6,712 matches
-
sâmbetei, dar cu toate acestea simt cum fiori de bucurie mă traversează, pulsul fericit al libertății, mai comand un pahar, capul mi se învârte pe umeri, dincolo de peretele din sticlă lumea pare să mă îmbie la încredere, mașinile curg pe bulevard asemenea sângelui prin artere, iar oamenii, prin venele trotuarelor. Ordinea s-a așternut asupra lumii, o ordine modestă, caldă, în care se pare că mi s-a păstrat și mie un loc micuț, apoi observ o siluetă cunoscută apropiindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
acasă. Mai erau doar vreo cinci străzi, dar cînd am văzut ușa de la Chicote m-am gîndit să intru pentru una mică și să mă ocup pe urmă de alea șase străzi, pe Gran Via, prin noroiul și molozul de pe bulevardul distrus de bombardamente. La Chicote era plin. Nu puteai să te-apropii de bar și nici la mese n-aveai loc. TĂiai fumul cu cuțitul, se cînta, erau bărbați În uniforme și mai era mirosul hainelor de piele ude, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
În camerele din spate de la fiecare etaj mai curgea chiar și apa. CĂminul nostru, așa Îi spuneam clădirii. În cele mai rele momente, prima linie fusese chiar În fața acestei clădiri, de-a lungul marginii micului platou În jurul căruia se desfășura bulevardul, și puteai să vezi Încă tranșeele și sacii cu nisip, putreziți din cauza ploilor. Erau atît de aproape, Încît dacă aruncai de pe balcon cu ceva mortar sau o bucată de țiglă din apartamentele distruse, Îi nimereai. Dar acum prima linie se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Erau la etajul al treișpelea al unui hotel de pe Biscayne Boulevard și valetul tocmai se dusese să aducă ziarele și alte cîteva lucruri pe care le cumpărase. Stăteau În două camere care aveau vedere la golf, la parc și la bulevard. Se cazaseră cu numele lor. Ia-o tu pe aia din colț, Îi spusese Roger. Poate că acolo mai bate puțin vîntul. Eu mă duc În camera ailaltă să dau un telefon. — Te pot ajuta cumva? — Uită-te la anunțurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
din plin În uniforma sa greoaie, la fel de potrivită pentru o vară În preajma tropicelor ca o pereche de pantaloni scurți Într-o iarnă din Labrador, Îi lăsĂ un bacșiș portarului, după care se urcă În mașină și porniră de-a lungul bulevardului Biscayne, după care făcură la stînga să intre pe șoseaua ce ducea la Coral Gables și Tamiami Trail. — Cum te simți? o Întrebă pe fată. — Minunat. Crezi că-i adevărat? — Sigur că da, pentru că-i așa de cald și pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Sandra, vă cunoașteți?” „Din vedere. Salve.” „Vezi, Casaubon”, Îmi spune atunci Belbo, „nu se fuge niciodată În linie dreaptă. După cum au procedat principii de Savoia la Torino, Napoleon al III-lea a spintecat Parisul, transformându-l Într-o rețea de bulevarde, pe care toată lumea le admiră ca pe o capodoperă de pricepere urbanistică. Dar străzile drepte servesc la a controla mai bine mulțimile aflate În revoltă. Când se poate, cum e cazul cu Champs-Elysées, până și străzile laterale trebuie să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Își Înnoda cravata. Totuși, printre atâtea prostii există și adevăruri incontestabile. Domnilor, vreți să veniți până la fereastră?” Deschise larg, cu un gest teatral, cele două canaturi, ne invită să ne uităm și ne arătă departe, unde străduța făcea colț cu bulevardul, un mic chioșc de lemn În care se vindeau, după toate probabilitățile, biletele de la loteria Merano. Domnilor”, zise, „vă invit să vă duceți să măsurați chioșcul acela. O să vedeți că lungimea postamentului e de 149 de centimetri, adică a suta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
o vreme, chipurile ca să-mi țină companie, în realitate să mă aibă sub observație. Mă cicălea mereu și-mi spunea să nu mai citesc atâta, că mă tâmpesc. Îi spuneam că visul meu era să ajung vânzător la tutungeria de pe bulevard, să pot citi după pofta inimii, fără mare bătaie de cap. - Păi pentru slujba de vânzător ai citit prea mult. La ce-ți mai trebe? - Dacă mă țăcănesc nu-i nimic. Când mai vii prin București, mă găsești aciuat sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
dat jos un grăsan în sacou de tweed și m-a ajutat să-mi urc valiza pe bancheta din spate. Vremea era bună, însorită. Mă jena doar piciorul sufocat de pantof. Am luat-o spre Mănăstirea Cașin, ca să ieșim pe bulevardul 1 Mai. Încă se mai cunoșteau urmele luptelor din ajun: copăcei rupți, ziduri mâzgâlite cu sloganuri antiprezidențiale și antiguvernamentale, mașini cu faruri și geamuri sparte. Nimic extraordinar. De pe la Banu Manta șoferul a început să se smiorcăie. Mai întâi și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Am luat-o șontâc-șontâc prin parc. Castanii erau încotoșmănați cu zăpadă, lacul și insulele se transformaseră în patinoar. Totul sclipea feeric. Cu piciorul sănătos împingeam valiza pe gheață. Așa am ieșit din parc și am luat-o de-a lungul Bulevardului Trandafirilor. Am trecut pe lângă blocul unde locuiau bunică-meu Tauberger și soră-mea Cristina. În cele din urmă iată-mă în fața blocului înconjurat de stejarii printre care jucam fotbal când eram puștan. M-am scuturat de zăpadă și am intrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
pe două straturi, priveau cu frică ușurare și speranță dl. Vulpe, dl. Cățelu, dl. Chitic. La ieșirea Cristinei, toți începură să clatine din cap mârâind înfundat. Omul revoltat, cu alaiul său format din mine și soră-mea, o luă pe bulevardul principal, trecu de chioșcul de ziare unde venea să dezbată, trecu de alimentara Dârzenia, unde îl cunoșteau toate vânzătoarele și îi țineau pâine caldă sub tejghea de frică să nu le reclame, trecu de șirul lung de blocuri și pătrunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
și Ibiza, se lovise de toporul și de șișul ținute întâmplător în mână de doi veri de-ai lui. Convoiul se agita sălbatic - care dansa, care urla, care bea și mânca din mers. Ciorile se lățiseră în așa fel pe bulevard încât mașinile fură nevoite s-o ia pe șoseaua de centură. Înainte de a intra pe sub poarta monumentală de la Pielea și Osu’, unul din verii lui Soliman veni în mare viteză și înfipse marele Mercedes alb decapotabil al bulibașei în trupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
răstimp, în orășelul vostru. Da, băi, da, așa este! Dumnealui are dreptate! se amestecă nepoftit și Vierme. Am citit și eu, sunt lipite peste tot, de trei zile, afișele cu expoziția intinerantă de artefapte istorice, de la Muzeul de Artă, de pe bulevard. Ține doar până marțea viitoare. Se zice itinerantă și artifacte! îl corectează afabil Dănuț. În altă ordine de idei, Boss, încă mai ești capabil să mă uluiești: nu mi te închipuiam, în veci, pasionat de medievalistică! Muzeul de Istorie este
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Îmi stă pe vârful limbii... "A căzut coroana regatului. S-a stins lumina lumii!" Vorbise Iepurele Alb. Plecându-și trist urechile, acesta adaugă, cu o voce demnă și scăzută: Eu sunt..., am fost cavalerul Ioan de Capistrano! ASMODEUS II Pe Bulevardul Castanilor, în paralel cu clădirile impozante ale Poștei, bisericii Sfântului Mare Mucenic Gheorghe și Colegiului Național Mihai Viteazul, și pe direcția vechii Gări de Sud (punctul terminus al bătrânei avenide), Palatul Ghiță Ionescu, de vreo jumătate de secol sediu al
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
răsărite, post aflat și el la periferia zonei sudice cu pricina, în bariera Bucureștilor. Mai exact, situat pe strada Eroilor-Martiri (redenumită popular, mai nou, când a Erorilor, când a Ororilor...), una dintre străduțele acelea mărginașe care afluiau, în evantai, în Bulevardul Petrolului, din preajma vechiului Cimitir "Eternitatea". Și uite-așa, se ajunsese actualmente la situația insolită, de a se face referire la acest micro-sediu lăturalnic, de altminteri obscur, ca la ditamai Secția de Poliție de Sud-Est! Ba, uneori, cum era cazul acum
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
și cu..., alți prieteni și am pilit câte ceva. Nu exagerat, doar așa, de deschidere, pe sponci, că suntem și într-o mică pană financiară. Din motive evidente, de criză economică. După aia, am ieșit să ne plimbăm în grup, pe bulevard. Pe promenadă, am văzut lumină la muzeu și toate afișele alea cu "Accesul gratuit" și ne-am gândit, ce-ar fi să ne mai culturalizăm și noi un pic, domnule? Că nu e bine numai prin cârciumi! Am intrat, am
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
sosea de la țară în București, privea furnicarul de oameni de pe străzile zgomotoase cu un simțământ de sfială. După viața molcomă de la moșie, forfoteala aceasta îl obosea și-l întrista, cel puțin în primele momente, până se reobișnuia cu ea. Pe bulevardul Colței, aproape de întretăierea cu strada Argintari, unul din caii trăsurii alunecă și căzu. Birjarul se repezi întîi cu sudălmi, apoi cu biciul. Degeaba. Trebui să sară de pe capră, să dea drumul ștreangurilor... Cum nu mai erau decât vreo sută de
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
răufăcători și că agenții ei îndeamnă pe țărani la nelegiuiri. ― Bună propagandă! murmură Grigore Iuga. Țara arde și dumnealor își fac complimente! Titu Herdelea o luă pe calea Victoriei. N-auzea decât "răscoale", "țăranii", "tulburări", "arendași"... Coti la dreapta pe bulevard, spre casă. Un glas cunoscut îl opri: ― Ei, domnule Herdelea?... Ce mai faci?... Ce zici de răscoale? Ce? Văzuși surpriza ciocoilor? Dumnealor credeau că s-a găsit țapul ispășitor: jidanii sunt vinovați că ciocoii exploatează pe țărani! Știți, la noi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
nu mă întîlneam cu Platamonu, care... Buruiană povesti cu multe înflorituri pățaniile lui Platamonu, ca astfel să evite a-i spune ce se vorbea prin oraș despre Miron Iuga și Nadina. Ieșiră din gară și o luară pe jos pe bulevard, spre oraș. Din urmă îi ajunse grăbit colonelul Ștefănescu, care căuta pe Grigore, fiindcă-l văzuse în tovărășia noului prefect. Îl și rugă îndată să-i mijlocească o întrevedere cu prefectul, căruia voia să-i ceară un detașament de soldați
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
alegerile în perspectivă. Ici-colo, mai ales în presa partidelor, se cerea descoperirea și pedepsirea instigatorilor. Primăvara trezea noi pofte de viață. Grădinile de vară își pregăteau deschiderile. Cafenelele și cârciumile acaparau trotuarele cu mesele scoase la aer. Pe Calea Victoriei, între Bulevard și Palat, femeile frumoase întinereau în toalete ispititoare. Plimbăreții cotidiani de ambele sexe își șopteau pe trotuare obișnuitele chemări: "iubire", "păpușica"... Titu Herdelea stătea acuma mai puțin pe acasă, deși camera lui era drăguță și prietenoasă. Tocmai într-o după
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
gârlă i se spunea: - Vezi să n-o pățești ca Pălădoaia! TĂLÂNGĂ De când am ieșit la pensie, indiferent de vreme, fac zilnic mișcare, cum recomandă mereu medicii, adică plimbare, fie prin cartierul unde locuiesc, fie urc dealul Copoului sau pe bulevardul central al marelui oraș. Și în timpul acestor plimbări mă întâlnesc deseori, nu numai cu amici, ci cu foarte mulți elevi care mi-au trecut prin fața ochilor în cei aproape 40 de ani de dăscălie. Când îi întâlnesc mă salută cu
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
toamnă, precum și cel din Năpasta sau O făclie de Paște. Este omis - sau reinterpretat - Caragiale omul, refugiat (nepatriotic...) la Berlin. Iar Mitică este citit în cheia unui miticism contemporan și dezabuzat, care îl reduce la un fel de bulevardier fără bulevarde și care l-ar fi făcut să rîdă (sau să plîngă...) pe bietul scriitor. „Țara lui Caragiale” devine astfel „țara lui conu’ Iancu”, pamfletist genial la Gambrinus. Și cam atît... „Pe Mitică l-a ucis miticismul !” - se plîngea, pe bună
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
și cu ciorapii, dar la care îi trebuiau și niște pantofi negri ca lumea. Cât de mult iubise întotdeauna pantofii! Nu era zi, încă de când mai era în școala generală, în care să nu intre prin magazinele de pantofi de pe bulevard. Botinele micuțe, făcute dintr-o bucățică de piele, cu toc foarte, foarte înalt, așa încît piciorul stătea aproape vertical în ele, călcând doar pe vârful degetelor - se dădea în vânt după ele. Oricâte ar fi avut acasă, tot își dorea
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
copulației își ronțăie, pur și simplu, amantul. Sau la femela scorpionului, care găsește în câteva secunde singurul loc vulnerabil al masculului, singura fisură a platoșei chitinoase, și îl înțeapă acolo cu ghimpele veninos din coadă... Dacă aș fi văzut pe bulevardul Magheru sau în Piața Romană uriașe, cleioase pânze de păianjen prinse de colțurile clădirilor, în mijlocul cărora ar fi pândit nemișcată câte o femeie goală cu sânii atât de asemănători chelicerilor, lucrul mi s-ar fi părut mai natural decât situația
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
trăit printre bătrâni, devenea cu încetul o ființă imensă, hieratică, Gina devenea Totul. Duminică n-am putut să stau în casă. Mi-am pus fularul și cojocul și-am mers pe străzi până în centru. Dimineața era orbitoare. Zăpada de pe trotuarele bulevardelor, de pe balustrada de cauciuc a scărilor rulante din pasaj, de pe turnulețele Universității și Institutului de Arhitectură îmi dădea o stare de exaltare. Aerul înghețat și scânteietor îmi amorțea, limpede ca sticla, senzorii interiori, îmi ștergea imaginea care încerca tenace să
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]