38,100 matches
-
fi la modă este semnul sigur al demodării. Să fi devenit, oare, jurnalul o formulă desueta? Întrebarea este cu atît mai justificată cu cît opțiunea lui Corin Braga pentru această convenție literară este făcută de dragul convenției. Orizontul de așteptare al cititorului poate fi un adăpost, în cazul adecvării, sau un sistem inchizitional, în caz contrar. Avem de-a face, începînd cu optzeciștii și continuînd pînă în actualitate, cu o reevaluare a criteriului autenticității, al acestui "miraj" de care se leagă în
Sub obrocul autenticitătii by Robert Capsa () [Corola-journal/Journalistic/17916_a_19241]
-
Gabriela Țepeș Poezia lui Ioan Floră se oferă cititorului în cheie simbolică. Dincolo de mijloacele "prozastice" (narativ, descriptiv, dialogic) care îi structurează discursul, ceea ce se reține încă de la primă lectură sînt două "figuri" dominante, metafore ludice sau grave, după caz: bufnita și cîrtita. Ele polarizează, de altfel, întreaga încărcătură afectiva
Gîlceava bufnitei cu lumea by Gabriela Tepes () [Corola-journal/Journalistic/17931_a_19256]
-
vedeti, cît orgoliu păcătos să pun ipoteza unei confuzii cu scrisul genialului nostru critic. Este, nu este al meu textul, eu îmi iau inima-n dinți și-l semnez. Mai ales că doi sau trei din bătrînii și fidelii mei cititori mi-au spus că l-au "mirosit". Unul ar fi zis chiar: "E Toiu, dom^le, e Toiu curat!". E cum s-ar fi recurs la proba cea mai concludenta și imbatabila, olfactica, potrivită aprigilor cîini de vînătoare. Dar dacă
Oceania-Pacific-Dreadnought by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17922_a_19247]
-
doi clasici ai analizei resentimentului - fiecare dintr-altă perspectiva disciplinară - sunt, cum bine se știe, Friedrich Nietzsche și Max Scheler. Primul tunase incriminator - ne amintim atât de bine (că de un ecou puternic, cu reverberații durabile în multe biografii de cititori) - împotriva moralei creștine, a altoirii ei corupătoare pe valorile antichității. Morală ipocrita, spune Nietzsche, de o profundă rea-credință, consecvent impulsionata de neparticiparea neputincioasa, denigrând bucuriile vieții într-un mod menit să le răstoarne pentru totdeauna la picioarele nevolniciei. Culpă pe
Profesionistii dispretului by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17925_a_19250]
-
presiunea cenzurii, vizibil în contrast cu spiritul românului. Prin confruntări succesive între ediții, lucrurile șunt restabilite și repuse în matcă originară, la mai bine de șaizeci de ani de cînd Otilia și ceilalți protagoniști ai intrigilor țesute în jurul "enigmei" sale preocupă conștiința cititorilor. Paralel cu restabilirea critică a textului, merit însemnat al îngrijitorului de ediție, este reconstituit întreg procesul de receptare, de la recenziile și comentariile ocazionate în timp pînă la privirile de sinteză. În mare, românul a avut parte de un acord unanim
Un centenar oarecum prematur by Geo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/17912_a_19237]
-
în vreme ce Benjamin e constrîns la rolul de calau, trimis la Paris pentru a aduce alte prizoniere. Am rezumat cît se poate de sumar românul, în primul rînd pentru ca daca as fi zăbovit pe amănunte i-aș fi desființat pentru viitorii cititori tocmai structura în care e încapsulata narațiunea, aceea de policier. Ce fel de policier ar fi acela în care știi tot ce se întîmplă? La limită, despre Hoții de frumusețe se poate spune că e o adaptare narativa, cu variațiunile
În căutarea chipului pierdut by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17923_a_19248]
-
nou la cartea Suvenire Contimporane a lui Gh. Sion apărută în București în 1915 la Editură Minerva, ediția din care am mai reprodus câteva pagini în anii trecuți, volum pe care mi l-a oferit amical domnul și fidelul meu cititor Noni Cristea. Fragmentul reprodus se intitulează Autorul la București. Citam: "După ce ne-am întors la Hârsova, însă, lucrurile au luat o altă întorsătură. Maică-mea extaziata (?) de bizară ideie a călugăriei mele, a început a plânge și a se lamenta
În vara anului 1837 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17938_a_19263]
-
la izolarea provinciala, Gheorghe Grigurcu este totuși o institutie (un exemplu: toți poeții ar dori ca volumele lor să ajungă sub ochii criticului, iar Cronicarul cunoaște destui dintre acești creatori dificil de mulțumit care recunosc în Grigurcu cel mai comprehensiv cititor al lor). Prezența sa prin texte în viață literară e atît de pregnanta, încît toată lumea are impresia că îl cunoaște, deși, cel putin cei mai tineri, nu-l știu decît din fotografia aceea din urmă cu mulți ani, reprodusa de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17926_a_19251]
-
este invitat să participe, în ziua de 8 mai 1955 la aniversarea foștilor luptători pentru eliberarea Olandei, programată să aibă loc la Utrecht. Destinatarul scrisorii este suspectat de spionaj și se ia hotărârea arestării lui (fără că Securitatea sau noi, cititorii, să știm dacă este vorba de Ștefan Predescu, luptătorul din Rezistență, sau de un personaj care i s-a substituit între timp). Agitația din jurul acestui caz, de care se ocupă un colonel de Securitate, Pavel Segărceanu, si de care se
Gheorghe Gheorghiu-Dej ca personaj de roman by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17945_a_19270]
-
la rândul lui, se revendică din cronicari - el este sensibil la poezia trecutului. Camil Petrescu, de exemplu, cu toată tehnică să narativa sofisticată, nu avea acest dar; masivul român Un om între oameni, bazat pe o documentație imensă, îi creează cititorului impresia că vizitează un muzeu, fără să-l transporte cu adevărat în altă epoca. Eugen Uricaru, asemenea lui Mihail Sadoveanu, reușește să ne dea senzația că participăm la o călătorie în timp. El face din evocare o stare de reverie
Amurgul romanului istoric by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17913_a_19238]
-
poezie unui Subiect care urmărește o coerentă semnificativă, incluzînd toate gesturile noastre mărunte, cele mai banale (repetînd elemente mitice uitate), scoase din mecanică uzuală și reinvestite cu substanță (sensibilitate, spirit, simboluri etc.). Selecția subiectului nu e făcută à batons rompus, cititorule, privirea este dirijata în așa fel încît să prindă (și să prinzi) un fir invizibil și inextricabil". Ne amintim de observațiile similare ale lui Ion Vianu, care decela în oniric originile metaforei, altfel zicînd sorgintea operei de artă. Dar - fapt
Poezia ca vis, visul ca poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17914_a_19239]
-
ridicole de care autoarea nu poate fi răspunzătoare, credem noi. Din păcate doar "credem", bazându-ne pe exactitatea științifică și bună-credință de care dă dovadă d-na Dinescu în paginile volumului, având în vedere că pagina de gardă nu oferă cititorului nici un fel de informație despre autoare și că putem doar să bănuim mâna unui cercetător de la Institutul Călinescu, de exemplu, care ar fi putut să consulte și să ordoneze un volum impresionant de periodice. În sprijinul curioșilor, editura reproduce doar
Ceea ce era de demonstrat, dar si de editat by Oana Boșca-Mălin () [Corola-journal/Journalistic/17933_a_19258]
-
E vorba de o fizică, biologie, medicina, sociologie și chiar lingvistică (limbaj) onirice. În subsol explicațiile parcurg serii întregi, de la simple cuvinte la poeme ori chiar române. Acțiune temerara pentru care, dacă o voi duce la capăt, îi rog pe cititori să mă absolve." În afară de primele trei secvențe din Prolog, întitulate Idolii și publicate într-un supliment al "Vieții Românești", se pare că în hîrtiile rămase neinventariate după moartea lui s-ar mai află fragmente și note pentru Mărul Cunoștinței. * În
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17940_a_19265]
-
face să credem titlul. Autoarea urmărește de-a lungul românului românesc "anamorfozarea treptată a realului", "capriciile speculare din proza românească" și nu are intenția să contureze vreun inedit chip feminin. Așadar cartea Corinei Ciocârlie debutează cu o frustrare a așteptărilor cititorului (și, de ce nu, a cumpărătorului?). Partea întîi, "Peripețiile oglinzii în lumea Alisei", cuprinde capitole despre autori din prima jumătate a secolului: Rebreanu, Hortensia Papadat-Bengescu, Camil Petrescu, Anton Holban, Ibrăileanu și Blecher. De ce lumea Alisei? Un raspuns ar putea fi prezentă
Oglindă, oglinjoară by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17949_a_19274]
-
de prescurtări dintr-un proiect de ortografie: PCR, UTM, ICAS (serie în care ultima instituție "se ocupă cu strîngerea gunoaielor"). Că la fel de periculoasă apare înșirarea "codri, mîndri, miniștri, ciocli, simpli, noștri" (unde, pentru a recunoaște eroarea, efortul de imaginație al cititorului e considerabil mai mare). O impietate impardonabila stă în a face ca unui text de Stalin să-i urmeze articolul cu titlul "Obraznic" "(chipurile despre originea acestui cuvînt)". În fine, în revistă Studii și cercetări lingvistice, "găsim unul după altul
"Citate dusmănoase" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17951_a_19276]
-
onirice, absurde. Noe care ne străbate memoria e o femeie este un text parabolă: grijă față de trecutul care nici nu moare, nici nu te lasă să trăiești. Recunosc că mi-e greu să povestesc pur și simplu piesă, să împărtășesc cititorilor ei subiectul (hiba de care suferă, așa cum observa și Dumitru Solomon, multe piese autohtone). Aș putea însă să-i tentez spunîndu-le că vor intra într-un joc cu nerv și verva spirituală care le va stimula starea de creatori de
Noe nu mai are Arcă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17952_a_19277]
-
Bashevis-Singer, ci dimpotrivă, cu ironie și verva de istoric pasionat de evenimentele pe care le evocă. Rasputin este pentru el un personaj de Bildungsroman, pe care, tocmai pentru că e fascinat el însuși de el, izbutește să îl facă seducător pentru cititori. Un mujic rus aproape analfabet, temperamental și isteț, cu un bun-simț care a însemnat enorm într-o lume a aristocraților pentru care poporul rus e adeseori de neînțeles, Rasputin are toate datele eroului clasic. Interesantă este originea numelui său, în legătură cu
Fascinatia ororii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17939_a_19264]
-
colecția de "Proza română contemporană" a Editurii RAO din București. Alertețea frazei îndelung exersate să se așeze pe hîrtie (autorul, născut în 1898, a cunoscut și participat la efervescenta jurnalistică a perioadei interbelice), cît și arta de a capta atenția cititorului prin mici trucuri simpatice, cum ar fi afectuoasele adresări directe ori atenționările tensionate asupra unor... momente ale subiectului, derivate firești ale vocației unui om de teatru obișnuit să acapareze publicul, fac din această carte nu numai cronică sentimentală și ușor
Plăcerea de a consemna by V. Lută () [Corola-journal/Journalistic/17947_a_19272]
-
Horia Mazilu. A merge mai departe ar fi însemnat, cum spune autorul însuși, o modificare esențială a perspectivei, oferirea unei alte grile "cea a modernilor". Dar toate aceste "frânturi de imagini" păstrate (prin selecție, cum spuneam la început) în memoria cititorului nu compun, în final, o imagine unică. Ele sunt părți ale unui demers dublu al definirii și autodefinirii.
Repede ochire asupra "celorlalti" by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17970_a_19295]
-
literatura (singură influență optzecista poate fi identificată în titlul volumului de debut, bazat pe un joc de cuvinte: "fântâni carteziene" în loc de "fântâni arteziene"!). Odată cu trecerea anilor, impresia făcută de Nichita Danilov la debut se șterge tot mai mult din amintirea cititorilor. Și aceasta nu pentru că poetul n-ar mai scrie, ci pentru că se îndepărtează de norocoasă intuiție inițială, atras de noi experiențe. În momentul de față el nu mai este al doilea Nichita al literaturii române, așa cum părea la început, ci
Al doilea Nichita al literaturii române by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17963_a_19288]
-
buze/ ard clare, difuze/ ard pentru veșnică îndoială/ și pentru veșnicul adevăr/ ard pe pământ și în cer" (Ard mii de sfeșnice). Nu întâmplător, procedeul poate fi identificat și la alți poeți - Ioan Alexandru, Cezar Ivănescu - care vor să transmită cititorilor o ardoare mistica. Nichita Danilov îl folosește însă într-un mod distant, astfel încât nu atinge același dramatism al dorinței de ascensiune spirituală, ca Ioan Alexandru, și nici nu izbutește să facă din poezie un narcotic, asemenea lui Cezar Ivănescu. "Biserică
Al doilea Nichita al literaturii române by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17963_a_19288]
-
arata esență, iar noi vedem - poate cu știrea lui - si caricatură. Criza de autoritate Pe masura ce se maturizează, Nichita Danilov devine mai imprecis și mai fantezist în imaginarea unor ritualuri mistice. Plictisit de propria lui capacitate de a-l transporta pe cititor în spații metafizice, începe să se joace și își pierde astfel autoritatea: "Tu stai și mă veghezi/ mereu-mereu cu ochi senini/ din care izvorăsc și curg/ atâtea mâini atâtea mâini// (de prin tavanul palid/ de prin pereții palizi și subțiri
Al doilea Nichita al literaturii române by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17963_a_19288]
-
Andreea Deciu După Inima atît de albă, românul lui Javier Mariaș pe care l-am prezentat cititorilor României literare cu un entuziasm ce va fi părut poate suspect anul trecut, o nouă traducere din opera scriitorului spaniol îmi prilejuiește aproape aceeași încîntare. Românul Oxfordului apare de această dată la Editură Univers, într-o colecție cu selecții foarte
Moartea la Oxford by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17957_a_19282]
-
implicit, comentează fără să precizeze, identificînd deci un Altul foarte apropiat, foarte asimilat Sinelui), oricît de infuzata, subtil și elegant, de umor și ironie. Folosesc deliberat și serios termeni precum Sine ori Alteritate, nu din vogă, pentru că vreau să propun cititorului să descopere în Românul Oxfordului nu o satiră a universității britanice (deși motive ar avea berechet), ci o impresionantă reflecție pe tema identității și a felului în care se restructurează ea prin intermediul întîlnirii cu Celălalt. Părerea mea este că la
Moartea la Oxford by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17957_a_19282]
-
lexical, ci în împrejurarea că e vorba de utilizarea ei în contextul literaturii. Cel mai important element al acestei perspective constă în faptul că literatura este, contractual, ficțiune, indiferent de evoluția ori de detaliile contractului cu pricina dintre autor și cititor. Opinia cea mai răspîndită, azi că și ieri, este că utilizarea limbii în ficțiunile literare diferă de utilizările uzuale în măsura în care descrierile fictive nu sînt nici adevărate, nici false. Aș susține mai degrabă ca daca descrierile care privesc realitatea pot fi
Limbaj si fictiune by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17978_a_19303]