5,129 matches
-
doar să o enerveze pentru ca ea să plece. Nu am nevoie de educație. Voi fi într-o formație de fete și mama spune că alea sunt proaste făcute grămadă toate. Uite! Vrei să îți arăt numărul meu de dans? — Nu. Cară-te și lasă-mă-n pace. —Ai un casetofon? Francine ignora ostilitatea Lisei. —Nu? Bine, o să îngân. Bun, trebuie să îți imaginezi că eu sunt în mijloc și că sunt două fete într-o parte a mea și două de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
bărbată-su a încercat să mi-o tragă? — E o ofertă încântătoare, își auzi Ashling vocea de departe. Dar nu e nevoie, mulțumesc. Sigur? Ne vedem mâine, atunci. Clodagh s-a apropiat după ce Lisa a plecat. —Spune-mi să mă car dacă vrei, dar mă întrebam dacă putem discuta. Ashling era mută din cauza șocului, așa că a durat ceva până a putut scoate un cuvânt. — Putem merge în barul de alături. Au găsit locuri, au comandat de băut și, în tot acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
caietul de schițe? am întrebat-o. Kay îi făcu semn cu mâna lui Blanchard, iar el îi trimise o bezea cu pumnii înmănușați. Se auzi gongul, iar el și partenerul lui se apropiară unul de altul și începură să-și care pumni. M-am lăsat de asta, îmi răspunse Kay. Nu eram grozavă, așa că mi-am schimbat specializarea. — Cu ce? — Cu asistența medicală, apoi cu psihologia, literatura engleză și, în cele din urmă, cu istoria. — Îmi plac femeile care știu ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
și a dus-o în centrul Hollywoodului. Ceilalți trei s-au îmbrăcat în uniforme identice cu cele purtate de însoțitorii transportului. Cei trei inși în uniformă au intra pe ușa băncii Boulevard-Citizens Savings & Loan de pe colțul dintre Yucca și Ivar, cărând sacii cu hârtie și jetoane, iar directorul le-a deschis seiful. Unul dintre spărgători l-a adormit pe director cu un baston în scăfârlie, iar ceilalți doi au înșfăcat saci cu bani adevărați și s-au îndreptat spre ușă. Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
piept, într-un gest liniștitor. — Hai s-o luăm încetișor, OK? În primul rând, i-am dat lui Ellis un raport în care am scris că am primit o informație de la un sifonar de încredere cum că Nash s-a cărat de sub jurisdicția noastră. — Ai înnebunit?! Șșștt. Ascultă! N-am făcut decât să netezesc calea. Nash încă-i dat în urmărire generală, hogeacul e sub supraveghere și fiecare polițist din zona de sud este gata să-i facă felul nenorocitului. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
se trezească. Russ conducea în tăcere. Când am ajuns la hotel, Russ verifică holul, văzu că nu era nimeni și-mi făcu semn din prag că totul e în regulă. L-am luat pe Johnny pe umăr și l-am cărat până în camera 204 - cele mai grele clipe de muncă din viața mea. Urcatul scărilor aproape că-l trezi. Când l-am trântit într-un fotoliu și i-am încătușat mâna stângă de la calorifer, a clipit de câteva ori. — Scopolamina își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
lung șir indian ocupa latura de nord a șoselei. Erau oameni cu catrafusele înfășurate în pături și aruncate pe umeri. Fiecare al cincilea sau al șaselea emigrant avea o lampă sau o lanternă și toți copiii mici erau înfășurați și cărați în cârcă de mamele lor. Când am trecut de ultimul deal din afara orașului, am zărit la poalele lui Ensenada, scăldată într-o pată de neon care, încetul cu încetul, înghițea toate luminițele ce străluceau în întuneric. Am coborât, am intrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Îi făcu semn că vor să ia corpul și să plece la morgă. Logan Încuviință. Cel care o numise pe Isobel frigidă nenorocită scoase la iveală un telefon mobil și chemă un echipaj special pentru transport. Nu se cădea să cari un copil mort În portbagajul unei dube jegoase. — Crezi că au legătură crimele? Era o urmă de speranță În vocea lui Insch. — Nu neapărat. Logan privi cum micul cadavru era Împachetat Într-un sac special, Însă mult prea mare pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
logică variantă. Dacă nu el a omorât-o, atunci ce caută Într-un sac cu toate gunoaiele lui? Logan ridică din umeri. Tocmai asta era problema. — De ce pui ceva În sac? Întrebă el. Ca să-ți fie mai ușor să-l cari. Sau pentru a-l ascunde. Sau... Se Întoarse la masă și Începu să răscolească prin declarațiile pe care patrula care umblase din ușă În ușă le strânsese. — Nu cari un cadavru de fetiță În mașina ta În căutarea unui tomberon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
În sac? Întrebă el. Ca să-ți fie mai ușor să-l cari. Sau pentru a-l ascunde. Sau... Se Întoarse la masă și Începu să răscolească prin declarațiile pe care patrula care umblase din ușă În ușă le strânsese. — Nu cari un cadavru de fetiță În mașina ta În căutarea unui tomberon În care s-o arunci, spuse el ordonând declarațiile În ordinea numerelor de pe Wallhill Crescent. Dacă ai mașină, iei cadavrul și te duci să-l Îngropi Într-un cimitir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
alsacianul care mârîia. — Și chiar dacă l-aș recunoaște, mai repede-aș mânca rahat de la o curvă din cur decât să-ți zic ție. — Unde e fratele tău, Colin? Nu-i treaba ta; acolo e. Acuma ai de gând să te cari naibii sau nu? Logan fu nevoit să admită că nu mai avea prea multe de făcut acolo. Ajunsese până la ușă când un gând Îi trecu prin cap și se-ntoarse. — Hăcuite, zise el. De unde-ai știut că rotulele omului au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
acum că mai e o lună. Își lovi pieptul cu o mână pătată cu sânge. O tumoare mare. Fire de praf pluteau În tăcerea care urmă, fiecare dintre ele cu o sclipre de aur În lumina Îmbătătoare a soarelui. Acum cară-te și lasă-mă să mor În pace. Bernard Duncan Philips nu avea un salon privat. Trebuia să Împartă unul dublu, de la terapie intensivă. Patul lui Îngust de spital era Înconjurat de echipamente, monitoare, ventilatoare, tot ce vrei era conectat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
așa de lesne la ceea ce-mi doream mai mult - să stau de vorbă cu Marin Preda -, mă destind dintr-odată, ceea ce el observă satisfăcut, mă las să cad din nou În fotoliul acela primitor, cu aerul unuia care a cărat pietre de moară și acum, că le-a purtat la destinație, poate să se odihnească mulțumit. „Ia zi, monșer“, mă ia el scurt și aproape vesel, „ce crezi dumneata despre proza actuală?“. Îi răspund prudent că, după părerea mea, „aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
telefon? Mâna ei dreaptă căpătă forma unui pistol ce se îndreaptă către tâmpla lui. Bang, bang. Apoi se îndreptă în grabă spre automobil. Capitolul III Asta e o școală? Târând o geantă cu tot felul de ustensile, pe care o căra de altfel oriunde mergea să investigheze locul unei crime, Amelia Sachs păși pe coridorul îngust. Simți miros de pământ jilav și lemn putrezit. Tavanul era înțesat de pânze de păianjen, iar pereții erau plini de pete verzi de mucegai. Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
de probe și indicii, pentru că scafandrii îi vor găsi cadavrul în mod sigur. - Totuși, trebuie să faci o investigație... - Era o glumă, Rhyme. - Da, bine. Doar că acest ticălos nu mă face deloc să râd. Mai bine începi cu grătarul. Cărase deja o geantă cu echipamente și se pregătea să o deschidă, când auzi o voce cu un puternic accent spaniol cerând ajutor. - Ce se întâmplă aici? E toată lumea în ordine? Lângă echipajele de televiziune sosite, un latino-american cu părul foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
pachetele cu dovezi? întrebă Rhyme, amintindu-și de cei doi polițiști care aduseseră ce fusese colectat de la Școala Cartierului și de la hotel. - Exact. Am așteptat cuminte pe trotuar și am văzut la un moment dat un polițist în uniformă care căra două cutii și m-am oferit să îl ajut. Nimeni nu te suspectează de nimic dacă ești în uniformă și ai o ocupație. - Și te-ai ascuns aici, acoperit cu o bucată de mătase de culoarea varului de pe pereți. - Văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Lincoln Rhyme, îi puse un pistol în ceafă și îi recită ferm drepturile. Capitolul XLVII Cu brațele tremurând sub povara corpului lui Lincoln Rhyme și a scaunului său cu rotile Storm Arrow, doi agenți asudați ai serviciului de intervenție rapidă căraseră pe scările clădirii toată greutatea și îl depuseseră pe criminalist în hol. Acesta preluase apoi comanda și își manevrase scaunul în apartamentul Magicianului, unde se oprise lângă Amelia Sachs. În timp ce colegii lor de la intervenție verificau toate încăperile, Rhyme îi privea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
bine până la urmă. Capitolul L Thom îl primi pe Lon Sellitto în holul de la intrare, unde Lincoln Rhyme era așezat în scaunul său de culoarea merelor roșii glasate, mormăind către muncitorii în construcții să fie atenți la lemnărie, în timp ce aceștia cărau la parter deșeurile rezultate de pe urma lucrărilor de reparație în plină desfășurare în dormitorul său afectat de incendiu. În drum spre bucătărie, unde avea de gând să pregătească masa de prânz, Thom mormăi drept răspuns: - Lasă-i în pace, Lincoln. Nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
mamă. —Doamne, ce grea e! am zis eu, ridicându-i de pe umăr bucata uriașă de pânză neagră. O să te alegi cu o malformație îngrozitoare dacă te tot încarci cu alea. Tot mereu zic că nu cred că trebuie neapărat să cari după tine zilnic până la școală și-napoi toate cărțile alea, pur și simplu n-are rost. —Of, ce Dumnezeu, mamă, nu începe cu astea imediat ce ajung... Nu, serios - pur și simplu nu e plauzibil să ai nevoie de toate astea, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
toate astea, e o nebunie. Muncești cam douăzeci de minute seara, dacă muncești, iar cele mai multe dintre ele se duc direct la loc. De ce nu o golești, pentru numele lui Dumnezeu? E așa o risipă de energie. Dacă ar fi să car totul după mine ziua fără să mă uit prin ele când plec dimineața, ar însemna să iau cu mine tot biroul. Ben nu spuse nimic, dar mă privi fix vreme de o clipă. Am observat cât de mult contrastau ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
de gunoi. Chiar și dac-aș fi reușit să recuperez un astfel de obiect din bucătărie sub tirada neîncetată care vedeam că avea să-mi urmărească fiecare mișcare, abia dac-ar fi suficient de rezistent încât să-mi permită să car cantități rezonabile de haine, ca să nu mai spun cărți, hârtii și toate celelalte părți și părticele care marcau fizic existența mea în casă. Am tras un scaun pe care să mă urc, astfel încât să pot ajunge la dulapul de sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
și-n afară de iehovistu-ăla ciudat, nu prea trece multă lume p-aici. Probabil că-s din ăia, m-am gândit io, sau studenți străini care vor să ne vândă șervete de ceai și alte alea (mereu le zic să se care d-aici - nu suport studenții). Da’ nu erau. Mi-am dat seama imediat. Erau mult prea bine-mbrăcați și strălucitori ca să fie fanatici religioși sau studenți. Destul de frumoși, deși e ciudat să zici așa despre bărbați. Unu’ era un negru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
el declanșase războiul. De Îndată ce părinții lui se Îmbrăcară, Încercară să iasă din hotel. O mulțime de americani și europeni Înconjurau ascensoarele. Refuzînd să meargă pe scări, loveau cu pumnii În grilajele de fier și strigau În jos, În casa liftului. Cărau valize și Își puseseră pălăriile și paltoanele, de parcă erau gata să ia primul vapor spre Hong Kong. Mama sa li se alătură, dar tata o prinse de braț și Își făcură drum spre scară. Cu genunchii moi din cauza efortului, Jim ajunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
inspecta sobru pe Jim, Înainte de a clătina din cap. Curînd, pentru Jim deveni clar că Basie Încerca să-l vîndă negustorilor. Prea obosit ca să se opună, stătea În camion Între cei doi americani, ca un pui pe care chinezoaicele Îl cărau cu ele pe scaunele din tramvaie. Deja se simțea rău aproape tot timpul, dar cel puțin valoarea lui potențială Îi asigura mesele cu pește fiert. În cele din urmă, negustorii chinezi aveau să Înțeleagă că ar putea cîștiga cîțiva yeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
din fața lor Își lăsară pe pămînt Încărcătura de piatră și pietriș. Soldați Înarmați și polițiști de la aviație, cu uniformele albite de praf, păzeau valea cu puștile În mînă. Urmăriți de santinelele japoneze, sute de soldați chinezi capturați, cu tunici zdrențuite, cărau țiglele și pietrele de pavaj din locul de descărcare și puneau bazele unei piste de beton. Deși era seară și În ciuda tuturor privațiunilor din ultimele luni, Jim putu să vadă În ce stare jalnică se găseau acești prizonieri chinezi. Atît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]