4,874 matches
-
de cauciucul strâmbat sub forța impactului. Tocmai la timp. În scrâșnet ascuțit de frână automobilul urmăritorilor oprește lângă ei. Precedați de zgomotul sec al închizătoarelor, își fac apariția doi inși înarmați cu arme automate. Se opresc la câțiva metri și calmi, ca la un stand de tir, încep să tragă. Sub efectul impactului puternic al proiectilelor, bucăți metalice mari sar din caroseria avariată. În genunchi, Marius verifică încărcătorul automatului. E gol. Îl aruncă ca pe un lucru nefolositor. Calm, scoate surdina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
se propagă din celulă în celulă, se înfășoară în jurul lui ca un șarpe uriaș, îl strânge de gât, îl sufocă. I se înmoaie genunchii și o enormă greutate apasă pieptul. Încet, ritmul inimii se moderează, revine la o respirație egală, calmă. Începe să gândească coerent, să perceapă lucruri simple, ca de pildă durerea insistentă din șold ce se duce pe fese, apoi coboară în pulpe, gambe până spre degetele de la picioare. Este în viață! Supraviețuise! Dar Moartea care răpise două vieți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
4 improvizaseră un loc de tihnă pentru câteva ceasuri de somn liniștit, unde să poată uita oboseala congelată adunată în nenumărate zile și nopți de luptă. Cine nu a făcut frontul, nu știe ce binecuvântată comoară sunt pentru combatanți momentele calme petrecute în afara luptelor. Chiar dacă ele au loc într-o șandrama putredă unde miroase a postav îmbâcsit, răsuflări unsuroase, obiele obosite și lână udă, toate amestecate cu izul acru ce se ridică din tălpile nădușite ale bocancilor cazoni. Baraca are acoperiș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
lupta cu vremea, terenul, capcanele inamicului. Nimeni nu are contract cu veșnicia, mai ales pe timp de război când fragilul fir al vieții se desfășoară pe capacul deschis al unui sicriu. Iar asta o știu cel mai bine ei, veteranii. Calmi, aceștia au încremenită pe față acea seninătate născută numai dintr-o acceptare realistă a situației prezente. Un soldat cântă din frunză o melodie melancolică. Unii scriu acasă, sau își curăță armele. Alții, fixează pur si simplu tavanul, stând întinși în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
bezna învăluie și mai stâns în jurul lor. Cu toate simțurile în alertă, cei doi cercetează cu ochi iscoditori noaptea, în timp ce trag cu urechea la cel mai neînsemnat foșnet. Spre ușurarea lor se dovedește a fi o alarmă falsă. Totul este calm și pașnic. Nici o mișcare. Pustiu. Cu toate acestea, atunci când pornesc o fac cu maximum de precauții. Caută permanent camuflajul zidurilor ruinate și folosesc tranșeele săpate la temelia lor pentru a-și înăbuși mai bine rezonanța pașilor. În sfârșit ajung la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
mai mult decât neobișnuită a colonelului Pietrosu, adeptul vieții spartane, cu o țigară în colțul buzelor pe care mai mult o mestecă decât o fumează, produce stupoare și îngrijorare celor doi ofițeri. Efortul considerabil al comandantului să afișeze o aparență calmă nu poate să înșele pe nimeni. Sub zâmbetul degajat, indignarea este mai mult decât evidentă Poftiți mai aproape domnilor. În picioare, lângă el, maiorul Moga. Un chip impenetrabil, parcă cioplit în piatră. Doar privirea ochilor căprui dezvăluie clocotul unei puternice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
mâna cu Licheardovici, îmbrăcându-și mantaua. Însoțit de maiorul Moga, se îndreaptă spre ușă. Chiar înainte să iasă, întoarce capul către Iorgu și zâmbește rece, siberian. Mnogo sciastia, tovarisci starșii leitenant!129 Spasibo, tovarisci capitan!130 Glasul hotărât precum și fața calmă, inexpresivă, nu trădează în nici un fel iritarea lăuntrică. Ieșirea rusului lasă în urmă o tăcere apăsătoare. De dincolo de ușă pătrunde firav țăcănitul grăbit al unei mașini de scris. Probabil așterne pe hârtie cine știe ce ordin urgent adresat vreunei unități. Domnule colonel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
amenință să explodeze necontrolat. Insolența acestui dezagreabil personaj îl scoate din sărite, dar educația elevată primită din fragedă copilărie îl face, cu regret, să renunțe la ideea unui pumn bine plasat sub bărbia musafirului nedorit. Revine la o stare mai calmă și în timp ce se așează pe scaun, meditează scurt. Descindea din una dintre cele mai nobile familii germane și luptase, cu mici întreruperi, încă de la declanșarea războiului. Luptase în Răsărit, unde primise Crucea de Fier, apoi în Africa de Nord. Elogiat ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
adresează lui Dussek: Sper că vei vorbi de bună voie. Altfel, avem și alte posibilități de convingere. Prizonierul îl privește fără să spună nimic. În ochii de culoare albastru închis nu se citește frică sau ură, doar seninătate și o calmă așteptare. Știe că dintre toți cei de față el este deja mort, iar momentele următoare nu vor face decât să consemneze acest fapt în termenii fizici ai acestei lumi. Von Streinitz mai văzuse o astfel de uitătură, a omului împăcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
glas ușor stingher, Menzel îl strigă din spatele unui paravan întărit. Pornește într-acolo iar ceea ce vede când ajunge face să caște larg gura a uimire. De pe o pătură ce acoperă niște paie uscate, o tânără femeie îl privește cu ochi calmi, întrebători. Poartă pantaloni albaștri vătuiți și bocanci cu talpă groasă. De sub flaneaua lălâie de lână verde se vede gulerul unei cămăși maro, bărbătești. Are ochii febrili și tenul aproape străveziu, semn al unei epuizări înaintate dată de o boală sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
firele de păr lipite pe fruntea transpirată. Tușește puternic și sec de câteva ori. Plămânul îl doare. Răcise zdravăn și se simte foarte slăbit din cauza febrei, dar nu are timp acum să-și facă griji pentru asta. Continuă cu glas calm și sigur, care-i maschează foarte bine îngrijorarea. În acest moment trebuie să ne concentrăm numai pe îndeplinirea misiunii. Dacă rămânem invizibili până în momentul atacului și terenul permite asta, dacă suntem atenți unde punem piciorul și dacă avem grijă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
trec pe lângă ei în fugă. Unul dintre ei ține pe umăr o mitralieră iar celălalt strânge la piept mai multe benzi de cartușe. Ochii lui se încrucișează cu privirile ușor nervoase ale soldaților și, cu efort, își impune un aer calm și relaxat, încercând ca nimic din frământarea lui interioară să nu fie vizibilă. Panica și lipsa încrederii sunt ultimele lucruri de care are nevoie acum. Ce se întâmplă cu ea? Dar, te rog, spune-mi adevărul. Nu este timpul, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ca de marmură, albi. Venea din mitologie, eram sigur, sau poate numai se părea Închipuirii mele Înfierbîntate. - Keti, fără tine e foarte greu! spusei, În timp ce ea Își ținea fața Îngropată În arcuirea gîtului meu, Încît Îi simțeam din nou respirația calmă și caldă; era ca o pasăre bolnavă, obosită după un zbor lung, venită de pe alt continent aflat la milioane de ani distanță. PARTEA A PATRA Ultima parte a acestei cărți se deschide odată cu timpul cînd Începi, pe nepusă masă, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
Vremea și privirea Înșală, gîndeam, că intrăm În lumea asta și ieșim din ea mereu Înșelați. Și Ana vorbea... sau poate Încetase de mult să vorbească și numai sufletul meu o mai auzea din alte vremi. În dimineața zilei următoare, calmă de primăvară, cu soarele bătînd În cerdac, o mai văzui Încă o dată și stătui de vorbă cu ea Înainte de plecare. Un chinuitor joc Între prezența singurătății noastre și situația determinată de motivul venirii mele acolo, care nu Îngăduia prin decență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
într-o țară unde zăpada albă scârțâie veselă sub picioare și gerul îmbujorează obrajii fetelor cu ochi albaștri. Dar într-o zi a venit o zână și a grăit: “O să pleci într-o altă țară, cu mare albastră, blândă și calmă...Și ai să fii acolo o prințesă cu glas de privighetoare, iar oamenii vor asculta la nesfârșit cântecele tale!”. Această poveste putea rămâne doar un basm, dacă n-ar fi devenit aievea într-o bună zi! Acest “aievea” însemnând într-
O învingătoare by Octavian URSULESCU () [Corola-journal/Journalistic/83452_a_84777]
-
o altă filiație. Oarecum mai personală, mai vie și mai proprie lui Andrei Codrescu. Nefiind greu de anticipat, concluzia e, totuși, admirabilă și deconcertantă. La capătul lungii călătorii imposibil de repovestit, după zeci de fragmente de vis american, după vizite calme în comunități pașnice, după exerciții de tir în pielea goală, după hilare ritualuri cristaloterapeutice, vocea care plutește deasupra foii ajunge să rostească, în epitalami geologici: "Ceea ce ne ține împreună este tocmai conștiința uimită a diferențelor dintre noi și faptul miraculos
Autor pe drum by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8350_a_9675]
-
de asemenea vast: “Mult mă- ntreabă inima”, “Vai, bădița, dragi ne-avem” (Tiberiu Brediceanu), “Piangero la sote mia” (Händel), “Se tu m’ami se sospiri” (Pergolessi), “Caro mio ben” (Giordani), “S’altro che lagrime”, “În uomini, în soldați”, “Ridente la calmă” (Mozart), “O mio babbino caro”, “Quando men vo” (Puccini). Rămîne de văzut cum va evolua carieră ulterioară, începută atât de strălucit, a frumoasei Emilia Dorobanțu, posesoare a unei voci de aur...
3 ?n 1: frumuse?e ?i talent by Violeta NIC?? () [Corola-journal/Journalistic/83826_a_85151]
-
tetralogie. Pentru a menține publicul alert timp de mai bine de două ore și jumătate, dirijorul a preferat să ofere contraste scăzute orchestrale la început, în favoarea subtilităților de idei, crescând puternic intensitatea opozițiilor sonore și sentimentale spre final. Astfel, preludiul, calm și interiorizat, a oferit cadrul propice pentru vocile fetelor Rinului, Julia Borchert- Woglinde, Alina Bottez- Wellgunde, Sorana Negrea - Flosshilde realizând un dialog exuberant și plin de culori cu Martin Winkler- un Alberich al cărui timbru a trecut subtil în prima
Seria Wagner by Sabina Ulubeanu () [Corola-journal/Journalistic/83499_a_84824]
-
și anchetat, Sebastian, moralmente vorbind, nu își putea permite să renunțe la prefața acestuia. Mai ales că tînărul scriitor anunțase în presă, încă din februarie 1933, că, avînd el "o carte furtunoasă și iritantă", o va publica prefațată de "cuvîntul calm" al profesorului său, ce va clarifica lucrurile din start. În 15 martie 1934, Nae Ionescu a fost eliberat, iar apoi i-a scris prefața, astfel încît în iunie 1934 cartea a ieșit pe piață, la editorul Ciornei, căruia i-o
Diavolul și ucenicul său: Nae Ionescu - Mihail Sebastian by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/8608_a_9933]
-
Noua spiritualitate, în 1928). În vreme ce o parte importantă a elitei noastre e fascinată de un "trăirism" strîns legat de ascensiunea extremei drepte, nelipsind nici "ideologii" cu semn contrar, care proclamă iminenta instaurare a comunismului la București, Sebastian vădește o luciditate calmă, pe aliniamentele unei funciare convingeri democratice: "Comuniștii și fasciștii își fac din Ťspiritul de cazarmăť axa acțiunii lor politice. Mai mult decît atît: justificarea lor morală. "Omul în uniformă" este tipul de grandoare umană pe care experiențele extremiste de dreapta
Din nou Mihail Sebastian by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8700_a_10025]
-
putea scăpa decât primind proiectul la care aderă maioritatea țării. Guvernul ne spune că acest proiect e o sfidare pentru Europa. Nu-l credem! El poate să fie o sfidare pentru Alianța izraelită; popoarele europene sânt însă cu mult mai calme decât ca să stăruiască pentru crearea unei permanente cauze de perturbațiuni în țara noastră. Chiar însă dacă unele cabinete ar fi dispuse să sprijinească până la urma urmelor exigențele nedrepte ale Alianței izraelite, ele niciodată nu vor reuși să determine o pornire
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
atât din natură cât și prin vederile sale superioare, spiritual și caustic fără a jigni, ei era iubit de toate partidele. Tot aceste calități îl făceau plăcut ca om privat în societate. Stins în floarea vieței sale, pierderea acestei naturi calme și moderatoare ne inspiră o îndoită părere de rău. Țara e adânc mișcată de pasiuni politice, și mai ales extrema demagogie a înveninat atât de mult toate raporturile încît regretăm pierderea unui om a[l] cărui talent oratoric consista în
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
mă simt bine, încît surâsei și o emoție puternică mă cuprinse... "Cine mai vine?" îl întrebai. "Szekely!", zise el mirat, ca și când ar fi trebuit să știu. "Și mai cine?" "Pretorian!" exclamă el, ai fi zis cu un patetism cu suflu calm, cunoscutul Pretorian, adică, auzi, cine altul, vedeta școlii la fotbal, supranumit Puloș (fiindcă în meciurile noastre cu liceul unguresc, Pretorian, în chiloți, se împiedica pe extremă, când fugea, de propriul lui organ procreativ și noi strigam: hai Puloș! hai Puloș
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
menajul, mai zise ea, duduia știe să gătească?" " Știe și ea ce știu și eu, zise Micu, un ceai, o omletă... Noroc că și maică-sa și mama au ele grijă, o săptămână una, o săptămână alta..." spuse cu o calmă simpatie. Înțelesei: nu-i făcea nici un reproș, ai fi zis, dimpotrivă, că ținea la ea tocmai pentru asta, că nu știa... O proteja... O să învețe, zise Matilda. nimeni nu s-a născut învățat." "Nu cred că o să aibă timp, zise
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
să mă sărute, o sărutai eu, cu grijă să n-o sperii, o mângâiai pe părul ei blond, îi sărutai mânuțele. Era amețitor cum mă privea, se uita în lături, într-o parte, apoi în cealaltă, apoi iar la mine, calmă, puțin uimită, cu o ezitare a mișcării de întoarcere a gâtului ca și când între timp i-ar fi mers mintea, s-ar fi gândit, fără gesturi necontrolate, fără grimase de dorințe de copil care nu poate sta locului mai mult de
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]