3,903 matches
-
Semantică discursivă Tematizare Figurativizare parcurs narativ [narrative trajectory]. Un set de PROGRAME NARATIVE conectate din punct de vedere logic. Un parcurs narativ presupune același ACTANT, iar fiecare din programele sale narative constituente corespunde unui ROL ACTANȚIAL. În traiectoria sa narativă canonică, de exemplu, SUBIECTUL e stabilit ca atare de REMITENT, calificat (înzestrat cu competență) în parametrii dorinței, capacității, cunoașterii și obligației, realizat ca un Subiect performant, recunoscut ca atare și răsplătit. ¶Greimas, Courtés 1982. participant [participant]. Un ACTOR; un EXISTENT angajat
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
Subiect performant, recunoscut ca atare și răsplătit. ¶Greimas, Courtés 1982. participant [participant]. Un ACTOR; un EXISTENT angajat în situațiile și evenimentele povestite și exercitînd un oarecare efect asupra lor (în opoziție cu RECUZITA). ¶Grimes 1975. pauză [pause]. Un TEMPO narativ canonic; împreună cu ELIPSA, SCENA, REZUMATUL și SEGMENTAREA, una din VITEZELE narative fundamentale. Cînd o parte oarecare a textului narativ sau un oarecare TIMP AL DISCURSULUI nu corespunde unei treceri a TIMPULUI ISTORIEI, se obține pauza (și se poate spune că narațiunea
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
ai oricărui act de comunicare (verbală): DESTINATARUL (programat), ENUNȚATUL. Receptorul primește un MESAJ de la EMIȚĂTOR. ¶K. Bühler 1934; Jakobson 1960 [1964]. Vezi și FUNCȚIE CONATIVĂ, FACTORI CONSTITUTIVI AI COMUNICĂRII. recompensă [sanction]. În descrierea pe care Greimas o face structurii narative canonice, acea parte a acțiunii prin care SUBIECTUL care a îndeplinit (a ratat) un CONTRACT este răsplătit (pe drept) sau pedepsit (pe nedrept) de REMITENT. ¶Adam 1984, 1985 [1999]; Greimas 1970 [1975], 1983a; Greimas, Courtés 1982. Vezi și ÎNCERCARE GLORIFICANTĂ, SCHEMĂ
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
răspunsuri la anumite întrebări, rezultatul sau REZOLVAREA este acel constituent al său care răspunde la întrebarea " Ce s-a întîmplat în final?" Într-o narațiune "ajunsă la maturitate", rezolvarea este urmată de CODA. ¶Labov 1972. rezumat [summary]. Un TEMPO narativ canonic; împreună cu ELIPSA, PAUZA, SCENA și SEGMENTAREA, una din VITEZELE narative fundamentale. Cînd (se consideră că) TIMPUL DISCURSULUI este mai mic decît TIMPUL ISTORIEI, cînd (se simte că) un segment narativ e prea scurt pentru NARATUL pe care îl reprezintă, cînd
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
folosite pentru a reprezenta un set anumit de situații și evenimente; mărimea unei narațiuni (sau a unei părți din ea), în raport cu situațiile și evenimentele povestite. ¶Brooks, Warren 1959. Vezi și DURATĂ, VITEZĂ. scenariu. Vezi SCRIPT. scenă [scene]. Un TEMPO narativ canonic; împreună cu ELIPSA, PAUZA, SEGMENTAREA și REZUMATUL, una din VITEZELE narative fundamentale. Cînd există un fel de echivalență între un segment narativ și NARATUL pe care îl reprezintă (ca în DIALOG, de ex.), cînd (se consideră că) TIMPUL DISCURSULUI este egal
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
oamenii le vizitează sau inspectează); un plan este o schemă direcționată spre un scop; iar un script este un plan stereotip. ¶Bartlett 1932; Beaugrande 1980. schemă narativă [narrative schema]. Un CADRU general, în funcție de care se organizează NARAȚIUNEA. ¶Potrivit schemei narative canonice, după ce se deranjează o ordine anumită a lucrurilor, se stabilește un CONTRACT între REMITENT și SUBIECT pentru a crea o nouă ordine, sau a o reinstaura pe cea veche (MANIPULARE). Subiectul, care a fost calificat prin contract în raport cu axa de
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
cîștigă la loterie; apoi se îmbogăți" și "Se îmbogăți. Înainte de a se îmbogăți, fusese săracă, apoi cîștigă la loterie"). ¶Termenul "secvență de sosire" a fost împrumutat din gramatica generativ-transformațională. ¶Prince 1973. Vezi și REGULĂ TRANSFORMAȚIONALĂ. segmentare [stretch]. Un TEMPO narativ canonic (Chatman); împreună cu ELIPSA, PAUZA, SCENA și REZUMATUL, una din VITEZELE narative fundamentale. Cînd (se consideră că) TIMPUL DISCURSULUI e mai mare decît TIMPUL ISTORIEI, cînd (se simte că) un segment narativ e prea lung pentru NARATUL pe care îl reprezintă
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
verosimilitate. Vezi VERIDICITATE. viteză [speed]. Relația între durata NARATULUI cantitatea (aproximativă) de timp (presupus a fi) acoperit de situațiile și evenimentele povestite și lungimea narațiunii (în cuvinte, rînduri sau pagini, de ex.). ¶Viteza narativă poate varia considerabil, iar formele sale canonice TEMPOURILE narative majore sînt (în ordine descrescătoare, de la infinit la zero) ELIPSA, REZUMATUL, SCENA, SEGMENTAREA și PAUZA. ¶Genette 1980; Prince 1982. Vezi și ANIZOCRONIA, DURATA, RITMUL. viziune [vision]. Punctul sau PUNCTELE DE VEDERE în funcție de care sînt prezentate situațiile și evenimentele
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
secret și trebuie revelat doar în timpurile stabilite, care sunt întotdeauna „timpurile de pe urmă”; profetul este mereu vestitorul Cuvântului dumnezeiesc; alegerea este stabilită dintr-o epocă imemorabilă, chemarea fiind un dar personal, inaccesibil celor mulți; ba mai mult, în Apocalipsa canonică a Noului Testament (7,4) găsim chiar un fel de numerus clausus al celor aleși: 144000, nici unul în plus, limitat doar la poporul lui Israel. d) În cadrul său apare și doctrina păcatului originar conform căreia acesta este o consecință a
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
înșiși exploatau, declarativ, la maxim retorica rupturii, în timp ce puterea se străduia să-i compromită, denunțându-i drept cosmopoliți, decadenți, anemici. Ce oferea în fapt I.L. Caragiale era rețeta convertirii cotidianului în literatură, a revalorificării materialelor joase, paraliterare, reportericești, în scrieri canonice. Schimbând ce era de schimbat, instantaneele din primul volum al lui L. sunt de fapt reportaje tip Caracudi: un fel de variațiuni pe temă dată aduse tehnic la zi, adică în era reportofonului și a camerei de luat vederi. Cartea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287735_a_289064]
-
esenii din Palestina, în cu-vîntarea lui Petru este numit simplu Evanghelia, iar la 18,25-26, ,,revelația’’ pe care ei o propovăduiau cu mare patimă, o numesc Calea lui Dumnezeu. În Epistola a doua a lui Pavel către tesaloniceni, textul lor canonic de propovă- duire îl numește la 1,8 Evanghelia Domnului nostru Iisus Cristos, iar în scrierea Epistola lui Pavel către efeseni la 6,14-15 cînd le cere membrilor frăției să fie gata și ,,avînd mijlocul încins cu adevărul, îmbrăcați cu
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
de Eno de la Tatăl Ceresc, iar la 8,2-8 Evanghelia păcii este numită ,,Legea Duhului de viață în Iisus Cristos, care m-a izbăvit de Legea păcatului și a morții.” În Epistola lui Pavel către filipeni la 1,27 lucrarea canonică a zeloților, iudaizată după cea a geților, poartă numele de Evanghelia lui Cristos Ciudat este faptul că, deși Evanghelia păcii, sub diferitele ei denumiri cum apare în scrierile iudeo-creștine numite Noul Legămînt, care a fost scrierea canonică de propovăduire a
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
1,27 lucrarea canonică a zeloților, iudaizată după cea a geților, poartă numele de Evanghelia lui Cristos Ciudat este faptul că, deși Evanghelia păcii, sub diferitele ei denumiri cum apare în scrierile iudeo-creștine numite Noul Legămînt, care a fost scrierea canonică de propovăduire a pretinsei noi religii de către căpeteniile Frăției Noului Legămînt, Ia-cov, Chifa/Petru, Ioșua/Ioan/ și Saul/Pavel, nu apare ca text sacru al acestui cult. Explicația ,,ciudățeniei” constă în faptul că respectiva scriere a fost o iudaiza-re prea
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
fost salvate de Noe de la potop în arca sa, și astfel au fost transmise Neamului Omenesc, deci acestea au fost scrierile sfinte de la începutul omenirii. Ori scrierile lui Eno dar și alte texte pline ochi de înțelepciune mioritică formau scrierea canonică Biblia a religiei geți- lor sau ,,religiei lui Zamolxe” cum a mai apărut la Celsus care a fost text canonic și pentru mozaici pînă în anul 90 al erei noastre. Iar dacă acest pîrlit ivrit le considera începătoare, nu avea
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
scrierile sfinte de la începutul omenirii. Ori scrierile lui Eno dar și alte texte pline ochi de înțelepciune mioritică formau scrierea canonică Biblia a religiei geți- lor sau ,,religiei lui Zamolxe” cum a mai apărut la Celsus care a fost text canonic și pentru mozaici pînă în anul 90 al erei noastre. Iar dacă acest pîrlit ivrit le considera începătoare, nu avea cum o mare parte din antichitate să-și găsească umbra de speranță în ele după cum s-au răspîndit în imperiul
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
și Theodotion. Origene a inclus aceste traduceri împreună cu textul ebraic scris cu alfabet ebraic și același text scris cu alfabet grec, într-o amplă lucrare ce a fost publicată în anul 235 sub numele de Hexapla fiind cunoscută drept textul canonic al iudeo-cretinismului. Atît de canonică a fost această scriere încît numai după 166 de ani, creștinii romanici au interzis-o fiind condamnată defi- nitiv și arsă pentru că avea un conținut eretic, și nu putea intra în gușa îndrăciți- lor iudeo-sataniști
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
aceste traduceri împreună cu textul ebraic scris cu alfabet ebraic și același text scris cu alfabet grec, într-o amplă lucrare ce a fost publicată în anul 235 sub numele de Hexapla fiind cunoscută drept textul canonic al iudeo-cretinismului. Atît de canonică a fost această scriere încît numai după 166 de ani, creștinii romanici au interzis-o fiind condamnată defi- nitiv și arsă pentru că avea un conținut eretic, și nu putea intra în gușa îndrăciți- lor iudeo-sataniști care deveniseră stăpînii imperiului roman
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
lucruri din scrierile sfinte. Leprele spun că Septuaginta, este Vechiul Legămînt adică Tora și Talmudul. Ori fariseismul care recunoștea ca text sacru și Talmudul, a apărut pe la începutul seco- lului ll î.e.n. iar această făcătură a fost impusă drept scriere canonică după concla- vul rabinilor ținut la Jamnia în anul 90 al erei noastre. Deci nu puteau să traducă ceva ce nu exista la acea dată ca text sacru. Mai este de reținut faptul că regele a cerut numai codul de
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
se apucă de această trebușoară anevoioasă în Cezareea Palestinei, numai hopa că mozaicii roșii de furie și întunecați la minte se aruncă asupra lui contestînd traducerile lui Aquila, Symmachos și Theodotion pe motiv că nu sînt conforme cu textul lor canonic sta- bilit la anul 90 la Jamnia! Pentru a-l convinge că spusele lor sînt adevărate, îi fîl-fîiau pe sub nas niște resturi ale unor manuscrise, pretinzînd că sînt din Septuagin- ta, pe care ei le-au salvat cînd biblioteca din
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
au convins că nu pot ajunge la freza imperială cu sabia și atunci au pus mare temei pe plăsmuirile lor religioase, făcînd mai multe ,,retușări„ masive ale acestora iar în anul 90, prin adunarea rabinilor de la Jamnia au fixat textul canonic al Torei și Talmudului. Dar Origene cînd se oste-nea să scrie Hexapla în Palestina pe la anii 231, afirmă că mozaicii au falsificat cu bună știință textele canonice spre a ,,dărui” goimilor cap de lut o scriitură dumne- zeiască/drăcească plină
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
acestora iar în anul 90, prin adunarea rabinilor de la Jamnia au fixat textul canonic al Torei și Talmudului. Dar Origene cînd se oste-nea să scrie Hexapla în Palestina pe la anii 231, afirmă că mozaicii au falsificat cu bună știință textele canonice spre a ,,dărui” goimilor cap de lut o scriitură dumne- zeiască/drăcească plină de revelații și miracole toate ieșite numai de sub freza lor, pe care însă bunul simț nu le poate accepta pentru că sînt absurde și împotriva moralei și a
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
adevăr istoric puse la cale de către fanaticii iudaismului din secolele l-lll ale erei noastre pentru a se proțăpi în moțații lumii. Dacă în textul mozaic, facerea lumii este stabilită la anul 3761 î.e.n. dată preluată și în Vulgata; în textul canonic al ortodocșilor anul de început al lumii este 5488 î.e.n. Diferențele atît de mari privind facerea lumii nu vin dintr-o transcriere greșită a textului așa cum au încercat toți șmecherii să ne convingă. Ori tot prin aceste regiuni erau și
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
doi șerpi înfășurați în jurul toiagului sînt însoțiți în spate de niște animale asemănătoare cu leii sau leoparzii în poziție verticală ce poartă coroane pe cap și țin în gheare un fel de băț sub forma literei P. Ne spune textul canonic iudeo-creștin că șarpele a dat puterea sa fiarei ca să poată stăpîni toată lumea și nimeni nu cuteza a se împotrivi. Ori sigiliul amintit arată tocmai puterea divinității reprezen- tată prin cele două animale pe care le hulea cu atîta înverșunare născocitorul
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
a se manifestă al Parizienei prin scenarii proprii, joc de roluri, scene). Reprezentarea socială contextualizează istoric, temporal și spațial profilul personajului. Reprezentarea romanesca a personajului este cea prin care personajul devine relevant că un construct literar. Reprezentarea mitică asigura trăsăturile "canonice" ale personajului, legate de ceea ce perpetuează un anume mit cultural. Reprezentarea teatrală decurge din imanenta personajului și dezvăluie identitatea să ascunsă. Investigația are ca punct de plecare delimitarea celor două moduri de reprezentare din Poetica lui Aristotel: directă (teatrală) și
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
cu cărțile pe masă”, în limba națională. Problema rămâne, așa cum am arătat eu însumi de mai multe ori, instituționalizarea noilor apariții editoriale: introducerea lor în programe de curs, dezbaterea lor în seminar și reviste savante, poziționarea lor în contextul conflictelor canonice din fiecare disciplină. Pe acest teren, multe rămân de făcut, deși există tot mai numeroase periodice academice de bun nivel, fiindcă suntem în continuare în situația de a vedea cum cărțile de idei sunt dezbătute public mai ales de cronicarii
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]