3,881 matches
-
căutări solitare ale sensului pierdut. Andrei Oișteanu invită la o dificilă alchimie a înțelesurilor, a căror decriptare înseamnă o mult prea periculoasă apropiere de adevărurile ascunse și frisonante ale Ființei-Timp. Epica sa plurisemantică dezvoltă trasee concentrice, gravitând în jurul obsesiilor primordiale. Comisionarul, de pildă, îndeamnă la o recitire a Mitului lui Sisif camusian: Nu există decât o problemă filozofică cu adevărat importantă sinuciderea". A hotărî dacă viața merită sau nu să fie trăită este și drama cunoașterii pe care o experimentează Filip-Carol
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
Dumnezeu" (traducerea numelor reale ale lui Filip-Teodor, Matei și Bogdan în trei limbi diferite) și reflexivitatea pernicioasă a omului, creatură nedemnă de Creatorul său, se întinde abisul tuturor interpretărilor asupra actului Creației și a responsabilităților Ființei. Este exact materia din Comisionarul, exploatată copios de Andrei Oișteanu: "Cu cine m-am luptat în certuri fără sfârșit? (...) Pe cine am urmat prin labirintul gândurilor alunecoase și al străzilor întunecate? Pe cine am disprețuit? Pe cine am urât? Pe cine am vrut să omor
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
Ușa s-a închis cu scâncet de prunc și n-a mai fost nimic altceva, decât liniște, întuneric și așteptare". Dan-Silviu BOERESCU, "LUCEAFĂRUL", Nr.4, Serie nouă, ianuarie 1996 Confruntarea cu moartea [...] Arhivarul a fost scrisă cu trei ani înainte de Comisionarul. E mai puțin închegată. Bătrânul Arhivar a trăit o viață întreagă închis în arhiva subterană a orașului, izolat de lume. "Acceptase instinctiv arhiva ca spațiu extrasocial, în care tot sistemul de valori e spulberat și înlocuit, în care etichetele nu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
făcut de mâna omului, cu a lui stupidă și vanitoasă dorință de a făuri perfecțiunea. Perfecțiunea e un joc pe care numai natura, în imperfecțiunea ei, și-l poate permite". Aceste două idei fundamentale, obsesii poetico filozofice, apar și în Comisionarul, scris în 1981. Povestirea aceasta, deși cronologic ulterioară Arhivarului, ocupă în volum primul loc. Pe drept cuvânt. Căci este unitar închegată. Și, deși cu unele lungimi reflexiv intelectualiste, impresionantă în simplitatea ei măreață. O dramă filozofică pe tema dreptului la
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
Căci este unitar închegată. Și, deși cu unele lungimi reflexiv intelectualiste, impresionantă în simplitatea ei măreață. O dramă filozofică pe tema dreptului la sinucidere. Bătrânul Filip a renunțat de mult la meseria lui de avocat și lucrează ca un simplu comisionar. Duce flori și mesaje. "E mic de statură, mereu corect îmbrăcat, purtând chiar și în toiul verii un costum bleumarin de postav, lavalieră și melon. Chipul blajin nu-i reflectă vârsta. își face simțită prezența fie prin bocănitul blacheurilor pe
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
în ideea că există, într-adevăr, lupe care măresc un text, așa cum altele, sus ridicate, ar depărta rândurile de priviri, ca pe niște tărâmuri îndepărtate. Două nuvele în câte nouă capitole, simetrice, două personaje ce dau, fiecare, câte un titlu: Comisionarul și Arhivarul, profesii atât de depărtate lumii computerului și a sateliților interstelari de astăzi, cum și existența ori obiectele lor, într-un patetic trecut fabulos, suferind de oroarea vacuului și zvâcnind sub poalele de praf ce-l acoperă, exasperându-i
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
pentru ca la colecția de obiecte stranii din cele 12 casete să se mai adauge unul, cel mai ciudat: cartea însăși. Straniu este tocmai universul ei, învecinat cu realismul, învecinat cu fantasticul, dar menținându-se permanent în propria-i incertitudine. Povestea Comisionarului e stranie și se încheie straniu, lucrurile colecționate de Arhivar sunt stranii, oamenii pe care-i întâlnește sunt stranii, istoriile lor bizare. Toți și toate încap într-o replică ionesciană, " Ce ciudat, ce bizar, ce coincidență!", cu toate variantele ei
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
bizare. Toți și toate încap într-o replică ionesciană, " Ce ciudat, ce bizar, ce coincidență!", cu toate variantele ei, desigur. [...] Andrei Oișteanu a vrut să scrie proză (așa își subintitulează cartea) și a forțat ficțiunea. în loc să-și lase libere, în Comisionarul, meditațiile pe tema sinuciderii, a liberului arbitru, a dreptului la independență, a închisorii și să scrie un excelent eseu, el creează două personaje, un fost fotograf, Carol, și un fost avocat, Filip, care discută (și se dispută) pe aceste teme
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
cu mult timp înaintea fotografierii; (...) pietre ale fulgerului scoase din străfundurile pământului de fântânarul Ispir; o întreagă colecție de centuri de castitate și o sumedenie de cutii, geamantane și sipete al căror conținut nu apucase încă să-l afle". În Comisionarul asistăm la o polemică raționalistă adică bazată pe argumente, dintre cele mai ingenioase pe tema sinuciderii, a avantajelor sau dezavantajelor de a trăi, purtată între două personaje: Filip, comisionarul, angajat să-l supravegheze zi și noapte pe Carol, acesta obsedat
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
sipete al căror conținut nu apucase încă să-l afle". În Comisionarul asistăm la o polemică raționalistă adică bazată pe argumente, dintre cele mai ingenioase pe tema sinuciderii, a avantajelor sau dezavantajelor de a trăi, purtată între două personaje: Filip, comisionarul, angajat să-l supravegheze zi și noapte pe Carol, acesta obsedat de ideea de a-și pune capăt zilelor deci, alți bătrâni (de fapt primii în ordinea sumarului cărții), pe care îi scoate autorul din cutia sa neobișnuită. Mizantrop și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
conștiințe dedublate, un binom reductibil la unu. Ni se propune deopotrivă o rezolvare în plan ontologic: nimeni nu cunoaște răspunsul la întrebare, totuși important Cutia cu bătrâni 253 este să fim angajați în căutarea lui, să dăm sens existenței noastre. Comisionarul îmi pare, pe ansamblu, o bucată mai bine "legată", mai persuasivă structural decât Arhivarul, care înfățișează de multe ori o aglomerare de amănunte și procedee împrumutate din "glosarele" literaturii ocultiste (specialitatea autorului), în dauna altor mijloace narative. însă ceea ce constituie
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
de grâu; hârtia pe care se tipărește, condeiul cu care se scriu articolele asemenea. Cine plătește în ultima linie toate acestea decât producțiunea, adecă țăranul și proprietarul? Oare samsarul care caută grâu, grânarul care-l cumpără, corabia care-l transportă, comisionarul care-l primește, toți aceștia, cari plătesc ei înșiși dări, le plătesc de la ei, sau venitul, precum și darea, nu consistă decât din câtimi pe care le iau din acelaș grâu, pe drumul de la mâna celui ce-l produce pân-la gura
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
de grâu; hârtia pe care se tipărește, condeiul cu care se scriu articolele asemenea. Cine plătește în ultima linie toate acestea decât producțiunea, adecă țăranul și proprietarul? Oare samsarul care caută grâu, grânarul care-l cumpără, corabia care-l transportă, comisionarul care-l primește, toți aceștia, cari plătesc ei înșiși dări, le plătesc de la ei, sau venitul, precum și darea, nu consistă decât din câtimi pe care le iau din acelaș grâu, pe drumul de la mâna celui ce-l produce pân-la gura
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
de zi, sub pictura cu sloiuri plutitoare și ceață răsfirată în văzduh, pe canapea ședea un bărbat care purta un costum ieftin și o cravată ce nu se asorta de nici o culoare cu restul. Până acum unul ca Erich Hackler, comisionarul firmei de utilaje constructoare pentru turnătorie și fabrica de mașini-unelte, nu fusese invitat niciodată la noi la cafea și ceea ce ne lăsa cu adevărat cu gura căscată era că mama îl servea plină de amabilitate. Din trunchiul masiv al bărbatului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
euforie. Ajuns în stradă, intră la prima florărie. În urma lui, clopoțelul aflat deasupra ușii anunță cu un sunet fin intrarea unui nou client. Așteaptă ca vânzătoarea, o tânără agreabilă îmbrăcată într-un elegant tailleur 8 de catifea verde, să înmâneze comisionarului, un puști simpatic în uniformă la culoarea ierbii încheiată până sus cu nasturi aurii, un pachet învelită în hârtie albă peste care tronează o fundă mare, roz, apoi prezintă domnișoarei dorința sa. Fata se apucă cu mișcări îndemânatece să scoată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
de zece ani. Aflați la tribună și văzând-o cum alerga fără efort, suplă și grațioasă, pentru prima oară de când se cunoșteau, amândoi și-au zâmbit deschis și înțelegător unul altuia. Ramura de măslin s-a prezentat sub forma unui comisionar elegant și prețios care a ciocănit într-o dimineață la ușa lui Marius, oferind un plic oficial cu antetul familiei Dracea. În fraze directe, fără nimic artificial sau căutat, Smaranda îl poftea la Sinaia pentru a vizita crescătoria de cai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
aflată în spatele meu, am înțeles că zâmbetul nu-mi era adresat mie, dar nici cuiva anume, ci propriilor ei gânduri. Ajunsă în spatele meu, vocea Soniei puțin spartă, vocea pe care m-am chinuit să mi-o amintesc întreaga dimineață, spuse comisionarului care-i deschidea ușa: Vă rog trimiteți florile imediat, căci s-ar putea ca domnul respectiv să plece și mi-ar părea foarte rău. Vă mulțumesc, spuse ea și plecă. În drum spre casă, căutam un loc unde să arunc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
trăirilor altuia.”<footnote Ibidem., pp. 31-32 footnote> Jocurile Daniei este opera unui narator îndrăgostit de o fată bogată și în vârstă de numai 19 ani. În roman pătrunde orașul modern, dragostea se urbanizează, telefonul începe să transmită oftaturile îndrăgostiților moderni, comisionarii duc buchete de flori, poșta poartă până pe pârtiile din Tirol gândurile lui Sandu, pe calea undelor radio vocea cestuia poate străbate distanțele europene care îl despart de Dania, la restaurante cântă jazzbanduri, femeia conduce un automobil și îi dă întâlnire
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
atribuite titularului de autoritățile competente, precum codul fiscal și/sau codul numeric personal a persoanei împuternicite să declare mărfurile. Cand declararea bunurilor se realizează pe bază de mandat se înscriu și datele referitoare la împuternicirea legală, respectiv numărul autorizației de comisionar în vama sau numărul de încheiere al procurii notariale, după caz. Cand importatorul sau exportatorul își declară mărfurile în nume propriu, în această casetă se înscrie mențiunea "importator" sau mențiunea "exportator". Dacă declarația se întocmește și se depune în nume
EUR-Lex () [Corola-website/Law/148962_a_150291]
-
sa spună ceva, dar se auzeau pașii celor dinăuntru, care coborau pe scări. Fugi repede spre poarta de din dos și ieși în stradă prin curtea cealaltă. În seara următoare, Pascalopol, în vizita obișnuita la Otilia, primi din mâinile unui comisionar o scrisoare închisă, în care citi următoarele: "Stimate domnule Pascalopol, Clipele pe care le trăiesc acum sunt decisive pentru viața mea și răspunsul dumitale poate să se încheie pentru mine cu un glonte de revolver. M-am gândit ore întregi
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
restitui la prima ocazie. În caz de refuz, sunt decis să termin cu această mizerabilă existență și te rog să ocrotești familia mea. Cu mii de mulțumiri Stănică Rațiu" Pascalopol citi scrisoarea, privit în tăcere de ceilalți și așteptat de comisionar, și ar fi voit să râdă în tihnă. Se stăpâni. Nu era deloc înșelat asupra caracterului lui Stănică și, deși disprețuitor pentru sumele mici de bani, avea totuși disciplina sufletească de a nu se lăsa păcălit. Îi veni gândul fugitiv
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
fi plăcut să agaseze puțin pe Aglae. Când însă văzu pe Otilia, care îl privea îngrijorată, își dădu numai-decît seama că ar fi umilit-o, scoțând în evidență micile escrocherii pe care le îngăduia din cauza ei. Scoase portmoneul și dădu comisionarului banii, iar scrisoarea o vîrî în buzunar. - Este vechilul de la moșie, minți el celorlalți, care a venitși-mi cere să cumpere niște materiale. Evident, Stănică nu se sinucise, dar nu disprețui să apeleze și la "părinții denaturați", în numele "fiului" său de
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
aibă ! — Asta a fost cu... zicea. Știa cum le cheamă pe fiecare, de zeci de ori i le zisese, da dracu le putea ține minte. — Ăsta mi l-a adus Lulu înainte să ne căsătorim, în fiecare zi îmi trimitea comisionarul cu flori... Coșuri de flori și parfumuri... De la fereastră vedeam chipiul roșu al comisionarului. Și Ivonei îi trimitea cartoane de prăjituri sau fructe glasate și caroline de la Capșa. Pe Ivona, și taică-su, și Lulu, amândoi au răsfățat-o... — Asta
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de ori i le zisese, da dracu le putea ține minte. — Ăsta mi l-a adus Lulu înainte să ne căsătorim, în fiecare zi îmi trimitea comisionarul cu flori... Coșuri de flori și parfumuri... De la fereastră vedeam chipiul roșu al comisionarului. Și Ivonei îi trimitea cartoane de prăjituri sau fructe glasate și caroline de la Capșa. Pe Ivona, și taică-su, și Lulu, amândoi au răsfățat-o... — Asta mi-a dat-o după ce-am făcut un raclaj. Ce îngrijorat era bietul
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
să-ți cer niște favoruri, dar starea ta actuală mă pune În imposibilitatea de a o face. O să discutăm cînd vei fi Într-o formă mai bună. Întreaga adunare era acum martoră. — Hai, șefule, că abia aștept să fac pe comisionarul pentru tine! Pe cine vrei să strîng cu ușa mai Întîi? — Domnule sergent, vorbește mai Încet! Jack, pe un ton ridicat: — Ciochistule, mă cac pe ce spui acolo! Eu l-am Înfundat pe Bill McPherson pentru tine. L-am făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]