4,790 matches
-
Ashling, am ceva să îți spun, anunță Ted. —Ce? Era o seară geroasă de ianuarie, iar Joy și Ted își făcuseră apariția cu zăpadă pe gulere. —Mai bine stai jos, o sfătui Joy. Dar deja stau jos, țopăi Ashling pe canapeaua pe care stătea. — Asta e bine. Nu știu dacă te vei supăra, spuse Ted. —De ce? M-am tot gândit dacă să îți spun sau nu. Spune-mi! Îl cunoști pe Marcus Valentine? —Se poate să fi auzit de el. Hai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
de multă vreme și nu văzuse niciodată o asemenea agitație. Bine, dacă tot începuse, putea să-și fi călcat cămașa și să fi pus pe el o pereche de blugi care să nu fie ruptă. Femeia s-a așezat pe canapeaua proaspăt aspirată și și-a trecut mâna prin părul pe care îl uscase în mod special. S-a aranjat puțin, simțind cum bumbacul și dantela lenjeriei sale intime îi amintește de existența ei. —Ți-e foame? întrebă Jack, întinzându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
-ul cu gheață, mexicanul dăduse pe gât jumătate de sticlă și cânta de mama focului Cielito lindo și o variantă mexicană a lui Chattanooga Choo Choo. O oră mai târziu sticla era goală, iar Tomas mangă. L-am ridicat pe canapea și am aruncat o pătură pe el. Blanchard mi-a mărturisit: — Ăsta-i al nouălea infractor periculos pe care-l priponesc în 1943. În șase săptămâni o să tragă gaz pe nas, iar eu, în cel mult trei ani, o să lucrez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
întors acasă pe autostrada Pacific Coast, într-o coloană de mașini lungă, cu șoferi veseli, care claxonau de zor. Când am ajuns acasă la ei, mașina mea n-a vrut să mai pornească, așa că mi-am încropit un culcuș pe canapea și am căzut lat. Băusem mult prea mult. La un moment dat, către zori, m-au trezit niște sunete ciudate, care răzbăteau prin pereți. Am ciulit urechea, încercând să le deslușesc, și am distins hohote de plâns, urmate de vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
în fața lui Gentleman Jim Jeffries. Cât despre condoleanțe, eu zic că c’est la vie. Cum și-a așternut, așa a dormit. Nimic nu-i fără rost pe lumea asta. Vreți s-auziți alibiul meu? M-am așezat pe o canapea jerpelită și m-am uitat în jur. Pereții erau plini din podea până-n tavan cu rafturi ce gemeau de romane ieftine. Mai era canapeaua, un scaun de lemn și nimic altceva. Lee își scoase carnețelul. — De vreme ce sunteți atât de nerăbdător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
-i fără rost pe lumea asta. Vreți s-auziți alibiul meu? M-am așezat pe o canapea jerpelită și m-am uitat în jur. Pereții erau plini din podea până-n tavan cu rafturi ce gemeau de romane ieftine. Mai era canapeaua, un scaun de lemn și nimic altceva. Lee își scoase carnețelul. — De vreme ce sunteți atât de nerăbdător să ne spuneți, dați-i drumul. Short se trânti pe scaun și-și înfipse picioarele în podea, ca un animal care bătucește praful. — Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
ieri-seară la intersecția de la 39th cu Norton - lucrul pe care îl știam toți trei, dar despre care nu discutam niciodată, pasul înainte pe care numai Kay avea curaj să-l facă. — Sigur, Lee. • • • Am găsit-o pe Kay citind pe canapeaua din sufragerie, ca în fiecare seară de peste săptămână. Când am intrat, nu-și ridică ochii din carte, ci doar a suflat leneș un rotocol de fum și m-a salutat: — Bună, Dwight! M-am așezat pe un scaun din fața măsuței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
prieteni fără nume. Umflarea raportului cu detalii nesemnificative mi-a ținut gândurile departe de Kay, iar când am terminat, mi-am făcut două sandvișuri cu șuncă, le-am dat pe gât cu un pahar de lapte și am adormit pe canapea. Visele mi-au fost tulburate de fotografiile de cazier ale băieților răi cu care am avut de-a face în ultimul timp, de Ellis Loew, care reprezenta legea, dar avea scrijelite pe piept, numere de înregistrare ca ale infractorilor. Betty
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
că Betty voia să intre în lumea filmului și că trăia în promiscuitate. În plus, s-a lăudat că a apărut într-un film anul trecut, în noiembrie, așa că aș pune pariu că n-ar fi refuzat o tăvăleală pe canapeaua producătorului. Cred c-ar trebui să stăm de vorbă cu niște producători și regizori, să vedem dacă iese ceva. Millard zâmbi. — În dimineața asta l-am sunat pe Buzz Meeks. A fost polițist, iar acum e șeful pazei de la Hughes
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
pe pereții zugrăviți în alb, iar podeaua de lemn lustruit era acoperită de covoare persane pufoase. Foaierul dădea într-o cameră de zi uriașă, cu un aer de club privat pentru bărbați: fotolii verzi de piele aranjate în jurul meselor scunde canapele, un șemineu de piatră imens, carpete orientale multicolore, plasate în diferite unghiuri, pentru a fi mărginite de numărul potrivită de plăci de parchet din stejar. Pereții erau lambrisați cu lemn de cireș și erau plini de fotografii sepia înrămate ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
colț, pentru cărăbăneală în caz de urgență. Sally zăvorî ușa. — Cine-i tipul de care ne-ați pomenit, domnișoară Stinson? am întrebat eu. Russ își aranjă nodul de la cravată, iar eu am făcut ciocul mic. Sally ne făcu semn spre canapea. Haideți s-o rezolvăm rapid. Zgândărirea vechilor răni este împotriva religiei mele. M-am așezat. Umplutura canapelei și vârful unui arc ieșiră brusc la câțiva centimetri de piciorul meu. Russ luă loc pe un fotoliu și își scoase carnețelul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
pomenit, domnișoară Stinson? am întrebat eu. Russ își aranjă nodul de la cravată, iar eu am făcut ciocul mic. Sally ne făcu semn spre canapea. Haideți s-o rezolvăm rapid. Zgândărirea vechilor răni este împotriva religiei mele. M-am așezat. Umplutura canapelei și vârful unui arc ieșiră brusc la câțiva centimetri de piciorul meu. Russ luă loc pe un fotoliu și își scoase carnețelul de notițe. Sally se cocoță pe maldărul de valize cu spatele, la perete și ochii la ușă, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
de pe măsuța de cafea și m-am oprit. Am început să formez numărul de telefon de-acasă a lui padre. Kay mă opri cu un gest. — Nu. Mai întâi vreau să stăm de vorbă. M-am mutat din fotoliu pe canapea. Kay se așeză lângă mine. — O să-i faci rău lui Lee dacă insiști cu treaba asta, mă atenționă ea. În momentul ăla am înțeles că se așteptase la așa ceva. În momentul ăla am înțeles că știa mai multe decât mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
când m-am dus să stau de vorbă cu ea, am găsit ușa de la dormitor încuiată. CAPITOLUL DOUĂZECI ȘI ȘASE Telefonul sună. M-am întins spre noptieră, apoi mi-am dat seama că de o lună de zile dormeam pe canapea, așa că am orbecăit după el pe măsuța de cafea. — Mda. — Tot mai dormi? Era vocea lui Ray Pinker, superiorul meu de la Criminalistică. — Dormeam. — Bine spus - dormeai. Mă asculți? — Spune. — Avem un caz de sinucidere prin împușcare. Ieri, în South June
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
mulțumesc. — Eu îți mulțumesc. Ești persoana care m-a consolat cel mai mult. — Și tu ai făcut același lucru pentru mine. Ne-am îmbrățișat o clipă, după care au am plecat. CAPITOLUL DOUĂZECI ȘI ȘAPTE Frecangiu. Condamnat să dorm pe canapea. Detectiv fără nici un caz. Cam asta a însemnat viața mea în primăvara lui ’49. În fiecare dimineață Kay se ducea la școală devreme. Eu mă prefăceam că dorm până pleca. Rămânând singur în căsuța ca-n povești, mângâiam lucrurile soției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
ce nu trebuie sau exact ce trebuie, dacă m-ar pune pe o pistă greșită sau pe cea bună, nu cred c-aș mai fi răspunzător de faptele mele. Cele patru nopți de pileală, picoteli în mașină și moțăieli pe canapeaua de acasă, cu Kay refugiată în dormitor, și-au spus imediat cuvântul. La serviciu scăpam lamelele pe jos, etichetam greșit mostrele de sânge, scriam rapoarte cu mâzgăleli de om adormit și, de două ori, am adormit aplecat deasupra microscopului din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
mă implora s-o fut sau să-i omor ucigașul - ori una, ori alta, nu conta. Dar cel mai insuportabil era să mă trezesc singur-singurel în casa noastră din povești. Veni și vara, cu zilele fierbinți în care dormeam pe canapea și nopțile fierbinți când patrulam prin cartierul negrilor din vest - whisky, cluburile Royal Flush și Bido Lito, Hampton Hawes, Dizzy Gillespie, Wardell Gray și Dexter Gordon. Din când în când încercam fără succes să studiez pentru examenul de sergent și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
intrat în casă. Mobila din lemn curbat arăta la fel, dar pe măsuța de cafea nu mai zăcea nici una din revistele ei trimestriale de literatură, iar în comoda din sufragerie nu mai era nici un pulover de cașmir împăturit. Pernițele de pe canapeaua folosită de mine în ultimul timp pe post de pat erau aranjate frumos, de parcă n-aș fi dormit niciodată acolo. Patefonul meu era încă lângă șemineu, dar toate discurile lui Kay dispăruseră. Am pus mâna pe scaunul preferat al lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
or fi scris niște lucruri așa de murdare despre Beth? I-am răspuns cu diplomație: — Deoarece n-o cunoșteau ca tine. Tommy zâmbi și se trânti cu zgomot într-un fotoliu jerpelit. — Apartamentul chiar e într-un hal fără de hal? Canapeaua era plină cu discuri de patefon. Am dat la o parte un teanc și m-am așezat. — I-ar prinde bine o mătură și-un mop. Uneori mă las cuprins de lene. Investigația în cazul lui Beth e din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
mi s-a părut că-l zăresc în spate pe Georgie Tilden - tânăr, arătos, fără cicatrice pe figură. Am simțit-o pe Ramona în spatele meu. Tremura. I-am spus: — Povestește-mi totul. Explică-mi de ce. • • • Ramona se așeză pe o canapea și vorbi timp de trei ore, pe un ton când mânios, când trist, când brutal de detașat de ceea ce povestea. Lângă ea era o măsuță plină cu figurine din ceramică, cu care se jucă tot timpul. Eu m-am învârtit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
mama lui David. Tatăl Îi aruncă lui Logan o privire fioroasă de pe treapta de sus. Într-un final păși Într-o parte, iar Logan putu să zărească prin geamul ușii un hol mic, vopsit Într-un galben vesel. Pe o canapea roșu-aprins se aflau două femei: una din ele arăta ca un vas de război pictat cu motive florale, iar cealaltă ca un zombie. Femeia mai tânără nici nu privi către polițiștii care intrară În cameră. Avea privirea ațintită În gol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Dumbo era chinuit de zor de clovni. Logan privi Întrebător către consiliera pe probleme de familie, Însă aceasta făcea tot posibilul să Îi ocolească privirea. Trase adânc aer În piept. — Domnișoară Reid? Nici o reacție. Logan se așeză vine, chiar În fața canapelei, blocându-i astfel vederea televizorului. Ea privi prin el, ca și cum nici nu s-ar fi aflat acolo. — Domnișoară Reid? Alice? Nici acum nu se mișcă, Însă femeia În vârstă se Încruntă și Își dezveli dinții. Ochii Îi erau roșii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
dinții. Ochii Îi erau roșii și umflați, iar lacrimile Îi străluceau pe obraji și pe bărbie. — Cum Îndrăznești? mârâi ea. Împuț... — Sheila! Bărbatul În vârstă se apropie, iar femeia tăcu. Logan Își Îndreptă din nou atenția către figura letargică de pe canapea. — Alice, spuse el, l-am găsit pe David. La auzul numelui fiului ei, o licărire de viață Îi apăru În ochi. — David? Buzele ei se mișcară imperceptibil când șoptiră cuvântul. — Îmi pare rău, Alice. E mort. — David... — A fost ucis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Logan, deschizând la Întâmplare o ușă și descoperind o baie compactă vopsită Într-un verde luminos. De ce nu ne așezăm undeva să stăm la o bârfă mică? Încercă o altă ușă, descoperind de această dată un living portocaliu cu o canapea maro de catifea, un șemineu fals cu gaz, un sistem home cinema și un computer. Pereții erau ticsiți cu afișe de filme și cu un suport imens plin cu DVD-uri. — Ce casă frumoasă aveți, domnule Chalmers; sau pot să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
gaz, un sistem home cinema și un computer. Pereții erau ticsiți cu afișe de filme și cu un suport imens plin cu DVD-uri. — Ce casă frumoasă aveți, domnule Chalmers; sau pot să vă spun Norman? Logan se trânti pe canapeaua murdară Înainte să Își dea seama că era plină cu păr de pisică. Chalmers se smuci, cu mâinile legate la spate și cu Watson Încă ținându-l, astfel Încât să nu poată fugi. Ce dracu’ mai e și asta? Logan zâmbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]