4,343 matches
-
și cu maică-sa par fușerite, neglijente, de parcă n-ar da doi bani pe ele. În ultima vreme tot scoate versiuni diferite ale lui Kokopelli cântând la flaut, dansând. Mărește fotografii ale Mona Lisei la dimensiunile unui perete, apoi le colorează cu mâna în culori la modă în decorațiunile interioare din anul respectiv. Și totuși, dacă poartă semnătura lui, oamenii cumpără. Muzeele cumpără. Și după anul ăsta de celebritate... După anul ăla, într-o zi e la o galerie de artă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
doctor veterinar, arătând cu mâna spre mine. Apoi continuă: - El vă poate spune despre ce este vorba și eventual să vă îndrume ce aveți de făcut. - Ca prin farmec cei doi s-au mai înveselit, obrajii lor parcă s-au colorat mai tare. Trecuseră deja două ore. Afară întunericul coborâse peste oraș. Gerul și viscolul se întețeau. - O sticlă de vin și două cafele, zice proprietarul porcului. - Vă rog să serviți arătând cu mâna spre Cotnarul cu nuanțe gălbui. Invitația m-
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
spre locuri numai de ele știute. Ne-am ocupat locurile, am întins undițele, având grijă să punem nadă la distanțele și punctele corespunzătoare, unde am aruncat pripoane prevăzute cu trei, patru cârlige mari și sofisticate. Am început să privim plutele colorate în roșu și atenți la clopoțeii atârnați de firele groase. Era o tăcere și o liniște de vis. In apă se vedeau cercuri și bule, semn că peștele a început să vină spre mâncarea aruncată de noi. In dreapta mea
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
de noi având în mână un cuțit a cărui lamă a lucit pentru o secundă. A lovit. Fratele Ștefan s-a răsucit, a parat lovitura ce viza pieptul său. Cuțitul a deviat spre mâna stângă și sângele a început să coloreze cămașa albă. Atunci am reacționat rapid. Am pus mâna pe o sticlă plină de vin și am lovit îndrăznețul bătăuș drept în moalele capului. În clipa următoare s-a albit la față și a căzut ca trăsnit. Toader, înconjurat de
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
oricând. Grav Cel ce nu-și iubește mama și țara natală nu are nimic sfânt. Gânduri Gândurile omului sunt luminoase sau înnegurate după cum îi este starea sufletească din momentul respectiv. Culori Bucuria și tristețea sunt cele două stări sufletești care colorează viața psihică a omului. Manifestare Modul de exteriorizare a trăirilor psihice ale individului este determinat de temperamentul său. Diademă Moralitatea este o diademă ce poate înnobila fruntea oricărui om, indiferent de temperamentul pe care îl are și palierul social pe
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
pe care le emitem în fiecare moment, în legătură cu o situație dată, reprezintă adevărul, din păcate lucrurile nu stau chiar așa și plătim apoi un preț ridicat pentru aceste prezumții. Aceste prezumții sau greșeli de interpretare, se acumulează treptat, pe nevăzute, colorându-ne viața fără ca noi să știm, sau fără a mai putea face ceva și ne cantonăm într-un fel de ficțiune personală, convinși că știm ce se întâmplă, în tot acest timp rămânem prinși în gândurile, fanteziile și impulsurile noastre
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
nălucă despre care nu mai pomenești nicicând. Atâția ani, Încât nici el nu mai era sigur dacă Într‑adevăr văzuse atunci largul mării sau fusese doar orizontul cerului, Încât singura mare adevărată rămăsese pentru el acvamarinul din hărți, abisul se colorează cu o albăstreală intensă, iar adâncimile cu o nuanță mai Închisă. Cred că ăsta era și motivul pentru care ani de zile va refuza să meargă În concediu la mare, când toată lumea de la noi se ducea, fie prin sindicat, fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
care au mi resme îmbietoare cărora nu le poți rezista. Vara fluturii se joacă între ei ca niște copii care se bucură pentru că a venit vara, albinele roiesc din floare în floare pentru a aduna polen, toamna când totul este colorat, iar pământul nu se vede din cauza covoarelor de frunze așternute și vezi cum toate viețuitoarele pădurii își strâng hrana pentru iarnă... Iată, uite vine baba friguroasă cu cojocul pe ea, iar pădurea pare de cristal. Aceasta frumoasă zi de vară
ANTOLOGIE:poezie by Loredana-Cosmina Condurache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_670]
-
UN COLȚ AL CAMEREI SALE DE TRANSPORT. APARATUL ERA ÎNȚESAT DE ȘIRURI DE PUNCTE LUMINOASE, CAM PESTE O MIE CINCISUTE. ÎI TREBUI O VREME PENTRU A EXTRAGE CELE CIRCA DOUĂZECI DE NUMERE INDIVIDUALE CARE-I TREBUIAU. ȘAPTESPREZECE DIN ELE SE COLORARĂ ÎN VERDE INTENS. CELELALTE TREI SE LUMINARĂ ÎN ROȘU, CEEA CE ÎNSEMNA CĂ CEI TREI OAMENI DE LA CAPĂTUL CELĂLALT NU SE AFLĂ ÎN BIROURILE LOR. ORICUM ȘAPTESPREZECE DIN DOUĂZECI ERA UN NUMĂR NESPERAT DE MARE. HEDROCK ÎȘI ÎNDREPTĂ SPINAREA DUPĂ ACEASTĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
acordată nouă în această vale: dărnicia luminoasă a simțurilor. Un Verhaeren, dacă vreți, fără obositoarea lui retorică: un Verhaeren mai conținut și mai sudic. O asemenea poezie e nouă veșnic și multiplă ca fețele felurite ale creației. Personalitatea fiecăruia o colorează deosebit după eterogeneitatea senzației și modului propriu de a-i reacționa temperamental. Tocmai în excluderea acestei expresii temperamentale stă inferioritatea inspirației suprapământești în care se complace lirismul britanic. În contemplația cosmică sau reveria transcendentă, întocmai ca în actul rațional al
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
spirit ascuns în tainele naturii, străbate viguroasa Domnișoară Hus, într-o succesiune de tablouri, care sunt, alternativ, și o serie de atitudini interioare. Aci, poetul concentrează toate forțele obscure ale sufletului straniei d-re Hus într-o chemare a iubirii colorată de sugestivă halucinație. Unde expresia națională nu se poate înălța la esența ideii, intervine incantația, muzica întunecată și confuză a silabelor, urmărind vraja eterată a unei încordări absolute. Dar aceste apeluri onomatopeice, amestec de sunete surde și clare, nu sunt
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
retorica, poezia d-lui Barbu, în aspectul ei cel mai izbitor, realizează o serie de tablouri mentale. Prin răcirea în sferele platoniene ale emoției, prin eliminarea ei aproape, se refugiază în aride peisagii cerebrale, în versurile mai ermetice, sau se colorează de o picturalitate a ideii, în vastele sale poeme, între care Domnișoara Hus reprezintă tipul cel mai caracteristic. Pompilui CONSTANTINESCU Modul de existență pe care ni-l propune poezia ermetică a lui Ion Barbu este viața în spirit. Ce devine
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
rup sub greutatea fructelor. Îmi aduc aminte chinul de acasă, de alergătura și de sărăcia de acolo, nu vreau să las amintirile să mă copleșească, mă uit la această vegetație copleșitoare, la copacii de eucalipt, și deodată tulpinile acestora se colorează în roz, cerul se întunecă, soarele dispare, un miros de funingine acoperă cartierul. Dintr-odată apare un stol de elicoptere, trec în viteză peste balconul unde stau încremenită, nu-mi dau seama ce se întâmplă. Nu departe, în parcul din
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
mi-a dat pânză, mi-a dat ață. Bineînțeles, nu d-aia care trebuie, a desfăcut un prosop, ață de pe-un pulovăr, ciorapi, din toate alea. Mi-a desenat pe pânză cu pixul și-am început să cos. Am colorat-o, cu ață colorată. Am făcut vreo două ghivece cu flori, am făcut o icoană cu Maica Domnului, acum lucrez la un peisaj. Paralel cu goblenul, merg la Club. Nu pot să zic că am un talent pentru a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
sângele! Era încă tânăr, era după lume, lumină despletită din candela cimitirelor în sâmbăta lui Lazăr, întuneric abandonat sub o piatră după cântatul cocoșilor. Era încă tânăr. Aleluia, pământule, aleluia! Într-o rădăcină de brusture primăvara te adună cât să colorezi siropul de tuse, într-o tulpină de plop cel mult pentru a încâlci câteva zboruri pe o suveică scăpată din mâna Tatălui pe când țesea cărări pentru îngeri. Coboară! Suflete, pulbere în patru vânturi, mângâierea șarpelui odată cu răsăritul soarelui, îmbrățișarea crucii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
i-a rupt gâtul, l-a legat cu o funie, l-a ridicat scripete, l-a slobozit ca pe o găleată plină în fântână. Tocul ușii trăda orice înscenare de suicid. Pufoaica mirosea a secetă. Tratamentul începea la 6. Diazepamul colora visele. O clipire de geană schimba scenariul. Porția de reverie două capsule 0,500 slobozea curelele. Cămășile de forță încorsetau pieptul haiducilor. Ultimele două șireturi pe degetele lui Dumnezeu. Păpușarul strunea funiile, deasupra cortinei, sperietoarele din cârpe mimau fericirea; păpușarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
asezonării. O singură grăunță din ceva, un mugure de altceva, un vârf umed de deget muiat ușor într-un flacon și apoi în ceaunul bolborosind, un degetar ras, o cutie de chibrituri rasă, o coajă de nucă de cocos plină, colorată în roșu închis și violet intens, cu un condiment gălbui și prăfos, întregul amestec fiind uneori amestecat o zi sau două pe cărbuni ce degajau doar o urmă slabă de căldură sau izbucneau ca un furnal când le făcea vânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
păsări și insecte... sau chiar pentru iarba care era atât de fără milă călcată în picioare. Sampath își frecă buza de jos cu o petală de mușcată, înroșind-o. Își frecă obrajii în sus și-n jos cu o floare, colorându-i ca să se asorteze cu buza. Scutură o păstaie de tamarin din cutia sa de tinichea și mâncă o sămânță. Mâncă și un pic de ferigă uscată, și, într-o criză de nervi, înghiți frunza bolnavă și se apucă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
a lor în livadă; ca să poată fi în copac, abia trezite, la sosirea celor care urmau să le prindă. Sampath stătea de mult nemișcat. Privise ultimele raze de soare dispărând în seara de dinainte, pe când dealurile se înmuiau și se colorau în albastru ca fumul de lemn și pe când tufișurile, care adunaseră umbrele încă de la sfârșitul după-amiezii, se uneau în aerul din ce în ce mai întunecat. Simțise briza pe obraji, auzise cum începeau să cânte greierii, prima întrebare ciudată a unei broaște în noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
care, pornind de la reprezentări ale morții În picturi și gravuri vechi, mai ales acelea În care apare craniul descoperit, ar reconstitui carnea acolo unde lipsește, ar reașeza ochii În orbite, ar aplica În proporții adecvate păr, gene și sprâncene, ar colora obrajii În mod corespunzător, până ce i-ar apărea În față un cap perfect și desăvârșit căruia i s-ar face mii de fotografii pe care tot atâția investigatori le-ar purta În portmoneu ca să le compare cu toate figurile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
un desen strașnic. El înfățișa un șarpe boa care tocmai înghițise un elefant. Am vi-l arăt. (scoate din spatele avionului Desenul 1) Așa arăta șarpele boa pe dinăuntru. Ăsta-i capul, aici este elefantul înghițit, dincoace coada. Pe urmă am colorat frumos desenul, așa încât să se vadă numai șarpele boa pe dinafară. Când a fost gata, arăta așa. (scoate Desenul 2) Vedeți, se cunoaște că șarpele boa tocmai a înghițit un elefant. L-am arătat oamenilor mari și i-am întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
aproape de inima domniei-sale, precum e acesta, a fost fără nici o îndoială un șoc la fel de profund pentru domnia-sa, ca și pentru noi toți, desigur. La aceste remarci se auzi un murmur de aprobare și Himmler păru să-și recapete controlul. Colorându-se un pic, probabil încurcat, el tresări și dădu scurt din cap: — Ai mare dreptate, Heydrich, murmură el. Un șoc teribil. Da, într-adevăr. Trebuie să-mi cer scuze față de dumneata, Kommissare. Cum ai spus, nu ți-ai făcut decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
ne facă să ne întoarcem înapoi. Sau are o surpriză pentru mine sub puloverul de cașmir de culoarea fildeșului? Poate că vrea să mă lase ea. Își ține paharul lipt de obraz, vinul se clatină ușor în transparența sticlei, îi colorează nasul și o parte din ochi. Ridic șervetul. Dedesubt se află o vedere: o imagine a vechiului Lyon, cu un bărbat și o femeie în costum popular stând în fața unei uși albastre. — Nu mi-ai expediat-o. — N-am avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
bine. Mi-a respins mâna. Nu mai eram bărbatul ei. Mâna mea era mâna nimănui. Avea din nou chipul împietrit, golit de oricare din expresiile pe care i le cunoșteam. Cenușa zorilor îi intra în urechi, aluneca pe obrajii ei colorați de o sănătate falsă. Se afla în fața mea, dar dispăruse deja în viața ei. Distrată, anonimă, ca una din mâinile acelea umede care ne dau restul la piață. — Plec. — Te conduc. Nu-i nevoie. În timp ce se îndepărta, m-am așezat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
în cotețul de găini de la mine de-acasă; căutam ceva în coteț, în coșul în care ouau găinile, și ce am găsit? O carte, una din cărțile citite când eram copil, o ediție populară, cu paginile zdrențăroase, desenele în alb-negru colorate de mine, cu creioane colorate... Știți, copil fiind, mă ascundeam în coteț ca să citesc... Încerci să-i explici motivul vizitei tale. Înțelege din zbor, și nu te lasă nici măcar să continui: — Și dumneavoastră, și dumneavoastră, șaisprezecimile amestecate, știm prea bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]