4,004 matches
-
animale către forme superioare)". În ceea ce privește susținerea cauzei evoluționismului, biologul Thomas Henry Huxley (1825 - 1895) poate fi considerat avocatul lui Darwin. Și acesta susține că selecția naturală nu are nimic divin și intră într-o polemică acerbă cu cei din rândurile clerului, dispută ce, la început, fusese evitată de Darwin. Dar lupta lui Huxley pentru promovarea științei nu se oprește aici. În acest scop, împreună cu ceilalți mari susținători ai lui Darwin, Joseph Dalton Hooker, filozoful Herbert Spencer și fizicianului John Tyndall, pune
Reacții la teoriile lui Darwin () [Corola-website/Science/314631_a_315960]
-
elementare la o școală aflată sub patronaj religios din satul natal, Shrewsbury, sub egida Bisericii Anglicane, chiar dacă acest lucru contravine firii sale nonconformiste de mai târziu. Mai mult, la insistențele tatălui, care dorea ca fiul său să intre în rândul clerului, Darwin urmează cursurile Universității Cambridge. Dar interesele sale erau orientate către științele naturii, față de care manifestă o înclinație deosebită. La început, concepțiile religioase ale lui Darwin erau dominate de teologia naturală a filozofului teolog William Palley (1743 - 1805), celebru prin
Concepția despre religie a lui Charles Darwin () [Corola-website/Science/314698_a_316027]
-
Darwin este surprins de aceste idei deși le mai întâlnise și în lucrările bunicului său, Erasmus. Până atunci știintele naturii se bazau pe creaționism. Și cum natura era considerată o creație divină, în acea epocă, specialiștii în științele naturii aparțineau clerului, adică Bisericii Anglicane. Cultele protestante, printre care și unitarienii respingeau această idee, susținând că rațiunea se supune legilor fizicii. Erasmus Darwin, în lucrarea sa "Zoönomia" (1818), în care sunt prezentate idei evoluționiste, merge mai departe susținând: ""...ar fi prea îndrăzneț
Concepția despre religie a lui Charles Darwin () [Corola-website/Science/314698_a_316027]
-
franceze în mai puțin de un an. Imediat după aceea, Ferdinand a fugit în Sicilia. În ianuarie 1799, armatele franceze au instaurat Republica Parthenopaeană, care însă s-a dovedit a fi de scurtă durată, iar o contrarevoluție țărănească ațâțată de către cler i-a permis lui Ferdinand să revină în capitala sa. Cu toate acestea, în 1801 Ferdinand a fost constrâns să acorde importante concesii francezilor prin tratatul de la Florența, care a întărit poziția Franței de putere dominantă în Italia continentală. Decizia
Regatul de Neapole () [Corola-website/Science/313551_a_314880]
-
de a nu intra în Boston (Massachusetts) a fost condamnată la moarte prin spânzurare. In anul 1637 cunoaște pe Anne Hutchinson, de la care a preluat credința, care propăvăduia idea că Dumnezeu ia direct contact cu fiecare credincios nefiind nevoie de cler ca și intermediar. Ea ia parte la adunări religioase, ține prelegeri din biblie și intră astfel în conflict cu legile religioase din colonia Boston. In anul 1638 i se va interzice să mai rămână în oraș, asrfel comunitatea religioasă se
Mary Dyer () [Corola-website/Science/313570_a_314899]
-
apărat pe Descartes, al cărui agent a fost la Paris și pe care l-a vizitat în exil în Olanda. A prezentat unor eminenți gânditori din Paris copia manuscrisului lucrării "Meditations on First Philosophy", și l-a apărat împotriva criticilor clerului. În perioada târzie a vieții a renunțat la ideile speculative și s-a întors la cercetările științifice, în special în matematică, fizică și astronomie. În această conjunctură, cea mai bună lucrare a sa cunoscută este "Traité de l'harmonie universelle
Marin Mersenne () [Corola-website/Science/313586_a_314915]
-
Ministerul Cultelor și Instrucțiunii Publice a fost ocupată de Take Ionescu. Pe timpul ministeriatului său au fost adoptate o serie de legi importante în domeniu, cum ar fi: "Legea asupra organizării administrației centrale a Ministerului Instrucțiunii Publice și Cultelor" (1892), "Legea clerului mirean și a seminariilor" (1893) și reglementarea pentru fixarea parohiilor (1894). Una dintre problemele politice majore cu care s-a confruntat guvernarea conservatoare a fost înlocuirea mitropolitului primat Iosif Gheorghian cu Ghenadie Petrescu, afacere care a clătinat din temelii Biserica
Ghenadie Petrescu () [Corola-website/Science/313662_a_314991]
-
guvernarea conservatoare a fost înlocuirea mitropolitului primat Iosif Gheorghian cu Ghenadie Petrescu, afacere care a clătinat din temelii Biserica Ortodoxă Română și s-a sfârșit peste trei ani cu caterisirea lui Ghenadie și demisia primului ministru, Dimitrie A. Sturdza. "„Legea clerului mirean, dorită de guvernarea conservatoare, aducea bisericii avantaje și dezavantaje. Punea ordine în chestiuni nereglementare de când veacul. În același timp, consfințea dependența bisericii de stat. Iosif Gheorghian, mitropolit al Țării Românești și apropiat al opoziției liberale, n-a fost de
Ghenadie Petrescu () [Corola-website/Science/313662_a_314991]
-
general, căruia autoritățile de stat căutau să-i imprime un conținut nou. Astfel, încă din 1854 școala primară se sistematizează în trei clase cu două „despărțăminte” fiecare, ceea ce echivala cu șase ani de învățământ. După un model dat, Blajul pretinde clerului greco-catolic să facă propuneri privind noua organizare a procesului de învățământ, care urma să fie pus în aplicare începând cu anul școlar 1855-1856. Reflectând inconsecvența politicii imperiale specifică perioadei respective, la data de 13 mai 1857 apare o ordinațiune a
Școala comunei Racovița () [Corola-website/Science/313676_a_315005]
-
s-a desfășurat cu greu pe continent . Reigmen-ul autoritar al regilor normanzi ai Angliei au urmărit trei obiective principale care trebuiau atinse în perioada 1066-1199: subordonarea nobilimii, crearea unui nou aparat administrativ judiciar, fiscal și militar de guvernare și reorganizare clerului. Subordonarea nobilimii era vitală pentru stabilirea noii puteri în Anglia. Politica monarhică față de baroni a necesitat procedee similare ca și în Normandia, prin care William a reușit să-și aducă sub ascultare vasalii revoltați după 1051. Noul rege și-a
Regatul Angliei () [Corola-website/Science/313693_a_315022]
-
diocezelor vacanțe, percepute în schimbul cartelelor acordate orașelor sau impuse evreilor. Regii normanzi au menținut și Danegeld-ul, acordând importantă veniturilor stabile, necesare consolidării instituției. Treptat, pe lângă taxe au fost introduse și impozitele directe care afectau toate categoriile de supuși, de la țărani, cler la orășeni și nobilime. Richard I a inventat un impozit funciar asupra tuturor proprietăților. Henric al II-lea a acceptat răscumpărarea monetară a serviciilor vasalice, îngăduindu-i să inagureze sistemul recrutării de mercenari, slăbind dependență militară a regalității de nobilime
Regatul Angliei () [Corola-website/Science/313693_a_315022]
-
și contradictoriu, îngreunând procedua judiciară. Odinioară erau cutumele anglo-saxone, dublate de prescripțiile dreptului feudo-vasalic, introduse după 1066, alături de noul drept comercial. Dreptul canonic de natură religioasă domină, iar aplicabilitatea, în viziunea bisericească, era universală, dar îi privea pe numai membrii clerului. Sistemele legale cu prevederi antagonice, aplicate diferențiat, în funcție de categoria implicată, se suprapuneau în mod haotic, constiuind un obstacol major în exercitarea dreptului regal de justiție și afirmării autorității regelui, și astfel, au determinat apariția "legii comune" în timpul lui Henric I
Regatul Angliei () [Corola-website/Science/313693_a_315022]
-
cuprinsul regatului, fiind considerați supușii regelui. După încoronarea sa, William i-a înlăturat din scaunele episcopale pe toți prelații ostili, înlocuindu-i cu persoane devotate. A combătut simonia și nicolaismul, a pus capăt abuzurilor și a ridicat nivelul spiritual al clerului. A scos clerul de sub tutela aristocrației laice. Papalitatea l-a lăsat pe rege să procedeze după cuviință. Libertatea asumată de William în relațiile cu biserica a fost continuată și în timpul succesorilor săi, William Rufus, și Henric I. După moartea prematură
Regatul Angliei () [Corola-website/Science/313693_a_315022]
-
considerați supușii regelui. După încoronarea sa, William i-a înlăturat din scaunele episcopale pe toți prelații ostili, înlocuindu-i cu persoane devotate. A combătut simonia și nicolaismul, a pus capăt abuzurilor și a ridicat nivelul spiritual al clerului. A scos clerul de sub tutela aristocrației laice. Papalitatea l-a lăsat pe rege să procedeze după cuviință. Libertatea asumată de William în relațiile cu biserica a fost continuată și în timpul succesorilor săi, William Rufus, și Henric I. După moartea prematură a singurului său
Regatul Angliei () [Corola-website/Science/313693_a_315022]
-
devenit influențe. Pentru a-și consolida poziția, Henric a încercat să uniformizeze sistemul juridic. Reformele au scăzut însă autoritatea tribunalelor ecleziastice. Henric I a refuzat să admită întâietatea legislației romane față de învestitura laică și intervențiile pontificale în afacerile interne ale clerului insular. Acesta a intrat în conflict cu Anselm, arhiepiscop de Canterbury și cu papalitatea, conflict ce a fost rezolvat în 1105 printr-un compromis. Neînțelegerile au reizbucnit în 1164, între regele Henric al II-lea, Papa și Thomas Becket, arhiepiscop
Regatul Angliei () [Corola-website/Science/313693_a_315022]
-
fost rezolvat în 1105 printr-un compromis. Neînțelegerile au reizbucnit în 1164, între regele Henric al II-lea, Papa și Thomas Becket, arhiepiscop de Canterbury și fost cancelar. Pretextul conflictului a fost pretenția regelui de a-i judecă pe membrii clerului vinvati de crime capitale potrivit legii comune. Sprijinit de papalitate, Becket s-a opus cu tenacitate, ceea ce i-a oferit regelui prilejul de a promulga în 1164 "Constituțiile din Clarendon", ce stabileau un control permanent al regalității asupra clerului englez
Regatul Angliei () [Corola-website/Science/313693_a_315022]
-
membrii clerului vinvati de crime capitale potrivit legii comune. Sprijinit de papalitate, Becket s-a opus cu tenacitate, ceea ce i-a oferit regelui prilejul de a promulga în 1164 "Constituțiile din Clarendon", ce stabileau un control permanent al regalității asupra clerului englez. Alegerile episcopale și abațiale urmau să aibă loc în capela regală, sub supravegherea regelui, apelul judiciar la Curia română fiind supusă consimțământului regal și toți marii prelați ai regatului erau datori să jure credință regelui la alegerea lor. Asasinarea
Regatul Angliei () [Corola-website/Science/313693_a_315022]
-
intactă, potrivit jurământului depus la încoronare. Magna Charta Libertatum stiupula controlul regalității de către un consiliu de 25 de baroni aleși dintre revoltați, cu dreptul de a-l mustră pe rege. Orice taxa nu mai era percepută decât cu consimțământul baronilor, clerului și marilor magnați latifundiari și numai în cazurile prevăzute de cutumă-răscumpărarea regelui din captivitate, căsătoria fiicei celei mai mari a regelui sau intrarea primului născut în rândurile cavalerilor. Erau prevăzute dreptul baronilor de a se revoltă în cazul în care
Regatul Angliei () [Corola-website/Science/313693_a_315022]
-
conservării structurilor administrației monarhice. Statutul regalității era și mai precar, confruntându-se cu o nouă instituție apărută-Parlamentul. Era alcătuit la început din marii baroni laici și ecleziastici. S-a lărgit, incluzându-i, pe Eduard I și pe reprezentanții aleși ai clerului inferior, orașelor și cavalerilor rurali-proprietari funciari mijlocii. Cele patru camere s-au restrâns, în două: Camera Lorzilor-formată din marii seniori laici și ecleziastici, și Camera Comunelor-constituită prin combinarea cavalerilor cu orășenii, dar fără clerul mărunt, retras din acest organism, având
Regatul Angliei () [Corola-website/Science/313693_a_315022]
-
I și pe reprezentanții aleși ai clerului inferior, orașelor și cavalerilor rurali-proprietari funciari mijlocii. Cele patru camere s-au restrâns, în două: Camera Lorzilor-formată din marii seniori laici și ecleziastici, și Camera Comunelor-constituită prin combinarea cavalerilor cu orășenii, dar fără clerul mărunt, retras din acest organism, având propriile adunări anuale. Extensiuunea compoziției parlamentului și la alte categorii decât cele privilegiate nu a fost deliberată, ci s-a impus că urmare a unei practici curente a regilor din acea perioada de a
Regatul Angliei () [Corola-website/Science/313693_a_315022]
-
deoarece Carol avea nevoie de legitimarea sa pe tron si situația Ioanei nu s-a schimbat cu nimic dupa aceea. Carol se temea de anticonformismul Ioanei în privința religiei. Un guvern al mamei sale ar fi avut un efect distrugător asupra clerului și a nobilimii ce erau la putere din timpul regenței lui Ferdinand. De asemenea l-ar fi făcut să piardă coroana și ar fi eliminat anturajul flamand de care era înconjurat și care se îmbogățea pe seama lui. O incapacitate mintală
Ioana de Castilia () [Corola-website/Science/313714_a_315043]
-
mutat capitala de la Theba la Amarna, orașul ridicat în deșert pentru proslăvirea zeului-soare Aton. I-a supraviețuit 12 ani soțului său, perioadă în care s-a dovedit un consilier priceput al fiului lor; a sprijinit politica de slăbire a influenței clerului theban și s-a bucurat de respectul acestuia. Probabil că a murit la Amarna și a fost îngropată acolo în necropola regală a lui Akhenaton, dar mumia sa nu a fost descoperită nici până astăzi. O altă ipoteză este că
Tiy () [Corola-website/Science/313742_a_315071]
-
studii, apărute, atât înainte de 1989 cât și după aceea, în limbi străine. Opiniile pozitive despre opera au fost colectate într-un volum colectiv, "Artur Silveștri - Mărturii tulburătoare" unde și-au adus contribuția scriitori și critici literări, precum și personalități din lumea clerului: PS Vincențiu Grifoni, pr. prof. dr. Alexandru Stănciunescu-Bârda, Ion Marin Almajăn, Ioan Miclău, Al Florin Țene, Viorel Român, Dan Brudașcu, Gheorghe Șeitan, Cezarină Adamescu și alții. Soția, Mariana Brăescu Silveștri va mai țipari astfel de opinii în colecția "Pro memoria
Artur Silvestri () [Corola-website/Science/314111_a_315440]
-
Era un spirit flexibil, dispus la compromisuri, având o vocație utilă în relațiile cu Franța și Germania, convingându-l pe însuși Bismark să diminueze politică anticlericală. În 1889, s-a adoptat un Cod Penal în care erau prevăzute pedepse împotriva clerului care încurcă viața politică. Preoții erau sancționați dacă îi sfătuiau pe italieni să nu participe la viață politică. Ziua națională a Italiei era 20 septembrie. Pentru papalitate însemna pierderea Statului Papal. Relațiile Italiei cu Germania s-au intensificat financiar și
Istoria Italiei () [Corola-website/Science/314059_a_315388]
-
Fasciile au fost interzise, Giuffrida a fost arestat. Catolicii au creat numeroase societăți, organizații catolice în domeniul instrucțiunii publice și așezări culturale, instituții caritabile, instituții economice de tip bănci rurale, biblioteci catolice, societăți care promovau presă catolică, aflate sub influență clerului local de preoți și pe plan regional de episcopi. Atât Papa Leon al XIII-lea cât și Papa Pius al X-lea s-au opus creării unui partid al catolicilor. În 1875, după Opera Congresului, își fac prezența teoriticienii care
Istoria Italiei () [Corola-website/Science/314059_a_315388]