4,453 matches
-
adus subiectul Patrick în discuție? Pare dezorientat, chiar supărat. Ne învârtim în jurul cozii, spune el. Nu văd ce rost are toată discuția asta. —Bine, îi trântesc eu, ridicându-mă în picioare și clocotind de furie, dar reușind să păstrez un calm aparent doar pentru că emoțiile mele sunt atât de multe și de puternice, încât nici una nu ajunge să le domine pe celelalte. Simt nevoia să beau ceva. Este unsprezece dimineața și eu nu vreau decât o sticlă de vin roșu. Minunată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
pentru că, în loc să bubuie la impact, el își rostogolește fețele contondente de gresie ale cerului, stârnind fulgere ca o brichetă cu polizorul tocit. Așa cum lucrează bijutierul aurul în filigran, la fel de minuțios lucrează Toamna. Aștepți să i se sfârșească, tu o știi, calmul ăsta promițător de belșug și într-o dimineață te trezești năpădit de iedera roșie pe ziduri, răsfirată ca pletele iubitei pe pernă, arzătoare ca focul dragostei, limbile părului sunt foc, brațele foc, trupul e un miriapod-flacără, iedera roșie se cațără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
obicei, eu urăsc praful de ton. Are un gust teribil. Până și somnul mi-a fost lung și odihnitor. L-am visat pe bătrânul din peșteră plimbându-se încolo și încoace pe istmul ce despărțea abisul. Era neliniștit. Ăsta e calmul, băiete. Acuși vine furtuna. Nu vezi norii la orizont? Nu simți moartea care îți caută sufletul? Nu vezi fiarele care îți caută sângele? A început deja. Jocul a început. Piesele se mișcă. Nu a dat impresia că știe că sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
au pornit în marș spre interiorul continentului. Mergeau ca și cum s-ar fi aflat la paradă. Nu încercau să se ferească de gloanțele inamice. Le încasau fără nici o problemă, și cădeau morți fără nici un sunet. Totul s-a desfășurat cu un calm desăvârșit. Mai rămân și astăzi unele relatări ale asaltului dat de mercenari asupra graniței de Nord. Au trecut peste mine și peste baraje, peste dealuri și câmpii presărate cu obuze și mortiere și omorau tot ce le ieșea în cale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
ușa în urma lui. Ceilalți se așezară în spatele scaunelor, uniform, astfel încât nici un elev nu rămânea fără cineva în spatele său. Văd că nu zice nimeni nimic. Ce fel de întrunire e asta dacă nu se vorbește ceva? Vă poftesc, domnilor! zisei cu calm, aproape poruncind invitația. Câteva mișcări în scaune și cineva zise: Îl așteptăm pe Govar. A... Govar. Da. Asta explică multe. Știam de dinainte de el, dar cei din fața mea nu trebuiau să știe asta. Ascultă, zise același elev, aplecându-se peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
anumitor elevi cu probleme de comportament" și în care să se practice "metode și procedee care să asigure o bună desfășurare a orelor de clasă". De multe ori am impresia că Ministrul are o obsesie cu impunerea liniștii și a calmului. Prima oră pe ziua de duminică a fost cu dirigintele. La fel au fost și celelalte. Deoarece decretul dat de Ministru a luat pe nepregătite toate școlile din Uniune, nici un profesor nu a avut posibilitatea extinderii orarului sau a planificării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
tulburător ceea ce-mi spunea. Nu afli în fiecare zi că poți citi mințile celor din jur printr-un singur "vreau" sau că poți înnebuni dacă dai buzna din greșeală în gândurile altcuiva. Totuși, nu înțeleg de ce eram atât de... calm. Mă așteptam, într-un fel, la ceea ce mi se spunea. Și poate... poate știam că pot face lucrurile astea. Tu... tu sigur nu poți citi gândurile celor din jurul tău? îl întrebai iarăși curios și temător. Nu. Eu nu pot citi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
fusese verde și sălbatică. Câteva ore... Parcă nu trecuse atât. Parcă trecuse mai puțin timp. Mult mai puțin timp. Mă uitam la Vladimir să văd dacă el nu era mirat de acest fapt, dar el rămânea la fel de impasibil și de calm ca întotdeauna. Ce e? făcu el când intrigarea mea deveni deranjantă. Lumea, timpul... zisei eu prea absorbit de observația făcută ca să mai continui. Lumea, timpul... ele n-au nimic. Poate timpul să fie afectat, dar lumea în nici un caz. Tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Împărat, m-a lăsat ca trăsnit de fulger. Ochii ei m-au readus cu picioarele pe pământ... ochii ei și strigătele Sfetnicilor care mă îndemnau la precauție, ochii ei care mă implorau să n-o trimit de lângă mine. Ana, zisei calm Ministrului, deși în mine se dădea o bătălie de proporții inimaginabile între ceea ce știam, ceea ce simțeam și ceea ce eram sfătuit, este liberă să plece, asemeni oricui din acest colegiu. Noi, spre deosebire de alții, nu ținem ostatici și nici prizonieri pe cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
însetată de viață și plină de sănătate, dar tot albăstrie. Părea chiar că oferă o ușoară strălucire. Până când ajunsese să stea față în față cu mine, se transformase într-un tânăr nu mai în vârstă decât mine. Unde ți-e calmul? Și răbdarea? Unde ți-e capul, băiete? Cu ce ton batjocoritor îmi vorbea! Mi-e rușine să cred că de la tine a pornit totul. Eterna nu va îndrăzni să mă înfrunte pe mine, primul ei stăpân. Nu-i așa, Cenușia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
nu-i era îngăduit să-l vadă. La capătul potecii cu pietre vechi era tronul, iar în cealaltă parte, eu. Ceva nu era în regulă, iar el își dăduse seama. Nepoliticos din partea ta să mă întrerupi, zisei eu cu un calm nenatural care-l făcea să se apropie și mai mult de limita sa psihică. Simțea, cum simt fiarele în sălbăticie, că ceva nu-i în regulă, dar nu știa ce. Prea semăna locul ăsta, pentru el, cu o capcană. Unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Disperarea și paranoia dispărură de pe fața sa, iar trăsăturile îi reveniseră la normal într-o clipită. Căutătura animalică a ochilor săi fulgerător fu schimbată în acea aroganță, supremație îngâmfată și privire ucigașă. Sângele său clocotit îngheță într-o secundă și calmul i se impuse. N-a fost deloc surprins. În schimb, pe mine m-a șocat transformarea sa. Ți-am spus că n-o să-l schimbi! Omoară-l și scapă lumea de el. Dacă n-o vei face, mila ta va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Era urmat de două camioane, iar acestea erau urmate de un al doilea tanc. Și cum am observat eu, așa făcură și alții. Se speriaseră și începură să umble ca bezmeticii pe coridoare, înspăimântându-i și pe alții. Păstrați-vă calmul! Dacă ei nu fac nici un semn de agresiune, nici noi nu vom da dovadă de ostilitate. La urma urmei, nu ne încalcă granița stabilită. Toate armele erau ațintite spre ei. Din tanc se dădură jos câțiva oameni care intrară rapid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Alex începu să strige în grădină. — Jamie! Jamie! Și auzi, din depărtare: — Mamă? Dave o luă la fugă, înainte. Henry se uită la Alex, care stătea perfect nemișcată. Lăsă prosopul și halatul să cadă la pământ și își încărcă cu calm arma. Trase în spate și în față bara de armare, scoțând un clic-clac metalic. Apoi se întoarse spre Henry. — Să mergem. Era foarte calmă. Își ținea arma sprijinită pe braț. — Poate că ar fi bine să mergi în spatele meu. — OK
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Maria Vrabie a fost un dascăl complet. Ca director al acestei școli a probat calități manageriale ce au trezit admirația întregului colectiv. Renovarea școlii, dotarea cabinetelor, demersurile convingătoare pentru înființarea Liceului Miron Costin, crearea unei ambianțe de muncă și seriozitate, calm și înțelegere în sprijinirea celor tineri sau a colegilor aflați într-un moment dificil al vieții, iată doar câteva dintre coordonatele muncii ei în acest lăcaș. A rămas alături de noi, prelungindu-și activitatea la catedră cu aceeași energie uimitoare la
ARC PESTE TIMP 40 ANI 1972 – 2012 by Loredana Ţară () [Corola-publishinghouse/Imaginative/288_a_583]
-
subteran, prin pânze freatice, cu Ialomița, asigurând aerisirea, drenarea și circularea apei, căci apa, ca povestea. Apele care știu. Apele care comunică unele cu altele, în niște moduri vizibile sau mai puțin vizibile, numai de ele stăpânite. Prin șovăieli, prin calm sau izbucniri nervoase, prin scepticism, ezitări infinitezimale, concentrare, prin revenirile lor ciudate, cu atenții de observator, prin dezbateri cu lumea aceasta și cu lumea cealaltă. Emoțiile lor sunt atât de vizibile, așteptările și asimilările de povești atât de mari, încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
eu nu știu?... Nu mai vreau să vorbim de asta prin viu grai, fiindcă îți simt tremurul din glas, ca și când te-ar înșela pe tine, păi, eu îmi pusesem speranța în Tina mea, să mă ajute ea cu liniștea și calmul ei, dar, fată, tot sălbatică a rămas. Mi-ai spus de teama maică-sii, că nu vrea ca fiică-sa să ducă o viață anostă și să trăiască printr-un singur bărbat și te sperii că m-aș supăra, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
scaune. Una dintre stewardese Își șterge sângele de pe față. Acum un minut, se plimbau fericite cu căruciorul cu alune prăjite. Asta se Întâmplă altor oameni, de pe alte avioane. Oamenilor de pe casetele video demonstrative. Nu mie. — Vă rugăm să vă păstrați calmul, spune căpitanul. În clipa În care vom avea mai multe informații... Să-mi păstrez calmul ? Nu mai pot nici să respir, darmite să-mi păstrez calmul. Ce facem ? Trebuie să stăm pur și simplu, fără să facem nimic, În timp ce avionul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
cu căruciorul cu alune prăjite. Asta se Întâmplă altor oameni, de pe alte avioane. Oamenilor de pe casetele video demonstrative. Nu mie. — Vă rugăm să vă păstrați calmul, spune căpitanul. În clipa În care vom avea mai multe informații... Să-mi păstrez calmul ? Nu mai pot nici să respir, darmite să-mi păstrez calmul. Ce facem ? Trebuie să stăm pur și simplu, fără să facem nimic, În timp ce avionul se cabrează ca un cal scăpat din frâu ? În spatele meu, aud pe cineva care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
alte avioane. Oamenilor de pe casetele video demonstrative. Nu mie. — Vă rugăm să vă păstrați calmul, spune căpitanul. În clipa În care vom avea mai multe informații... Să-mi păstrez calmul ? Nu mai pot nici să respir, darmite să-mi păstrez calmul. Ce facem ? Trebuie să stăm pur și simplu, fără să facem nimic, În timp ce avionul se cabrează ca un cal scăpat din frâu ? În spatele meu, aud pe cineva care se roagă „Sfântă Marie, tu, cea binecuvântată...“ și mă trece un val
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
bărbatul din avion. Ce face aici ? Și de ce ochii tuturor sunt Îndreptați asupra lui? Acum vorbește și toată lumea Îi soarbe fiecare cuvânt de pe buze. Se Întoarce din nou și eu mă ascund repede În spatele automatului, străduindu-mă să-mi păstrez calmul. Ce face aici ? Nu poate să... Nu poate fi... Nu se poate ca el să fie... Cu picioare tremurânde, mă Întorc la birou, Încercând să nu vărs nici o picătură de cafea pe covor. — Hei, Îi spun lui Artemis, falsând ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
fără să-i simt deloc gustul. — ... șeful departamentului nostru marketing și promovare, Paul Fletcher, Îl aud pe Graham spunând. Îmi pare bine să te cunosc, Paul, aud același glas sobru, de american. El e. Categoric, el e. OK, păstrează-ți calmul. Poate că n-o să-și aducă aminte de mine. La urma urmei, a fost doar un zbor scurt. Probabil că zboară foarte des cu avionul. — Dragi colegi. Paul Îl conduce spre centrul biroului. Am onoarea de a vi-l prezenta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
seama. Cu toții au În mână foi de hârtie, iar atmosfera pare destul de Încordată. I-a adunat pe toți aici ca să asiste la concedierea mea ? Ce e ăsta, un fel de training despre cum-se-dau-oamenii-afară ? — Bună, zic, străduindu-mă să-mi păstrez calmul. Dar simt că-mi ard obrajii și știu că arăt probabil destul de fâstâcită. — Bună. Chipul lui Jack se destinde Într-un surâs. Emma... te rog, relaxează-te. N-ai de ce să-ți faci griji. Voiam doar să te Întreb ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
erați oamenii ăștia de care zic ! Voi erați cuplul. Vreau să spun, dacă n-ați reușit nici măcar voi, ce rost are să mai Încercăm măcar, noi ăștialalți ? — Katie, nu eram deloc cuplul, cum spui tu, zic, făcând eforturi să-mi păstrez calmul. Eram un cuplu, pur și simplu. Și nu ne-am Înțeles și... asta e, lucrurile astea se mai Întâmplă. — Dar... — Și, sinceră să fiu, aș prefera să nu mai vorbesc despre asta. — A, zice și mă privește pe deasupra pungii. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
pe e-mail. La opt ? — La opt e foarte bine ! Când ies din biroul lui Jack, Sven Îmi aruncă o privire, ridicând din sprânceană, dar eu nu zic nimic. Mă Întorc În departamentul de marketing, făcând eforturi uriașe să-mi păstrez calmul și să nu mi se citească absolut nimic pe față. Dar Încântarea din sufletul meu nu are margini și nu reușesc deloc să-mi șterg surâsul care Îmi cuprinde fară voia mea chipul. O, Doamne. O, Doamne. Ies În oraș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]