5,189 matches
-
Duduit de motoare, țignale, fluierături, strigăte, lătrat, gemete, clopot de tramvaie, râsete - respirația colosală a orașului în care plutea praful stârnit de vântul amurgului. Străzi înțesate de lume. Stații de autobuz aglomerate. Mulțime îngrămădindu-se în magazine, cofetării, alimentare, restaurante, cafenele, ceainării. Așteptând ora de începere a spectacolului, la vreun cinematograf. Îmbulzindu-se spre și dinspre Gara de Nord. Din nou formând o masă informă în stațiile de autobuz, tramvai, troleibuz. Despicând norișorii delicați de praf. Învelindu-se în lumina filtrată de arborii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
jumătate din amintirea îndepărtată a unui film alb-negru, fără titlu, probabil american: un bărbat într-un oraș aglomerat măturat de vânt în primele ore ale dimineții, cumpărând un ziar de la vânzătorul din colțul străzii, luându-l cu el într-o cafenea și dând nerăbdător paginile pentru a ajunge la una anume, în timp ce înfulecă un sandvici în fața tejghelei și apoi fălcile i se mișcă tot mai încet în timp ce citește, până când mototlește dezgustat ziarul, îl aruncă la coș și iese valvârtej din local
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
în continuare cu nemții. Cu o zi înainte, trecuse cu mașina prin Everglades spre Gulf Coast. O dimineață de mers cu mașina l-a dus la Naples, pe Tamiami Trail cu satele sale indiene reconstituite ca atracții turistice; croazierele și cafenelele de la marginea drumului ofereau picioare de broască și burger cu aligator. De acolo a luat-o pe autostradă spre nord prin Bonita Springs și Fort Mayers, ajungând în apropierea Sarasotei la sfârșitul după-amiezii. Adresa mamei, deși n-o folosise în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
bună să bem ceva, spuse ea. Pentru că era Vacanța Băncilor și mijlocul după-amiezii, toate cârciumile erau închise. Ne aflam într-un fundătură mohorâtă din South West London. Până la urmă, ce-am găsit mai de Doamne ajută a fost o micuță cafenea jalnică și lipsită de personalitate, cu atât mai vulgară cu cât fusese menită să-i păcălească pe clienții neavertizați că făcea parte dintr-un cunoscut lanț de fast food. Se chema Nantucket Fried Chicken. Cred că eu am primit cafeaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
l-am văzut niciodată. Mama lui mai sorbi o gură din ceai și începu să povestească. Era o dimineață dintr-o zi de lucru și eu eram în oraș la cumpărături. Mă simțeam cam deprimată și m-am dus la cafeneaua Reckham să beau o ceașcă de ceai. Îmi amintesc că era aglomerat și că am stat în picioare cu tava întrebându-mă unde o să mă așez. Un domn ședea singur la o masă, părea foarte trist și m-am întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
de profesor și avea ceva timp liber Înainte de a-și Începe serviciul, În septembrie, a apărut pe neașteptate la Amsterdam. Eu vizitasem deja aproape toată Europa, iar el fusese acolo În vara precedentă, așa că, la finele unei după-amieze Într-o cafenea, un pic abțiguiți, am decis să ne cheltuim amândoi cecurile de călătorie și am cumpărat bilete, numai dus, pentru Bangkok. Am străbătut mare parte din Asia de sud-est, rareori cheltuind mai mult de zece dolari pe zi și am discutat Întruna despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
cam agitate, așa că am dat o raită prin SoHo pentru câteva ore. Ne-am cumpărat fiecare câte un top scurtuț pentru petrecerea de Anul Nou de la Lily și am băut câte o cană uriașă de lichior de ouă la o cafenea În aer liber. Când ne-am Întos, sâmbătă seara, eram extenuate și fericite și am petrecut restul serii urmărind când filmul Când Harry a Întâlnit-o pe Sally pe TNT, când Saturday Night Live. Totul a fost atât de relaxant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
dată la Paris până atunci, dar venisem cu rucsacul În spinare și stătusem la un motel ieftin În partea cealaltă a orașului, și ceea ce văzusem atunci nu se compara nici de departe cu buticurile șic de confecții și cu aceste cafenele adorabile cu măsuțe la stradă, văzute acum de pe bancheta din spate a unei limuzine. Chiar m‑aș putea obișnui cu toate astea, am gândit eu În timp ce șoferul a cotit ca să‑mi arate de unde pot să cumpăr câteva sticle de apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
am petrecut restul zilei - și următoarea zi - la birou, ca să lucrez la câte ceva ce putea fi arătat Lorettei cea absolut anti‑Miranda. 19 — Un cappuccino mare cu vanilie, vă rog, am cerut unei vânzătoare pe care nu o recunoșteam, la cafeneaua Starbucks de pe 57 Street. Trecuseră aproape cinci luni de când fusesem aici ultima oară și mă căznisem să țin În echilibru tava cu cafele și snack‑uri ca să mă Întorc la Miranda Înainte să mă dea afară pentru că Îndrăzneam să respir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
dintre cele mai deprimante zile din cea mai deprimantă lună (februarieă, genul de zi În care chiar și cei optimiști preferă să se strecoare sub plapumă, iar pesimiștii nu au nici o șansă să reziste fără un pumn de antidepresive. Dar cafeneaua Starbucks era luminată și Încălzită și populată de un număr apreciabil de oameni, iar eu m‑am ghemuit Într‑unul dintre uriașele fotolii verzi și am Încercat să nu mă gândesc cine‑și frecase părul murdar de el Înaintea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
și mai grozavă a fost obsesia ei bizară de a mă ajuta să obțin contracte, dorința ei de a contacta oameni de la alte reviste care ar putea fi interesați de o persoană independentă care scrie. Tocmai asta mă adusese la cafeneaua Starbucks În după‑amiaza ceea Întunecată de iarnă - mă duceam din nou În Elias‑Clark Building. Trebuise să ducă destulă muncă de lămurire ca să mă convingă că Miranda nu avea să mă vâneze din clipa În care intram pe ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
de oameni care megeau repede spre casă, venind de la serviciu, sau stăteau la coadă la autobuz, și mulțimea asta o enerva, Își zise. Nu putem vorbi aici, nu crezi? o Întrebă el. Dă-mi voie să te invit la o cafenea, Într-un loc liniștit. Îi atinse brațul. Dar ea Îi spuse că n-are timp de asta, că avea o Întîlnire peste patruzeci de minute Într-o altă parte a orașului. Așa că dădură colțul spre una din băncile din Cavendish
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ei În ritmul pașilor. Așa cum lăsase să se Înțeleagă, străzile pe care intrară acum erau cam deocheate, cu un amestec de case acoperite cu scînduri, pe punctul de a fi dărîmate și terenuri Împrejmuite, cluburi de noapte mizere, cîrciumi și cafenele italienești. Totul mirosea a legume putrezite, praf de cărămidă, usturoi și parmezan; ici și colo, prin cîte o ușă sau fereastră deschisă răzbătea o muzică stridentă. Cu o zi Înainte venise de una singură, și un bărbat o prinsese de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
uite de-a lungul străzii; nu se putea abține. Dar Îi permise s-o conducă pe trotuoar. — E-o cîrciumă chiar acolo, zise el. Ea scutură capul, refuzînd. — Nu, nu Într-o cîrciumă. — Nu Într-o cîrciumă, bine. Într-o cafenea? Uite una aici, cu fereastră spre stradă. O să intrăm aici. Și apoi, dacă prietenul tău apare pînă la urmă... Intrară În cafenea și găsiră o masă lîngă ușă. El comandă cafele și un platou cu prăjituri. Și, după cîteva minute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
zise el. Ea scutură capul, refuzînd. — Nu, nu Într-o cîrciumă. — Nu Într-o cîrciumă, bine. Într-o cafenea? Uite una aici, cu fereastră spre stradă. O să intrăm aici. Și apoi, dacă prietenul tău apare pînă la urmă... Intrară În cafenea și găsiră o masă lîngă ușă. El comandă cafele și un platou cu prăjituri. Și, după cîteva minute, după ce o altă masă de lîngă fereastră se eliberă, o mută acolo. Cafeneaua era plină cu lume. Ușa se tot deschidea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
dacă prietenul tău apare pînă la urmă... Intrară În cafenea și găsiră o masă lîngă ușă. El comandă cafele și un platou cu prăjituri. Și, după cîteva minute, după ce o altă masă de lîngă fereastră se eliberă, o mută acolo. Cafeneaua era plină cu lume. Ușa se tot deschidea și Închidea, pentru că oamenii intrau și ieșeau. De dincolo de tejghea se auzea zornăitul veselei și șuieratul aburului. Viv continua să privească strada. Uneori Fraser i se alătura și priveau Împreună; totuși, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Erau albaștri, cu aceeași expresie autoștiutoare, dar, dincolo de asta, destul de onești; și, În timp ce-l privea, Își dădu seama că el era prima persoană, după ani și ani de zile, cu care vorbise fără să strecoare vreo minciună minciună. CÎnd ușa cafenelei se deschise și doi băieți intrară și Începură să glumească și să rîdă cu omul de dincolo de tejghea, ea Îi spuse Încet, la adăpostul hohotelor lor: — Am văzut pe cineva aici. Am văzut pe cineva aici acum două săptămîni și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
să Îndur? — Dar s-a Întîmplat demult. O să mă creadă țăcănită. — Vrei, nu-i așa? — Da. — Du-te atunci! Ce mai aștepți? Tinerețea și emoția din ochii lui albaștri o făcură să pornească. Se ridică În picioare și ieși din cafenea și ajunse lîngă ea, chiar În momentul În care Kay se afla lîngă ușile batante ale cinematografului. Scoase inelul din Învelitoarea de pînză din buzunar și abia atinse brațul lui Kay... Nu i-a trebuit mai mult de un minut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
batante ale cinematografului. Scoase inelul din Învelitoarea de pînză din buzunar și abia atinse brațul lui Kay... Nu i-a trebuit mai mult de un minut. Fusese lucrul cel mai simplu pe care-l făcuse vreodată. Dar se Întoarse la cafenea În extaz. Se așeză și nu conteni să zîmbească. Fraser o urmărea, zîmbind la rîndul lui. — Și-a amintit de tine? Viv dădu din cap aprobator. — I-a făcut plăcere să te revadă? — Nu sînt sigură. Părea, cum să zic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
sfert, iar soarele apunea: pe cer erau cîteva aerostate de baraj - singurele lucruri care reflectau lumina, alunecînd rozalii, sprințare, pe cerul care se Înnopta. Viv și tatăl ei se Îndreptau spre Wood Lane. Acolo, lîngă stația de metrou, era o cafenea unde se opreau de obicei. Totuși, cînd ajunseră azi acolo, găsiră niște femei ale căror fețe le recunoșteau: prietenele și soțiile bărbaților aflați În alte părți ale Închisorii. Își Împrospătau machiajul, uitîndu-se În pudriere și prăpădindu-se de rîs. Viv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
recunoșteau: prietenele și soțiile bărbaților aflați În alte părți ale Închisorii. Își Împrospătau machiajul, uitîndu-se În pudriere și prăpădindu-se de rîs. Viv și tatăl ei se mutară În alt loc. Intrară și-și cumpărară cîte o ceașcă de ceai. Cafeneaua asta nu era la fel de plăcută ca cealaltă. Aveau o singură linguriță legată de tejghea cu o sfoară. Mesele erau acoperite cu fețe de masă pătate de grăsime, iar fereastra aburită avea urme de murdărie În locurile În care bărbații Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Ei, dar lucrurile astea nu mai contează, nu-i așa? spuse ea Încet. Nu acum. Acum toți sîntem Îmbrăcați ca niște sperietori și vorbim ca americanii - sau ca servitoarele. „Uite-ți potolul, gagico“, mi-a spus o fată Într-o cafenea Într-o zi; jur că și ea a fost la pension. — Așa oamenii se simt mai bine, cred, zise Helen zîmbind. E un alt gen de uniformă. Julia se strîmbă. — Detest pasiunea asta pentru uniforme. Uniforme, brasarde, medalii. Credeam că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Însuși gîndul o extenua. O trase pe Betty de braț. — Nu mă simt Încă În stare să mă Întorc. Să mergem undeva, Într-un loc liniștit. Crezi că se poate? — Ei, zise Betty dubitativ, am putea să intrăm Într-o cafenea sau ceva de genul ăsta. — Nici Într-o cafenea nu mă simt În stare să intru, spuse Viv. N-am putea sta jos undeva? Doar cinci minute? Vocea Îi trepida, amenințînd să se frîngă. — Bine, zise Betty, conducînd-o pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
braț. — Nu mă simt Încă În stare să mă Întorc. Să mergem undeva, Într-un loc liniștit. Crezi că se poate? — Ei, zise Betty dubitativ, am putea să intrăm Într-o cafenea sau ceva de genul ăsta. — Nici Într-o cafenea nu mă simt În stare să intru, spuse Viv. N-am putea sta jos undeva? Doar cinci minute? Vocea Îi trepida, amenințînd să se frîngă. — Bine, zise Betty, conducînd-o pe o stradă laterală. După cîțiva pași, se treziră Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
se uita la atîtea creaturi mici stînd În cuștile lor. O luară Încet și văzură un autobuz pe care scria Hampstead; alergară să-l prindă. Coborîră la High Street, și luară un prînz cu sardine și cartofi prăjiți Într-o cafenea mică, intrară În cîteva librării cu cărți second-hand, apoi Își croiră drum spre Heath, prin străzile frumoase, răvășite, cu cărămidă roșie. Mergeau braț la braț - pe Helen n-o deranja că erau două femei, spunea ea, pentru că te așteptai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]