7,569 matches
-
le-ai bolit Pe toate le-ai pribolit, Numai boala ce-o bolești Tu cu capu - ai s-o plătești, Până capul nu ți-i da Tu de boală nu-i scăpa. - Sui mămuță-n deal la cruce, Să tragă clopotele Ca să vie mândrele, Să vie și mândruța mea Care mă iubesc cu ea, Din vrâsta copilărească Din coliba părintească. 208 Frunză verde de alună, Sara-n codru, ici pe lună, Mi se primblă - un voinicel Cu cojocu contășăl, Cu cușma
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
n-am dat, Ș-oi merge pân la Ciaba Gură la nime n-oi da, Mai bine m-oi disculța Și prin apă m-oi băga. De mi-a fi perirea-n apă Într-a ei urâtă matcă) - Trageți toate clopotele În toate sătuțele, C-a perit fata fecioară 263 {EminescuOpVI 264} Pentru-un pic de gurișoară Să meargă vestea prin țară. 340 Foaie verde ruptă-n cinci, Plinu-i codrul de voinici, La tot fagul câte cinci, Iar la fagul cel
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
309Omul fără-nvățătură ca un sufloiu fără foale. 310Omul ce nu cunoaște ce e bun și ce e rău, ca orbul ce nu cunoaște ce-i alb și ce-i negru. 311Omul blând, ca apa lină. 312Omul după grai, ca clopotul după sunet îndată se cunoaște. 313Omul de nimic bun, ca o carne cu ochi. 314Ca frunzele din copaciu, ce una cade ș-alta iese, așa și omul - unul se naște ș-altul moare. 315Mai lesne se schimbă omul, din bun
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
este încă în sala de consiliu, dar a rămas singură. Ședea cu un vag zîmbet pe fața ei prelungă. Zîmbetul i se istovi cînd atinse un instrument aflat pe scaunul ei și începu să dicteze cu glas limpede, ca de clopot. O vreme, Hedrock așteptă să se pătrundă pe deplin de treburile curente de palat pe care le discuta ea. În minte îi stăruia un țel, o încăpățînare din ce în ce mai îndîrjită de a nu accepta eșecul reprezentat de situația actuală. Cu multă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
ÎNTINDEAU DE O PARTE ȘI DE ALTA, UN ORAȘ PĂRĂSIT. NU SE SIMȚEA NICI O BRIZĂ, NICI O MIȘCARE. COPACII DIN APROPIERE STĂTEAU ÎN LINIȘTEA ACEEA DE MOARTE, CU FRUNZELE ÎNDOITE DAR ȚEPENE, CU RAMURILE NEMIȘCATE. ERA CA O SCENĂ SUB UN CLOPOT DE STICLĂ, O GRĂDINĂ ÎNTR-UN VAS TRANSPARENT, IAR EL FIGURINA MINUSCULĂ FIXATĂ RIGID ÎN MIJLOC. NUMAI CĂ N-AVEA DE GÎND SĂ RĂMÎNĂ ACOLO. AJUNSESE LA O CLĂDIRE ALBĂ ȘI STRĂLUCITOARE, LATĂ ȘI LUNGĂ, DAR NU PREA ÎNALTĂ. BĂTAIA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
îl naște cu finețea unui păpușar italian. Urmându-l pe Corto, suntem și noi în fața porților evocate de Nerval, în Aurelia. Poezia grafică a lui Pratt rostește cuvântul de trecere, iar o a doua viață poate începe. Pentru cine bat clopotele (Les scorpions du désert, Dans un ciel lointain, Le dernier vol, Morgan, Koinski racconte, Ernie Pike) Una dintre întâlnirile memorabile ale lui Corto Maltese se leagă de un eveniment ambiguu, din zilele Primului Război Mondial, pe frontul italian. Descoperirea lui Hemingway este
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
DUCEA S-O VIZITEZE LA FIECARE DOI ANI ÎN FRANȚA. EL RECUNOȘTEA CĂ AMINTIREA PĂRINȚILOR SĂI, MORȚI PE VREMEA CÂND ERA ÎNCĂ TÂNĂR, ÎI STÂRNEA DURERE. EL NU REFUZA SĂ ADMITĂ CĂ ÎI PLĂCEA MAI MULT CA ORICE UN ANUMIT CLOPOT DIN CARTIERUL LUI, CARE BĂTEA ÎNCET CĂTRE ORA CINCI DUPĂ-AMIAZĂ. DAR, PENTRU A EVOCA EMOȚII ATÂT DE SIMPLE, TOTUȘI, CEL MAI NEÎNSEMNAT CUVÂNT ÎI PRICINUIA MII DE CHINURI. ÎN CELE DIN URMĂ, ACEASTĂ DIFICULTATE DEVENISE GRIJA LUI CEA MAI MARE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
și lovea încet cu călcâiul în terasă. După o tăcere, doctorul s-a ridicat puțin și l-a întrebat pe Tarrou dacă are o idee despre drumul pe care trebuie să apuci ca să ajungi la acea liniște. \ Da, simpatia. Două clopotele de ambulanță au răsunat în depărtare. Exclamațiile, confuze adineauri, s-au concentrat la marginea orașului, aproape de colina pietroasă. S-a auzit în același timp ceva care semăna cu o detunătură. Apoi tăcerea s-a așternut iar Rieux a numărat două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
acest minut chinuit când timpul suferințelor lua sfârșit și când timpul uitării încă nu începuse. Se dansa în toate piețele. De la o zi la alta circulația se mărise considerabil și mașinile, devenite mai numeroase, circulau cu greu pe străzile invadate. Clopotele orașului au bătut cu toată puterea întreaga după-amiază. Ele umpleau cu vibrațiile lor un cer albastru și auriu. În biserici, într-adevăr, erau rostite rugăciuni de mulțumire. Dar, în același timp, localurile de petrecere erau pline până la refuz și cafenelele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
ne evaporam în fumuri grase, în timp ce ceilalți, copleșiți de lanțurile neputinței și ale fricii, ne așteptam rândul. Asta era, în orice caz, ceea ce lumina privirea doctorului Rieux, care, căutând să ajungă în cartierele mărginașe, umbla singur la sfârșitul după-amiezii, în mijlocul clopotelor, al bubuiturilor tunului, al muzicii și al strigătelor asurzitoare. El își continua meseria, nu exista concediu pentru bolnavi. În frumoasa lumină transparentă care se lăsa peste oraș, se înălțau vechile mirosuri de carne friptă și de alcool cu anason. În jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
strigăt care, în parte cel puțin, era al lui. Da, toți suferiseră împreună, atât în carne cât și în sufletul lor, de o vacanță grea, de un exil fără leac, de o sete nicicând potolită. Printre grămezile de morți, printre clopotele ambulanțelor și avertismentele a ceea ce este convenit să fie numit destin, printre târșâitul încăpățînat al fricii și teribila revoltă a inimii lor, nu încetase să alerge un murmur puternic menit să alarmeze aceste ființe îngrozite și să le spună că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
exprimă sentimente de dragoste și de prețuire față de poporul român în mijlocul căruia a trăit, cunoscându-i cultura și mai ales bunătatea și toleranța manifestată față de cei expulzați de alte țări cu mari veleități de cultură și civilizație. Cartea intitulată „Bat clopotele” m-a cucerit chiar de la primele pagini, determinându-mă să n-o las din mână până n-o termin și mai ales că încă din prima lectură m-a determinat să subliniez cu toată satisfacția anumite pasaje din această carte
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
mai mult de o jumătate de oră, am abordat unele probleme de creație literară, plus probleme de politică generală ce preocupă opinia publică, în care o bună parte este tendențioasă, de rea credință. Luni, 18 octombrie, consemnam următoarele despre „Bat clopotele”: E o lectură fluentă, plăcută și interesantă, are multă documentație și foarte mare capacitate de a selecta esențialul. Cartea și autoarea merită cele mai bune și consistente aprecieri. Îi voi scrie autoarei, felicitând-o pentru această reușită - cam în genul
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
durere masacrul românilor din seara de 1 aprilie 1941 din apropierea satului Valea Albă, la vest de Siret (un fel de Katin al românilor), ne aduce în fața ochilor „șiruri lungi de morți/ Aruncați de-a valma în pământ deschis,/ Atunci nici un clopot n-a putut să bată/ Că lătra sălbatic arma automată/ Roșia armată, Roșia armată.” (Repetarea aceasta acuza și mai mult.) în Blestem deplânge raptul grosolan din trupul sfânt al Țării: „Era o singură Moldovă/ Din Ceremuș pân la Galați,/ Că
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
lumi, din Pirinei până dincolo de Urali, au amestecat pământul cu sânge. Și concluzia firească... „în copilăria mea am cunoscut o Europă nebună și asasină”. Iar eu (Al. M.) miam sacrificat anii tineri mărșăluind la ordin pe drumurile Răsăritului bolșevic. „Bat clopotele Putnei” - împărțind durere și sădind nădejdi Domnul (Ștefan) a aflat că o parte din pământul și oamenii Moldovei am fost furați și nu de păgânii cu care lupta din răsputeri, ci chiar de creștinii pe care și-i credea prieteni
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
creșterea alarmantă a nivelului Senei mai ales în zona Turnului Eiffel pe care oricine o recunoaște după prezența majestuoasă a turnului, ce aduce anual milioane de turiști din absolut majoritatea țărilor de pe mapamond. Am terminat partea finală a volumului „Bat clopotele” și sper să o recenzez și să apară în primul număr al „Academiei Bârlădene”. Iată, deci, că am plan de lucru și pentru anul ce urmează, iar acest fapt nu-mi strică, deoarece mă menține ancorat într-o activitate stimulativă
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
face... Le voi pune răbdarea la încercare și vor fi și ei de acord că, decât să stai degeaba și să vegetezi, e mai bine să cugeți la ceva, chiar dacă nu e ceva semnificativ. De mâine voi începe recenzia „Bat clopotele” de Maria-Vera Willinger din Berlin și apoi abia după aceea voi concepe și noul volum. Nu mă rog decât să mă bucur de sănătate și să am dispoziție de lucru și totul va fi, în final, precum am gândit. Ajută
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
politice românești, încă nu s-a născut o autentică clasă politică românească de dreapta. Atitudinea de implicare politică a intelectualilor e privită oarecum contradictoriu și se urmărește descurajarea și neimplicarea intelectualilor de marcă în politica actuală. Amân recenzarea volumului „Bat clopotele” și mă axez pe o altă încercare cu titlul „Răspuns unor colegi cu spirit critic??”. Am realizat câteva pagini bune, cursive, aproape fără corecturi, semn al momentului bine ales pentru acest eseu. Îi voi găsi locul după deplina cizelare, definitivare
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
unele știri în care predomină unele accidente rutiere, incendii devastatoare și inundații de proporții în Australia. Am vizionat și o parte din „Viața secretă a lui Hitler”, prin filmul prezentat. Asta ca divertisment. Luni, 3 ianuarie, încep recenzia la „Bat clopotele” cu intenția de a fi publicată în primul număr din acest an al „Academiei Bârlădene”. Observ cu satisfacție că gândurile mi se ordonează, se sistematizează și rândurile sporesc. Mâine și poimâine voi continua să realizez și această recenzie - pe care
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
ca cel ce-mi caracterizează sinceritatea celor susținute și nicidecum înfrumusețarea unor întâmplări. Pentru 5 ianuarie 2011 notam următoarele: tot ger și astăzi. În casă același confort obișnuit, adevărat imbold la lucru. Între orele 9-13 am terminat recenzia volumului „Bat clopotele”, lucrând trei zile consecutiv câte 4 ore pe zi (abia o jumătate de normă de lucru), urmând doar să mai fac încă o sumară verificare. Sper că ceea ce am realizat să fie în spiritul mesajului pe care autoarea îl transmite
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
să apară în nr. 1/2011 al „Academiei Bârlădene”, totuși, pentru că s-au ivit alte priorități, se va face acest lucru ceva mai târziu. Bine că am finalizat-o, că de publicat îi va veni rândul la timpul potrivit. Bat clopotele, de Maria-Vera Willinger sau în căutarea celor ce nu mai sunt La 9 octombrie 2010 mi se expediază din Berlin o carte deosebită care m-a captivat încă de la primele pagini, o cronică de familie urmărită pe parcurs de 150
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
mai perfectă orientare a lumii. În cele ce urmează, voi consemna esența și unele păreri ale autoarei și apoi, în final, voi reveni la mesajul general al operei în discuție - pornesc de la capitolul 1, care dă și numele volumului - “Bat clopotele, e mai...”. Da, se referă la mult visata pace care, în sfârșit a venit, vestită de clopotele bisericilor oricăror credințe, Dumnezeu fiind unic, indiferent de religie. Sunt poate aceleași clopote care cu ani în urmă anunțau sumbra catastrofă în care
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
și apoi, în final, voi reveni la mesajul general al operei în discuție - pornesc de la capitolul 1, care dă și numele volumului - “Bat clopotele, e mai...”. Da, se referă la mult visata pace care, în sfârșit a venit, vestită de clopotele bisericilor oricăror credințe, Dumnezeu fiind unic, indiferent de religie. Sunt poate aceleași clopote care cu ani în urmă anunțau sumbra catastrofă în care intra omenirea și mai ales Europa, pustiită, devastată de cele două mari războaie, deși multe din acele
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
pornesc de la capitolul 1, care dă și numele volumului - “Bat clopotele, e mai...”. Da, se referă la mult visata pace care, în sfârșit a venit, vestită de clopotele bisericilor oricăror credințe, Dumnezeu fiind unic, indiferent de religie. Sunt poate aceleași clopote care cu ani în urmă anunțau sumbra catastrofă în care intra omenirea și mai ales Europa, pustiită, devastată de cele două mari războaie, deși multe din acele clopote nu mai glăsuiau, fiind distruse de furia războiului. În România erau aceleași
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
bisericilor oricăror credințe, Dumnezeu fiind unic, indiferent de religie. Sunt poate aceleași clopote care cu ani în urmă anunțau sumbra catastrofă în care intra omenirea și mai ales Europa, pustiită, devastată de cele două mari războaie, deși multe din acele clopote nu mai glăsuiau, fiind distruse de furia războiului. În România erau aceleași clopote ce vesteau cu timbru grav, sumbru, intrarea în război, iar acum aceleași clopote își schimbaseră tonul în unul dătător de speranțe de viață pentru cei ce n-
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]