4,021 matches
-
transmise semnalul Pedestrimea e chemată În spatele voievodului! O parte din răzeșii care blocau retragerea grosului oștirii din mlaștini se regrupară pe linia deschisă de atacul Apărătorilor. Atunci, Alexandru Înțelese strategia și răsuflă ușurat. Chemarea trupelor pedestre pe urmele șarjei de cavalerie indica recucerirea pozițiilor pierdute și sugera neclintirea de pe câmpul de luptă. Moldovenii nu mai aveau nici cea mai mică intenție de retragere. Același lucru Îl Înțelese și Soliman. Trâmbițele din alaiul urdiei vestiră retragerea neîntârziată a tuturor trupelor aflate În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
fără viață din jurul podului, ca să oprească gloatele pedestrimii turcești, care Își arunca armele, cerând Îndurare. - Poruncă pentru Întreaga oștire a Moldovei! spuse Ștefan, făcând curierilor semn de apropiere și privind debandada de pe câmpul de luptă. Cu ultima sforțare, corpurile de cavalerie și de pedestrime, atac concentrat asupra lui Soliman! Spătarul al doilea, Filip Pop, cu cinci mii de călăreți, să iasă din dispozitiv și să declanșeze luptele de hărțuială mai jos de lunca Bârladului! Din spatele voievodului Începea să se audă, tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
speriată a unor făclii În mișcare. - Care ești, măi... se duceau vocile rămase singure În ceață, rătăcind În căutarea vieții, ca niște valuri clipocind Încet pe un țărm al morții. Spre miazăzi se auziră tropotele Înfundate ale unui corp de cavalerie. Căderea nopții Începea să semene cu sosirea zorilor. Dar Între ele se afla o zi care schimba totul. Noaptea de 10 ianuarie 1475, Luoyang, China Totul părea a fi așa cum stabilise tânărul necunoscut cu trăsături europene. Oglinzile fuseseră așezate la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ora 1.00, Murgești, Lunca Bârladului Nu, nu era o părere. Era adevărat. Un zgomot surd zguduia pământul, apropiindu-se dinspre Vaslui. Erina se ridică din pat și se Îmbrăcă repede. Cunoștea acel zgomot. Era produs de un corp de cavalerie Înaintând la galop. Câteva lucruri Începeau să se lege. Nu adormise până atunci, așteptând ceva. Acum știa. Așteptase ca goana curierilor să aibă un efect. Iar efectul era deplasarea unui mare număr de călăreți spre sud. La Cetatea Albă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
căpitanului și numărul dușmanilor care-l dețineau, dacă acesta era mai mare de o mie de luptători. Dacă era mai mic, voievodul autorizase angajarea luptei pentru recuperarea lui Oană. În cazul În care semnalele indicau o forță superioară, trupele de cavalerie care sosiseră În marș forțat În sudul Moldovei aveau să se pună În mișcare, declanșând un atac fulger asupra zonei În care fugarii ar fi fost reperați, indiferent dacă aceasta se afla sub stăpânirea otomanilor sau a tătarilor. Era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
apere pe mine. A rămas singur. Nici cu cei cincizeci de Apărători nu avea nici o șansă. Ar fi murit toți. Știa asta. A preferat să moară doar el. - În luptă?... - Nu. A fost Încercuit de două mii de războinici de elită, cavalerie și infanterie, plus o sută de arcași. N-a fost nici o luptă. A fost un asasinat. A căzut străpuns de săgeți. - A văzut cineva... - Da. Arcașul Simion s-a Întors și a văzut totul. - Sânge pe zăpadă... - Cum? - Nimic. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
corturi mari, Învelite În blănuri, grupate În jurul unor focuri de tabără. Tropote de cai se amestecau cu clinchete de săbii. Apărătorii se Întorceau de la antrenamente. Muntele era plin de viață. Se dădeau ordine În limba italiană, se mișcau trupe de cavalerie, se ascuțeau săbii tocite de exerciții. Undeva se auzea sunetul melodios al unei mandoline. „Italienii... ” gândi, ușurat, Alexandru. Italienii și muzica lor pe care o duc pretutindeni. - Aveți pregătite corturi Încălzite, le spuse Angelo Apărătorilor moldoveni. Veți primi de mâncare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Undeva se auzeau urletele lupilor. Tot mai aproape. Haita se apropia În goană. Oană auzi chiar și zgomotul pașilor lor, erau mulți, erau zeci de lupi Înfometați, iar goana lor spre prada care zăcea În zăpadă devenea o cavalcadă de cavalerie. Parcă nu mai erau lupi, ci cai. Apoi Își simți brațul smuls din umăr și o undă de fericire Îl străbătu. Era sfârșitul. Era eliberarea. O eliberare albă și infinită, În jocul de Îngeri ai fulgilor de nea. 12. LUMINA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
trei căpitani dădură pinteni, Își luară luptătorii și dispărură În direcțiile indicate. - Restul Apărătorilor, continuă Angelo, regruparea pe aliniamentul nord-est, la o mie cinci sute de pași, imediat sub linia de foc a artileriei. Pregătiți țăruși ascuțiți Împotriva atacului de cavalerie. Descălecați și ascundeți caii În spate, după lizieră. Nu reacționați la apariția celui de-al doilea val, până la semnalul meu. La semnal, părăsiți poziția și vă regrupați la o mie de pași În spate, În formație de cavalerie, pe două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
atacului de cavalerie. Descălecați și ascundeți caii În spate, după lizieră. Nu reacționați la apariția celui de-al doilea val, până la semnalul meu. La semnal, părăsiți poziția și vă regrupați la o mie de pași În spate, În formație de cavalerie, pe două aripi În rânduri de patru. Vom stabili tactica de atac după primul contact vizual cu adversarul. Înțeles? - Capito, commandate! răspunseră ceilalți doi căpitani, pornind spre locurile indicate. Alexandru avea senzația că participă la o lucrare metodică, imaginată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
se află În fața unei forțe excelent antrenate, care știe În fiecare secundă ce are de făcut. Turcii fuseseră secerați de săgeți, iar, În panica atacului, nu putuseră reacționa la șarja condusă impecabil de căpitanul Baldini. Puținii supraviețuitori crezuseră că retragerea cavaleriei e un semn de slăbiciune, dar după cincizeci de pași intraseră În raza de acțiune a arbaletierilor. Fusese un tir direct, fără boltă, cu săgeți grele, de oțel, care aveau forța de a străpunge armurile. Turcii nu aveau armuri. Fuseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
cinci mii de oameni ai lui Vlad? - Întocmai, commandante. - Bine fac. Înseamnă că au Învățat ceva În toți anii ăștia de bătălii la Dunăre. Cel puțin În secolul ăsta, țările române nu pot fi cucerite. Semnalele Apărătorilor spuneau că atacul cavaleriei lui Mihaloglu e iminent. Dincolo de crestele munților se ghicea o mare frământare. Dincoace de creste, spre sud, Apărătorii așteptau pe amplasamentele indicate. Trecură clipe de liniște grea, sub cerul aspru și cenușiu al iernii. Apoi, deodată, tropotele inundară văile, ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
vârful țepușelor care spintecau burțile cailor. Cele două coloane ocoliră poiana În care se aflau achingii, la trap ușor, apoi, la comanda lui Baldini, atacară simultan, Într-o șarjă devastatoare. Lupta la sabie schimba, În fiecare clipă, echilibrul forțelor de cavalerie. Achingii erau luptători de jaf, care puneau foc satelor și ucideau bătrânii și copiii. Tehnicile lor de luptă erau rudimentare În raport cu cele ale Apărătorilor. Teroarea indusă de prezența achingiilor nu avea nici un efect În fața unor luptători calmi, antrenați ani de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Tehnicile lor de luptă erau rudimentare În raport cu cele ale Apărătorilor. Teroarea indusă de prezența achingiilor nu avea nici un efect În fața unor luptători calmi, antrenați ani de-a rândul. În doar câteva minute, călăreții turci fură decimați de atacul concentrat al cavaleriei italiene. Majoritatea căzuseră din șei, tăiați cu mișcări iuți și precise de sabie, sau rămăseseră cu un picior În dârlogii cailor și erau târâți, prin zăpadă de caii Înnebuniți de spaimă și de mirosul sângelui. Ienicerii se iviră, la rândul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
rămăseseră cu un picior În dârlogii cailor și erau târâți, prin zăpadă de caii Înnebuniți de spaimă și de mirosul sângelui. Ienicerii se iviră, la rândul lor, pe creasta muntelui. Erau mulți. Peste șase mii. Dar sosiseră prea târziu. Întreaga cavalerie a achingiilor era distrusă Într-un timp atât de scurt Încât informațiile nici nu apucaseră să ajungă la generalul Mihaloglu. Linia deasă de ieniceri se opri pe creastă, așteptând ordine. Însuși generalul turc apăru În mijlocul lor, ca să vadă cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
un timp atât de scurt Încât informațiile nici nu apucaseră să ajungă la generalul Mihaloglu. Linia deasă de ieniceri se opri pe creastă, așteptând ordine. Însuși generalul turc apăru În mijlocul lor, ca să vadă cu ochii lui ceea ce nu putea crede. Cavaleria lui era desființată. Ceru o lunetă și studie atent amplasarea dușmanilor. Apoi se opri mult timp asupra mantiei lui Angelo. Avea semnul scutului și spadei și Însemnele de general. Comandantul suprem al Apărătorilor, aici, pe crestele Înzăpezite ale Balcanilor! Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
dintre ei nu se aștepta. Era o luptă pentru nimic. Dar o luptă care trebuia câștigată, cu orice preț. Mihaloglu dădu ordinele de atac. Ienicerii Își reîncepură marșul hotărât, În ritmul tobelor. Era singura strategie posibilă, În lipsa unei forțe de cavalerie. Lupta corp la corp, În formații strânse. Ienicerii erau pedestrași imbatabili. Fiecare pas al lor era imposibil de recuperat pentru inamic. Valea trebuia cucerită greu, cu sânge, cu sute de morți pentru fiecare metru. Dar, odată cucerită, asigura libertatea. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
să aibă viziunea de ansamblu a spațiului de luptă. - Regrupare de ieniceri pe centru, dincolo de creastă. Trupe trimise În Învăluire largă, prin păduri. - Era firesc... spuse Angelo. Trebuie să elimine cumva artileria, dar nu au nici putere de foc, nici cavalerie. Singura lui șansă e Învăluirea, cu atac din spate. Semnalizați către Francisco: schimbare de traiectorie, Întoarcerea tunurilor pe flancuri, pregătirea focului de Întâmpinare cu archebuze! - Commandante... spuse, Încet, Giuliano. Poate nu Înțeleg eu bine... Priviți semnalele... Angelo se Întoarse spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
meu pentru marele luptător Amir Baian. Încredințez flancul drept războinicilor săi. Aștept de la ei să devieze atacul spre centru și să provoace pierderi cât mai grele dușmanului. Vreau să am ienicerii În bătaia artileriei, cu flancul stâng expus șarjei de cavalerie. - Am Înțeles, spuse tătarul. Dați-ne doar cinci minute ca să intrăm În dispozitiv. Apoi dădu pinteni calului și dispăru În vale, ridicând În urma lui un val de zăpadă. Adevărata bătălie abia Începea. Observatorul semnaliză eliminarea silențioasă e ienicerilor de pe flancul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
În ea. Nu era o Înfrângere pe câmpul de luptă, era o Înfrângere În orgoliu. Nu și-ar fi putut-o ierta niciodată. Cu entuziasmul (sau cu străfulgerarea de nebunie) a oștenilor care se vor mari generali, Mihaloglu ordonă desprinderea cavaleriei de corpul ienicerilor și capturarea căruței. Ienicerii care deveniseră călăreți se năpustiră Într-un atac fulgerător pe firul văii, În timp ce restul trupelor continuau Înaintarea. Mihaloglu privi prin lunetă ambele ofensive. Mergea perfect. Ce putea fi greșit În această tactică genială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
din teacă, iar În stânga lui, acolo unde inima se zbătea cu mișcări rare și obosite, se afla Alexandru. Din locul În care veghea, Alexandru nu putea vedea ansamblul bătăliei. Auzea doar zgomotele ei. Iar zgomotele erau o armonie perfectă. Artileria, cavaleria, lansările de săgeți, atacurile și falsele retrageri alcătuiau, pentru el, o simfonie strategică. Nici o notă nu distona față de celelalte, nici un instrument nu cânta fals. Văzând doar ce se Întâmpla În partea stângă, Alexandru realiza Întregul. Era un marș al victoriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Mihaloglu pe aghiotantul său, Iusuf pașa. Pe stânga și pe centru atacul Apărătorilor nu poate fi blocat, iar pe flancul drept trupele noastre sunt răsturnate de Însuși Amir Baian. Dacă nu capitulăm acum, va fi un adevărat masacru. La nord, cavaleria lui Vlad se apropie de noi. - Ai dreptate... murmură, fascinat, Mihaloglu. Este o Înfrângere perfectă. Incredibil... Sună retragerea. Ridică steagul alb. Pregătește emisarul nostru pentru comandantul Angelo. Alexandru constată, deodată, că Înserarea schimbă culorile bătăliei. Cerul se Înseninase, iar apusul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
să te Însoțesc până când vei ieși din teritoriile vrăjmașe. Și am să cer prietenia lui Alexandru. - Prietenia? se auzi vocea lui Alexandru, care venise și el lângă tatăl său. Un semnal al Apărătorilor Întrerupse discuția dintre cei doi. - Trupe de cavalerie, la galop, dinspre nord-vest! spuse Giuliano. - Vlad Dracula... murmură Angelo. E pe urmele lui Mihaloglu. În scurt timp, sute de făclii se iviră pe crestele munților. Un grup de aproximativ cincizeci de călăreți coborâră valea plină de cadavre și, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
nevoie. Dacă ai Întrebări, pune-mi-le. Dacă nu, continuă-ți drumul. Dar ascultă cuvintele mele, Vlad, fiul Dragonului! Într-o bună zi, cruzimea ta te va pierde! E alegerea ta dacă acea zi este chiar azi! De pe crestele munților, cavaleria transilvană porni spre Apărători. Vlad tăcea, rumegând cuvintele lui Angelo. Apoi păru a lua o hotărâre, parcă Împotriva voinței lui. Tramise un nou ordin cavalerului din dreapta lui, care porni În Întâmpinarea trupelor. Avansarea oștirii se opri. - Nu sunt aici ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Cotnari? se auzi glasul lui Yves. - Nu, cavalere. Pietroasele. Fetească neagră. O bei și joacă inima-n tine. Asta dacă ții la petrecere. - Mes enfants! strigă spadasinul francez. Suntem provocați la o partidă de vin românesc! - Vive la Moldavie! strigară cavalerii. - Vive la Moldavie... spuse, abătut, Vlad. Voi de Muntenia n-ați auzit? Ce Dracu... 23 februarie 1476, Mohacs, Ungaria Văzută de pe malul Dunării, câmpia ungară era o Întindere albă care se unea, la orizont, cu albastrul unui cer fără pic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]