dușmanii Măria-ta. -Ahaaa!Boier Cornea e capul răutăților!Adu-i aici Grațiano. -Mefistofel ai auzit porunca?Adu-i aici pe boierii trădători. În sala tronului se stârni o vijelie care mișca draperiile grele din pluș purpuriu. Tunete și fulgere bizare degajau un fum dens. Din perdeaua de fum au apărut o sută de boieri, care văzându-și Domnul tremurau de frică, făcând plecăciuni, au îngenunchiat. -Iertare Măria-ta-strigau îngroziți cei o sută. -Gărzi!Descăpățânați-i!Leșurile să fie aruncate la câini
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
facem plata. Lada a fost adusă. -Nisip. Nisip mi-ai dat Grațiani. Galbenii s-au transformat în nisip. -Ți-am spus Măria-ta, soluțiile date de mine nu sunt decât efemere. Plata este de alt soi. Petru a avut o moarte bizară și neelucidată. A fost găsit a doua zi, fără suflare în pat. Vicenzo Grațiani astrolog, magician, spițer și vraci a dispărut fără urmă. În cabinetul lui Grațiani. hatmanul a găsit o păpușă de ceară cu înfățișarea lui Petru, înțepată cu
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
-l fulgerător. Când dricul era condus spre cimitir cu trupul magicianului, porni o ploaie torențială. Toți au fugit la adăpost. Caii de la dric au fost deshămați de vizitiu și duși la adăpost. După jumătate de oră, ploaia încetase. Dricul dispăruse, bizar, misterios. Căutat în tot orașul și împrejurimi, a fost de negăsit. A doua zi locuitorii orașului s-au trezit cu mari schimbări. Fiecare își avea casa mutată pe locul casei vecinului și cea a vecinului nîn locul casei lor. Fiecare
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
o căutam. Era departe de stație și în afara bulevardului principal, spre câmpie, doar cu câteva case, plină de gropi, hârtoape... - Na, mă, și ție, i-am zis băiatului, și i-am dat niște mărunțiș. Dobrinescu era acasă și în mod bizar singur. Nu era o casă, ci un fel de dărăpănătură, cu o singură odaie. în odaie, frig ca afară. - Ce dracu faci tu aici? l-am întrebat. Stătea în pat și citea, învelit într-o plapumă dubioasă, sordidă ca și
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
fost spânzurat... Nu uita că Apostol Bologa se angajează voluntar și abia pe frontul românesc își aduce aminte că e pus să tragă în frații săi. - Ce vrei să spui, Codrine? Dobrinescu ne asculta, curios. Codrin surâse și o lumină bizara apăru, involuntar, pe chipul său. Ar fi vrut să-mi răspundă, dar nu mai putea. Nici el nu știa ce vrusese să spună. Desigur, că toate acestea ar fi trebuit să înceteze? Că dacă ar fi fost după noi, cei
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
Să răspundă Nilă precis la astfel de întrebare... De ce, de ne ce, nu era bine să ies... Cu frizura ieșindu-i de sub șapcă și cu mâinile în buzunarele pantalonilor, îndoindu-se, îmi repetă: - Stai nabii aci! In clipa aceea zgomotul bizar pătrunse prin poarta de la intrare: ta-ta-ta-ta! Apoi imediat: ta-ta-ta-ta! Ta-ta-ta-ta! O luai spre ieșire și Nilă nu mai putu să mă oprească. Bulevardul era aproape pustiu. Tramvaiele numeroase care treceau pe-aici pieriseră. începui să merg aiurea, la dreapta, în
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
de un profesor care când deschidea catalogul dădea peste numele lui: Bârzoi, șoptea și Bârzoi ieșea din bancă disperat și ne chinuia îndelung urechile cu scârțâiturile viorii lui... habar n-avea, dar nu știam ce avea cu el ștersul și bizarul profesor, îl scotea numai pe el și voia cu tot dinadinsul să-l învețe, îl sfătuia, îl corecta, îl punea s-o ia de la cap, era numai un dialog al lor, al cărui sens ne scăpa, uneori suna clopoțelul și
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
mălai; când era proaspătă, era bună. Adesea întîlneam nemți pe marile bulevarde, totdeauna în grupuri, în linie de patru sau cinci, în ținută impecabilă, rași, uniforme gri-bleu, frizați, descheiați la gât, cu boneta pe-o parte, în același pas, automate bizare într-o lume pestriță, care se dădea la o parte din calea lor: nu erau ei ceva nefiresc? Diaconescu avea față de război o atitudine de spectator: "Dacă nemții nu câștigă imediat, se împotmolesc ca armata lui Napoleon. Dar nu se
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
Delafras să mi-l și publice... De ce nu? N-am predat scrisoarea imediat, m-am plimbat multă vreme de la un capăt la altul al străzii. Părăsirea gândului de a mai învăța mă arunca în prada unei exaltări neașteptate. Aveam senzația bizară că am câștigat, printr-un simplu act de voință, opt ani de viață, care îmi apăreau liberi, fără obstacole, ai mei singuri... Da, crezusem că sunt liber, dar abia atunci mă simțeam cu adevărat liber... Am predat, după ce bătăile inimii
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
mult muștar", am râs de poetul care ne amenințase că ne trage palme, l-am trimis la origine și am hotărât să-l ignorăm mai departe. Arizi, așa credea el că se rezolvă conflictele de idei, cu bătaia, ce individ bizar! Ce-o să facă ăsta, ne întrebam, dacă vine la putere? Ne belește pe toți, dacă acum când nu avea încă această putere; avea astfel de apetituri... Am tăbărât și noi cu reproșuri pe Sergiu Filerot, care tipărise broșura. L-am
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
ochelari, surâdea mereu și asemeni tuturor oamenilor grași expresia chipului său era aceeași, de băiat bun abia ieșit din adolescență, tăcut și jovial. Cuvintele lui au trecut neobservate, la vârsta aceea și lăudăroșenia făcea parte din psihologia debutantului, deși sunase bizar la el. Pe la începutul lui martie primii știrea, prin Sergiu Filerot, care primise la rândul lui un telefon de la poetul statistician, să mă prezint la Institutul de statistică (deci nu era un om rău, nu ținea ranchiuna pentru replica mea
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
secretariatul (Ștefan Roti), alături era biroul redactorului șef, Mircea Grigorescu, pe care nu-l cunoșteam. Fără să-mi spună de ce, Miron Paraschivescu începu să mă întrebe: cine eram,.de unde veneam... De când începusem să scriu? Și o întrebare ca o paranteză, bizară, care venea dintr-un interes al lui anterior întîlnirii noastre: cum scriu! N-am înțeles. - Cum faci când scrii? preciza el. Te gândești dinainte, sau îți vine? - Doresc să scriu, îi răspunsei. - Și pe urmă îți vine! zise el parcă
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
prea mai aveam chiar atunci timp să citesc, i-am răspuns. L-a apucat un entuziasm. A început să râdă sufocîndu-se, aruncîndu-mi în același timp priviri înduioșătoare, paterne și în mod surprinzător pline de admirație. N-am înțeles comportarea aceasta bizară, adică, era bine că nu citeam, sau era ceva de rîs?... Făcusem ceva, și acest ceva se afla în strânsă legătură cu bâlbâială mea, adică se potrivea și de aceea era el atât de vesel? Îmi sugera însă o experiență
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
mai mult, nici în rău, nici în bine. Astea sunt lucruri fără importanță, că îi plăcea Bourget și ceilalți, poate că îl distrau cum ne distrează muzica ușoară, ceea ce nu ne împiedică să ne înfiorăm de tunetele lui Beethoven. Mai bizar (adică nu e bizar, e conform cu atacul lui împotriva idealismului) e faptul că în clipa când el vede că Socrate de pildă opune instinctelor rațiunea, imediat îi apare în față decadentul tip, instrumentul descompunerii grecești. Lui îi place zeul Dionisos
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
rău, nici în bine. Astea sunt lucruri fără importanță, că îi plăcea Bourget și ceilalți, poate că îl distrau cum ne distrează muzica ușoară, ceea ce nu ne împiedică să ne înfiorăm de tunetele lui Beethoven. Mai bizar (adică nu e bizar, e conform cu atacul lui împotriva idealismului) e faptul că în clipa când el vede că Socrate de pildă opune instinctelor rațiunea, imediat îi apare în față decadentul tip, instrumentul descompunerii grecești. Lui îi place zeul Dionisos, care nu e numai
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]