6,257 matches
-
în liste canonice sau în canoane curriculare, ei vor figura fără îndoială în istoria literaturii române sau în antologii cu diferite utilități, dar nu sunt autorii majori ai unei tradiții literare mature și putând dialoga cu alte mari figuri ale canonului universal; deci nu sunt insurmontabili, obsesivi sau universali". 18 George Călinescu, Istoria literaturii române de la origini până în prezent, București, Editura Fundației Regale pentru Literatură și Artă, 1941. 19 Vezi Gabriela Glăvan, op. cit., p. 31. 20 Ion Negoițescu, Istoria literaturii române
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
p. 17, apud Gabriela Glăvan, Aspecte particulare ale modernității în literatura română interbelică, teză de doctorat, Timișoara, 2006, p. 24. 28 Cf. Luigi Bambulea, art. cit., p. 6. 29 Ibidem, p. 5. "Marii creatori și gânditori sunt cei care alcătuiesc canonul, până azi, și până în momentul scrierii ultimei opere relevante. În afara acestui mod de alcătuire a canonului, există doar liste aproximative sau ideologice, a căror autoritate e, întotdeauna, mai devreme sau mai târziu, criticabilă, căci fundamentul lor nu e Tradiția și
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Timișoara, 2006, p. 24. 28 Cf. Luigi Bambulea, art. cit., p. 6. 29 Ibidem, p. 5. "Marii creatori și gânditori sunt cei care alcătuiesc canonul, până azi, și până în momentul scrierii ultimei opere relevante. În afara acestui mod de alcătuire a canonului, există doar liste aproximative sau ideologice, a căror autoritate e, întotdeauna, mai devreme sau mai târziu, criticabilă, căci fundamentul lor nu e Tradiția și Memoria comunităților (culturale), ci scopul imediat, fie el curricular, didactic sau de altă natură". 30 Harold
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
34 Idem, Despre estetismul socialist, în "România literară", nr. 23 (2004), p. 45-47. 35 Carmen Mușat, Strategiile subversiunii. Descriere și narațiune în proza postmodernă românească, Pitești, Editura Paralela 45, 2002. 36 Autoarea realizează și o paralelă interesantă între dilemele afirmării canonului occidental și modul în care canonul literar a funcționat în România comunistă. 37 Vezi Gabriela Glăvan, op. cit., p. 25. 38Gabriela Glăvan, op. cit., p. 45. 39Carmen Mușat, op. cit., p. 58 apud. Gabriela Glăvan, op. cit., p. 25. "Această reașezare valorică presupunea plasarea
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
România literară", nr. 23 (2004), p. 45-47. 35 Carmen Mușat, Strategiile subversiunii. Descriere și narațiune în proza postmodernă românească, Pitești, Editura Paralela 45, 2002. 36 Autoarea realizează și o paralelă interesantă între dilemele afirmării canonului occidental și modul în care canonul literar a funcționat în România comunistă. 37 Vezi Gabriela Glăvan, op. cit., p. 25. 38Gabriela Glăvan, op. cit., p. 45. 39Carmen Mușat, op. cit., p. 58 apud. Gabriela Glăvan, op. cit., p. 25. "Această reașezare valorică presupunea plasarea unor autori precum Eugen Barbu și
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
o evaluare obiectivă, calmă, critică a ceea ce se produce în generația sa, care este generația cea mai activă încă astăzi, și este un fel de ideolog estetic". 12Mircea Cărtărescu, Postmodernismul românesc, București, Editura Humanitas, 1999, p. 309-310. 13Vezi Iulian Boldea, Canonul literar. Limite și ierarhii, în Sursa: http://www.viataromaneasca.eu/arhiva/58 viata-romaneasca-3-4-2009/34 ancheta/282 canonul-literar-limite-si-ierarhii.html/accesat iunie 2010.. 14Ibidem: Lovinescu exemplifică: "Spiritul evului mediu, de pildă, se manifestă sub două forme: credința religioasă care-i determină întreaga activitate sufletească (literatura
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
expansiunea occidentului spre orient, iar, pe de altă parte, în domeniul social, forma specifică a feudalității, de origine germanică sau nu, în orice caz expresie a individualismului social, după cum stilul ogival este o expresie a misticismului". 15Ibidem. 16Vezi Iulian Boldea, Canonul literar. Limite și ierarhii, disponibil online la: http://www.viataromaneasca.eu/arhiva/58 viata-romaneasca-3-4-2009/34 ancheta/282 canonul-literar-limite-si-ierarhii.html/accesat iunie 2010. 17Cornel Ungureanu, Geografie literară, Timișoara, Editura Universității de Vest, 2002, p. 57. 18Mircea Cărtărescu, op. cit., p. 52. 19Nicolae Manolescu, Despre poezie
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
p. 57. 18Mircea Cărtărescu, op. cit., p. 52. 19Nicolae Manolescu, Despre poezie, București, Editura Cartea Românească, 1987, p. 37. 20Vezi Laura Pavel, Onirismul între istoria literară și istoria politică, în "Vatra", nr. 10-11, 2007, p. 25. "În legătură cu necesitatea rescrierii și regândirii canonului modernității românești, Ion Bogdan Lefter formulează o provocatoare teză polemică privind arta deceniilor de după proletcultism, dominată de neomodernism. După el, evoluția regresivă de tip neos-ar fi datorat unui metabolism cultural deviat și dorinței de a compensa hiatus-ul cultural al
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
e postfazione ("Proiecte de trecut și alte povestiri", traducere și postfață), Milano, Edizioni Anfora, 2008, p. 142. 65Ana Blandiana, Scriitorul român între opoziție și rezistență, în "Revista 22", nr. 21, 1991, p. 54. 66Alex Ștefănescu, op. cit., p. 398. 67 Reconstrucția canonului eminescian se realizează din prisma coordonatelor de construcție neomodernistă: utilizarea necuvintelor sau a transferului semantic. 68Vezi Academia Română, Dicționarul general al literaturii române. Coordonator general: Eugen Simion, București, Editura Univers Enciclopedic, 2004, p. 556. 69"Proza fantastică românească avea să se
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
trebui să aibă un statut oarecum stabil, funcția ei fiind aceea de a distinge valoarea de non-valoare. Arta poetică a clasicismului francez i-a oferit instrumentele teoretice. Sigur, în fiecare epocă literară cu o manieră cristalizată în ceea ce astăzi numim canon, exigențele criticii au suportat variațiuni. Însă funcția axiologică, teoretic rămâne constantă. De vreme ce puneți problema unei "Schimbări la față", sigur că ați perceput ceva ce s-a putut întâmpla. Și acum voi proceda la câteva întrebări din care veți deduce un
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
literare, care, în afara forței estetice proprii, riscă să sucombe o dată cu prilejurile care au produs-o dacă nu chiar să moară în fașă. Interdeterminarea istorie, teorie și critică literară, comparativism și interdisciplinaritate conferă stilului critic călinescian dimensiunea unui model creator de canon. Ce cred scriitorii despre critici sau critica devenită temă a ficțiunii e problematica celui de-al treilea avertisment: Critica literară subiect de roman ironic. Autoarea ne reamintește, ca un avocat neobosit al marilor spirite, că în cultura noastră Ion Budai-Deleanu
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
tema iubirii din epoci diferite: Femei de Sebastian, descinzând din același interbelic și De ce iubim femeile de Mircea Cărtărescu, în privința acesteia din urmă autoarea declarându-și răspicat "neplăcerea lecturii". Recuperarea și valorizarea scriitorilor ignorați de vocile așa-zis creatoare de canon se poate invoca în cazul capitolelor despre Alice Botez, care vădesc o frumoasă admirație pentru scriitoarea desprinsă tot din filonul criterionist. Că piesa de teatru Dioptrele are ca hipotext Metafizica lui Cantemir, că romanul Eclipsa conține o antiutopie probează faptul
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
de încifrări câtă vreme are cu sine, tras din propria ingeniozitate, "firul Ariadnei". Iar dacă vreun impas se va ivi, va ști să folosească prompt și eficient "cheia labirintului". E o aventură pasionată în căutare de "pagini unice", care înfrâng canoanele unei epoci, singularizând creația unor autori (fie Dimitrie Cantemir, fie Ion Creangă, fie Urmuz) ce practică "subversiunea" față de formulele inerțiale. Elvirei Sorohan îi plac incomozii, frondeurii, insurgenții, nonconformiștii care sfidează sau iau în râs "regulile admise". Individualități iradiante care, rupând
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
purtătorii speranței de mai bine în pofida faptului că schijele stalinismului încă mai zburau nestingherite și provocau răni, iar aerul nu devenise pe deplin respirabil. Asistenta noastră se asemăna cu titularul disciplinei prin atașamentul arătat obiectului predat. Seminarul nu ieșea din canonul acelor ani, unul preponderent istoricist, dar latura estetică își făcea încet, încet, loc în analizele de la orele de seminar. Acestea nu se cantonau doar în acel timp auroral, ci episoadele literaturii române vechi erau discutate și contextualizate în ansamblul fenomenului
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
o parte, lucrurile sunt simplificate față de basm, pentru că lipsește în proza artistică istorică la care ne referim, sistemul emblematic al imagisticii populare. Din această cauză, basmul și povestea cultă, atât de cultivate în secolul al XIX-lea, se vor supune canoanelor narative populare, în vreme ce proza artistică istorică, nu. Pe de altă parte, la nivelul expresiei, dintre toate variantele avute în vedere, aici întâlnim cele mai puternice caracteristici ale romantismului: supradozarea metaforicului (deschis elementului învechit și popular), frecvența alegoriei și a simbolurilor
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
cititorului în perspectiva jocurilor textului. Reținând această premisă, mă voi referi în continuare la câteva elemente definitorii ale artei monahului de la Căldărușani care pot constitui oricând argumente pentru o rediscutare a locului marginal pe care scriitorul îl ocupă astăzi în canonul literaturii române. Aspectele la care mă voi opri ascultă în profunzime de o logică a răsturnării și a inversării. Cultivarea perspectivei inverse (în înțelesul care se va vedea imediat) este principala strategie poetică de la baza efectelor provocate de textul lui
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
gura; apoi se duc și se împreunează în arhondărie sau prin chiliile părinților pofticioși de câștig nelegiuit" (1974, 178-179) . Nu e inutil să amintim că Damian Stănoiu, călugărul caterisit, notează în Amintiri din mănăstire că, într-adevăr, "numai pravilele și canoanele interziceau, pe vremea aceea, accesul femeii în treburile dinlăuntru ale chiliilor, și deci și în cele particulare ale chinovioților, nu și tradiția (1962, 74, s.n.), punând în ironică tensiune două surse fundamentale ale autorității din cadrul Bisericii. În notele burlești de
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
nu putea ține calea de mijloc, calea împărătească recomandată de Pimen cel Mare [...] Drept urmare, cuvioșia sa cultivă extremele. Cu toată pasiunea le cultivă. După o perioadă de timp, mai lungă sau mai scurtă, trăită în conformitate cu cele mai severe pravili sau canoane călugărești, întoarce brusc macazul și calcă cu frenezie toate aceste pravili și canoane. Ca după altă perioadă să revină pocăit și smerit" (1962, 80). Construirea unei asemenea personalități se realizează prin aglomerarea de fapte extreme frecvente bătăi și beții prin
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
Drept urmare, cuvioșia sa cultivă extremele. Cu toată pasiunea le cultivă. După o perioadă de timp, mai lungă sau mai scurtă, trăită în conformitate cu cele mai severe pravili sau canoane călugărești, întoarce brusc macazul și calcă cu frenezie toate aceste pravili și canoane. Ca după altă perioadă să revină pocăit și smerit" (1962, 80). Construirea unei asemenea personalități se realizează prin aglomerarea de fapte extreme frecvente bătăi și beții prin cârciumile din împrejurimi, tâlhării sau siluirea unei țigănci bătrâne "dintr-un sat vecin
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
Ele se încalcă mereu, dar nu se disprețuiesc pe față. "Mai cu fereală, mai cu fereală" (1962, 58), îi ceartă un duhovnic bătrân pe călugării tineri care își povestesc aventurile erotice și bahice în gura mare. Excesul, viciul, abaterea de la canon trebuie făcute sub aparența supunerii față de acesta. Iată de ce, de obicei, regulile sunt invocate, citate numai pentru a se construi spectacolul răstălmăcirii lor. Or, o desfășurare de sofisme de această factură instituie o formă de dialog între sensul instituțional al
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
ultima lor carte sau despre viața lor intimă: celebritățile sunt oameni de bine. Au sentimente frumoase, sunt altruiste. Majoritatea au o fundație pentru oamenii necăjiți, o asociație oarecare care fac din ei persoane respectabile din punct de vedere moral, după canoanele umanitarismului televizual. Televiziunea nu ezită să arate vitrina cu sentimentele frumoase: într-o emisiune precum „Tout le monde en parle” (Thierry Ardisson, France 2, care nu se mai difuzează) sau „On a tout essayé” (Laurent Ruquier, France 2), nu trece
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
1960, femei cu talia mică și șoldurile late? Evoluția diametrului coapselor în funcție de conjunctura economică Evoluția imaginii femeii în mass-media este grăitoare pentru raporturile între sexe și moda de-a lungul deceniilor. Imaginea femeii până în anii ’60 era dominată de un canon binecunoscut; o talie de viespe, accentuată uneori de un corset, șolduri generoase care semănau cu linia curbei unei sticle, cu gâtul strâmt. Dacă examinăm arhivele acelei perioade și ne uităm în revistele de astăzi, suntem frapați de contrast: modelele contemporane
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
mai rectilinie: coapsele sunt mai puțin late iar talia mai puțin strâmtă. Faimosul contur armonios este mai puțin evident decât în trecut. Psihologii au abordat acest subiect prin intermediul revistei Playboy. Au măsurat raportul „talie-șolduri” la playmates-urile anului, cele care reprezintă canonul absolut pentru cititorii masculini, într-un interval de timp precis - un an. Au constata că raportul „talie-șolduri” suferă modificări permanente, dar are tendința să crească între anii 1960 și 2000, taliile devenind din ce în ce mai puțin strâmte, iar șoldurile mai înguste. Playmates
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
dezechilibrele trăiesc, evoluează, se deplasează, ajustările intervin în condiții care hrănesc analiza structurală și analiza sistemică. Pe de altă parte, deciziile individuale, chiar raționale, pot conduce la dezechilibre globale, raționalitatea fiind ea însăși relativă. Este evident faptul că nu există canon fix, anistoric, care să definească realitatea în sine (Kuhn, Feyerabend, Foucault), dar nu putem accepta pentru aceasta ideea relativității absolute în care totul vine să se dizolve; la limită, concepția însăși de relativitate este relativă. Auguste Comte voia să substituie
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
semnificații. Cum arată Zygmunt Bauman, "el a devenit rapid lozincă, incantație magică, paspartu capabil să deschidă porțile tuturor misterelor prezente și viitoare"1. Ca orice marotă, se opacizează, este utilizat de multe ori fără înțelegerea unei semnificații anume, transformînd în canoane sau în tabuuri o sumă de predicții elementare, astfel încît se poate spune că se vorbește astăzi despre globalizare cum se vorbea despre medicină în vremea lui Molière. S-au dat diferite definiții globalizării, niciuna însă pe deplin satisfăcătoare. Este
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]