4,944 matches
-
masă. Dudley radia de Încîntare. — Ne vedem mîine la 7, flăcău! Dar de ce ne părăsești așa de brusc? Ai o Întîlnire cumva? Da, cu Veronica Lake. *** Îi deschise. Bucățică ruptă din Veronica Lake: rochie de seară cu paiete, o buclă blondă căzută peste un ochi. Dacă sunai Înainte să vii, n-aș fi arătat așa de caraghios. Părea destul de țîfnoasă. Vopseaua de păr se cam ștersese și era inegală. La rădăcini se vedea părul negru. — O Întîlnire neplăcută? — Un bancher de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Însîngerat. Asta o știa de multă vreme. Ed sorbi din cafea, cu ochii În oglindă. Reflexia lui: un bărbat care abia peste o lună avea să facă treizeci și șase de ani, dar care arăta de patruzeci și cinci. Părul blond Îi Încărunțise. Fruntea Îi era brăzdată de riduri. Inez i-a spus că ochii lui deveneau mai mici și mai reci. Ramele de sîrmă ale ochelarilor Îi dădeau un aer de tip neîndurător. El i-a răspuns că neîndurător e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
de gloanțe de la parter. Administratorul susținuse că nu-l cunoștea pe proprietarul clădirii - era plătit prin poștă și Ed bănuia că cecul lui lunar venea de la o firmă fantomă. Știa numele de botez al chiriașului apartamentului - „Lamar“, un „tip solid, blond“. Administratorul a dat vina pe Lamar pentru schimbul de focuri. Un raport ulterior al Diviziei Hollywood afirma că Lamar nu a mai fost văzut după incident. Caz Închis. Tomberon Întîrzia. Trecu la Însemnările despre Hudgens. Un măcel Înfiorător și nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
furie aproape bețișorul prin aer, întorcea într-o parte ochii din nou umezi, privea fix spre capătul terasei, unde doi bătrâni citeau sub umbreluțe colorate, nepăsători la culorile cerului ce se amestecau, calde și aprinse, în timp ce o soră subțire și blondă le pregătea niște licori pe o tavă, apoi punea bețișorul pe umărul lui Andrei Vlădescu: „Tu, care ai citit atâta filosofie, ai fi în stare să-mi spui?“. Dar era limpede că nu aștepta răspuns, pentru că a continuat: „Nu, taci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
avea de trăit. Pentru că atunci s-ar putea spune că a fost perioada lui de glorie. Socotea că nici nu s-ar fi putut să nu fie prins de pasiune pentru această femeie subțire, numită și femeia-soare, cu părul ei blond strălucitor și... - Oprește-te. Urmează vreo descriere, probabil. - Da. - Treci peste. Nu-i nevoie de ea, știu cum arăt. - E mai mult... - Știu asta. Dar știu cum mă vedea el și vreau să păstrez numai în mine și... În fine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
vreme pe străzi, frământându-și mâinile, temându-se cumplit de ultimele clipe. Privindu-se. Discutând fleacuri. Privindu-se cu încordare. Aruncându-se de gâtul lui, încolăcindu-i grumazul și umerii cu brațele-i subțiri peste care i se revărsau pletele blonde, șoptindu-i „nu sunt în stare acum nici măcar să fac dragoste“, apoi descleștându-se brusc și ținându-l la distanță, frământându-și mâinile, stăpânindu-se, mergând agitat prin camera îngustă, stăpânindu-se. Așezându-se iarăși pe marginea patului, alături de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
trebuie să fie vreo doctoriță sau vreo avocată, ceva de genul ăsta, o femeie cu o meserie complicată, care presupune deșteptăciune. Nu ca mine. Dar mai ales o femeie al naibii de frumoasă și de mândră, înaltă, cu părul lung, poate chiar blondă, cu un trup ca la carte, pe deasupra și atât de deșteaptă încât să te lase liber sau să dea impresia că te lasă liber, pentru că altfel te-ai revolta imediat și te-ar pierde. Tare curioasă sunt... Ce vreau eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
plin de străini, băutură, «Kentă, îi tragem un chef pe bune...“ N-a mai văzut-o pe Luchi. Într-altă seară se întorcea acasă din peregrinările întortocheate și fără rost, târziu și obosit. Lângă el ședea în autobuz o femeie blondă, cu un aer trist și pierdut, a privit-o multă vreme, cu gândurile aiurea. Au coborât amândoi în Piața Romană. Ceva l-a împiedicat să meargă spre casă, a rămas în stație, făcând pași mici prin zloată. Au urcat amândoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
a rămas în stație, făcând pași mici prin zloată. Au urcat amândoi în altă mașină, el după ea, nu știa încotro se va duce, nici dacă va merge până la capăt. Acum credea că știe ce vrea. Se uita la femeia blondă, ușor zgribulită în haina ei. L-a privit și ea câteva clipe, cu o urmă de zâmbet, apoi a întors capul spre stradă. Când credea că drumul n-o să se mai sfârșească, ea s-a ridicat, uitându-se la el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
vârste, gâfâind, de parcă ar fi alergat până atunci, aducând cu el un val de aer rece. S-a oprit câteva clipe nedumerit, cu brațele suspendate în dreptul umerilor, clipind des, l-a privit pe Andrei Vlădescu, a întors capul spre femeia blondă, măsurând-o de sus până jos, și-a mângâiat cu o mână barba nerasă. „Ehei, Patricia dragă, vasăzică așa“, a zis după un timp. Răsuflarea îi mirosea a băutură. Și-a lepădat cojocul pe preșurile de lângă pat, s-a așezat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Și-a lipit buzele de gâtul ei, ea s-a smucit, așezându-se mai departe. „Ce, nu-ți mai plac?“, zise bărbatul. „Avem gusturi mai de soi?“ Se uita la el cu o expresie neagră și mândră, își scutura părul blond și respira repede și agitată. Dar bărbatul n-o mai privea, parcă o uitase. „Cum e, băiete?“, i-a zis lui Andrei Vlădescu. „Ce anume?“ „Las-o moartă! Ce, n-ai futut-o până acum?“, spuse bărbatul scuturând scrumul țigării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
fost într-o transă și nu mai înțelegea nimic... Și într-o zi, era la masa lui de lucru, își amintește asta foarte bine, l-a întrebat dacă n-ar vrea să-i prezinte o colegă de-a ei, înaltă, blondă, subțire, isteață foc, cu siguranță exact genul lui și părea tristă când îi spunea asta și mai târziu văzuse că umpluse o foaie întreagă cu numele acelei fete, Ingrid, Ingrid, Ingrid de o sută de ori și undeva într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
a îndoială și pe fruntea mamei apăru o ușoară încrețitură. — Crezi că e potrivit? — E cu Sid James și Kenneth Connor. Trebuie să fie amuzant. Bunicul spusese asta, dar am observat că atenția lui era absorbită de o frumoasă actriță blondă pe nume Shirley Eaton, care era cea de a-treia vedetă a filmului. — Interzis minorilor, sublinie tata. În clipa aceea am strigat: — Mami! Mami! Privirea ei urmări direcția degetului meu. Descoperisem un afiș care anunța că se difuza și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
și Malcolm, unchiul lui Edward și mătușa nebună Emily, pentru care timpul părea să se fi oprit în loc după primul război mondial. Cu o clipă înainte ca avocatul să înceapă că citească testamentul, a mai apărut o femeie; o tânără blondă și frumoasă, interpretată de Shirley Eaton. Venise acolo pentru că ea îl îngrijise pe unchiul lui Kenneth până în ultimele clipe. Nu erau destule scaune în jurul mesei și Kenneth a trebuit să stea în echilibru pe genunchiul lui Shirley, ceea ce părea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
brăzdeze colțurile gurii, deși erau parțial ascunse de țepii crescuți în cele două zile în care nu mă bărbierisem; fălcile erau încă destul de ferme, dar peste trei, patru ani probabil că va apărea sub ele o bărbie dublă; părul, odinioară blond închis, era acum împestrițat cu fire cărunte și arăta jalnic, având mare nevoie să fie tuns și aranjat; avea niște urme de cărare, atât de vagi și de rătăcite în încâlceală, încât privitorul putea fi iertat dacă n-o observa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
mecanism al torcăitului lor și hipnotizat de rânjetul impenetrabil care mă făcea să le invidiez pentru visele lor. Pe atunci, eram îndrăgostit de o fată pe nume Susan Clement, care stătea pe banca alăturată la școală. Avea părul lung și blond, ochi albaștri deschis și cred acum, când privesc înapoi, că și ea ținea la mine, dar nu mi-a fost dat să fiu sigur de asta niciodată, pentru că deși am suferit multe săptămâni, poate chiar luni, de dorul ei, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
vacarmul dement al Londrei fusese redus la tăcere într-o clipă și că intrase într-un paradis: liniștit, aseptic, exclusivist. Porni în vârful picioarelor. Era un spațiu dreptunghiular simplu, cu un pupitru în celălalt capăt, la care stătea o femeie blondă și uimitor de frumoasă, părând cu vreo cinci ani mai tânără decât Phoebe și care o salută zâmbind, într-o manieră clar amenințătoare, imediat ce intră. Phoeboe mormăi un răspuns și apoi timp de câteva secunde, prea speriată ca să mai înainteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ca să stingă televizorul. Sunt sigură că vrea să se relaxeze. Hei, mă uit la ceva! Televizorul rămase aprins și Phoebe se retrase în camera ei ca să-și termine bagajele. Roddy se duse în bucătărie, unde o femeie îngrijită cu păr blond deschis turna ceai în patru cești. — Ești probabil Roddy, spuse ea întinzându-i o ceașcă. Eu sunt Kim. Phoebe și cu mine locuim în comun în acest apartament. Pentru păcatele noastre. Chicoti. Vrei zahăr? Roddy clătină din cap. — Suntem foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
timp ca să vadă avionul amerizând pe suprafața luminată de lună a iazului și apoi venind spre ei și producând valuri înspumate când se opri grațios, dar cam zgomotos, la marginea pontonului. Peste câteva secunde, se deschise o ușă și șuvițele blond cenușiu ale celei mai bine plătite editorialiste britanice ieșiră la iveală. — Roddy? rosti ea, privind în semiântuneric. Fii, te rog, un scump și ia valiza asta. Îi întinse valiza și se strecură afară, urmată de un personaj foarte bronzat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Capitolul 1 Jason Rudd, un distins detectiv din secolul al XIX-lea ședea la o masă de lemn sculptat, în fața asistentului său, Richard Maple, care-l însoțise în multe din aventurile sale. Jason era de talie mijlocie și avea părul blond. Era mai mult sau mai puțin cel mai cutezător din cei doi, dar și Richard era curajos. Richard era brunet și foarte înalt, dar Jason era creierul. Nu se putea descurca fără Richard. Trebuie să înțelegeți că Richard era capabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
nu? — O, nu cred. S-a lovit la cap doar. Michael își revenea încet și se pomeni privind-o pe salvatoarea lui, o femeie foarte atrăgătoare și cu o înfățișare inteligentă, de vreo treizeci și ceva de ani, cu păr blond lung și un zâmbet blând: și imediat făcu ochii mari, uluit.Clipi de trei, patru ori. O cunoștea pe această femeie. La început a crezut că e Shirley Eaton. Apoi clipi din nou, o amintire și mai fugară ieși la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
publicațiilor de scandal, toți elita mondenă și directorii celor mai reputate ziare din oraș făcuseră o adevărată obsesie pentru pasagerii cu machiaj, trup și vestimentație perfecte din aceste lifturi silențioase. Nu văzusem În viața mea femei cu păr de un blond atât de strălucitor și nu știam că toate șuvițele acelea, create de faimoși coloriști, costau șase miare pe an numai ca să le Întreții, și nici că ceilalți din branșă puteau ghici pe loc la care stilist realizase culoarea respectivă după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
am fost șocată să constat cât era de slăbănoagă. Mâna pe care mi-a Întins-o era subțire, feminină, fnă. A trebuit să-și Înalțe ochii ca să mă privească În față, dar nu s-a ridicat să mă salute. Părul blond, vopsit cu mare artă, era prins Într-un coc foarte șic, pieptănat În mod voit ca la Întâmplare, dar extrem de ordonat și, cu toate că nu zâmbea, nu te intimida În mod deosebit. Părea blândă și cumva minusculă, așa cum stătea acolo, În spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
de persoana mea. Bărbații erau cu toții flamboinat de homosexuali, Înveșmântați În pantaloni din piele și tricouri mulate, care le scoteau În evidență bicepșii umflați și pectoralii perfecți. Șeful departamentului artistic, un tip ceva mai În vârstă, cu păr rar și blond, de culoarea șampaniei, care părea să-și fi dedicat viața imitării lui pe Elton John, și-a făcut apariția Încălțat cu pantofi din blană de iepure și machiat cu dermatograf la ochi. Nimeni nici măcar n-a clipit. Avusesem și noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
explicat cum merg lucrurile, În timp ce eu mă căzneam să-mi Împachetez În creier toate cunoștințele despre această nouă și interesantă lume. Tocmai când Îmi explica exact cum Îi place Mirandei cafeaua (latte, mică, două lingurițe de zahără, când o fată blondă de o frumusețe răpitoare, pe care am recunoscut-o ca fiind una din numeroasele asistente de la departamentul de modă, s-a apropiat cu un coș de răchită În mână, mare cam cât un cărucior de copil. S-a oprit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]