5,487 matches
-
confesivă a relatării sale. El se adresează cuiva încă de la debutul povestirii. Spune personajul: "Tu, cel ce știi atît de bine natura sufletului meu..." Cine va fi fiind acest ascultător silențios al confesiunii? Din remarca transcendentă a naratorului putem imediat conchide că este chiar Dumnezeu. Numai El știe atît de bine natura sufletului unui păcătos! Putem merge totuși și pe o variantă mai concretă a acestei ipoteze. Interlocutorul tăcut ar putea fi înlcuitorul pămîntesc al divinității, în speță preotul. Deoarece narațiunea
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
filozofici și etici, despre sancțiunea meritată de teribilul dictator. Deși impulsurile punitive și revanșarde își fac simțită prezența, firesc, în discursurile lor, ultimativ, după o îndelungată reflecție, oamenii intră în subtilitățile unei soluții exemplare. Pedeapsa cea mai potrivită pentru "AH", conchid persona jele lui Steiner, rămîne păstrarea lui în viață și eliberarea sa pe străzile statului Israel. Astfel, Hitler ar fi nevoit să cerșească zilnic îngăduința și compasiunea celor pe care a vrut, delirant, să-i scoată din rîndul umanității. O
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
mâinile goale, în căutarea lupului feroce) și paralizează spiritul critic al citiorilor. Personajul liric, din poezia Anei Blandiana este o fată îmbrăcată în alb, fără podoabe, desculță, care vorbește simplu și cu un fel de resemnare tragică"95. De asemenea, conchide același critic literar că nici măcar "cunoașterea nu-i dă Anei Blandiana acea trufie care ne repugnă la alți autori, ca un însemn al parvenitismului în lumea spiritului. Pentru ea, înțelegerea, cu un sentiment tragic, a lumii din jur constituie un
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
chiar această lungă și aridă perioadă, marcată de ideologia comunistă. Deși studiul de față nu își propune drept obiectiv principal o analiză exclusivă și complexă a scrierilor interzise ale Anei Blandiana, ne vom ocupa, în continuare, pe scurt, pentru a conchide acest capitol, de realizarea unei succinte analize fonologice și morfo-sintactice a acestui tip particular de texte. Întrucât nu pledăm întocmai pentru un inventar statistic, considerându-l îndepărtat, prin rigoare și prin logică, de tărâmul prea sensibil al domeniului stilisticii, structura
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Blandiana, realizat de Ion Zubașcu, în "Acolada", nr. 13, octombrie 2008, p. 14. 106Ileana Oancea, Poezie și semioză, Timișoara, Editura Marineasa, 1999, p. 38. 107Ion Pop, Scriitori români, București, Editura Științifică și Enciclopedică, 1978, p. 80. 108Ibidem, p. 80. 109Totuși, conchide criticul literar, "Ana Blandiana însă nu dezamăgește ca interlocutoare. Ea rămâne poetă, chiar și când i se adresează întrebări agresive sau prozaice". Alex Ștefănescu, Istoria, p. 402. 110Ibidem, p. 403. Mărturisirile și reflecțiile nonconformiste, referitoare la patriotismul scriitorului, sunt redate
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
2. 138Ibidem, p. 3: " Am putea spune că acest poem este un pamflet politic văzut ca o expresie a capacității poetei de a cristaliza în simboluri spiritul epocii, fără însă a pierde în vedere dezideratul artei veritabile". 139Despre care autoarea conchide că: sunt greu de încadrat într-o formulă narativă. Criticii au propus formula oniricului, dar ar putea fi socotite în mod egal fantaste, la granița dintre real și imaginar, explorând realitatea sensibilă în legile ei fundamentale, numai jalonată circular de
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
problemele și provocările cu care se confruntă discursul etic la acest Început de mileniu. Peripatethice expresia unui gen de libertate ce ar presupune capacitatea individului de a lua decizii și de a face alegeri necauzale. Întrucât nu avem această capacitate, conchide autorul menționat, nu avem nici libertatea presupusă de responsabilitatea morală și, pe cale de consecință, nu putem să fim făcuți responsabili din punct de vedere moral. Între cele două interpretări fundamental opuse, nenumărați gânditori contemporani reliefează importanța definirii conștiinței morale (practiceă
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
Eului, este faptul că nimeni nu poate răspunde În locul meu”215. Fără a nega multe dintre valoroasele sugestii levinasiene, precum rolul responsabilității În constituirea identității conștiinței morale, sau privilegiul Celuilalt În raport cu egoismul Sinelui, ca moment esențial al vieții morale, vom conchide că argumentarea filosofului francez În ceea ce privește raportul libertate responsabilitate ridică câteva obiecții de principiu: 1. Nu poate fi vorba de responsabilitate dacă omul nu dispune de libertate: constrângerea anulează, de regulă, responsabilitatea. Responsabilitatea este exercitată de către individul liber prin autodeterminarea conștientă
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
o valoare cardinală în orientarea relativ corectă a unei lecturi oneste" (p. 25); Ca să nu-l ostracizăm pe Călinescu, ignoranți fiind și suferind de psitacism, să recitim, să ne punem în situație, să medităm nu ca vitejii după război să conchidem onest, în limitele naturii umane manifestate în context. Mai pe scurt, să fim raționali" (p. 41); Aceeași tactică defensivă, necesară atunci (s. a.), ca explicație pentru cei ce știau să citească oblic, și, facultativ, pentru cei, puțini, de acum (s. a.), binevoitori
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
soiul, Elvira Sorohan manifestă o vie curiozitate pentru nou, lecturile din autorii actuali întărindu-i convingerea că literatura nu a involuat, dar a căpătat o configurație aparte și un rol marginal în viața oamenilor, sub impactul tehnologiei dezumanizante. Ca atare, conchide înțelept amfitrioana salonului cu prozatori contemporani, "timona fenomenului literar, încă viabil, a trecut din mâna criticii scrise în seama audiovizualului sau a scriitorilor înșiși" (vezi excelentele comentarii despre raportul dintre critică și creație prilejuite de lectura romanului Papagalul lui Flaubert
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
p. 209). Este limpede că fantasma reprezintă un rezumat al lumii imaginare a eroului care, în timpul delirului, intră în expansiune, ocupând tot câmpul atenției bolnavului. Iar dacă acest concentrat al universului este acoperit de scris, nu ne rămâne decât să conchidem că avem de-a face cu o nouă metaforă a interpretării. Capul este un simbol ermetic, a cărui dezlegare promite o euforică împlinire, o cunoaștere extatică, ce ar pune capăt existenței istorice a lumii: "Capul era odihna și beatitudinea mea
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
lor de comportament nu are nici un efect: nimeni din spital nu observă că acești pacienți n-au numic "anormal". Declarați "nebuni" de datele medicale, pentru medici și infirmiere este imposibil ca ei să fie oameni care se comportă "normal". Rosenhan conchide: "dacă putea părăsi spitalul, falsul bolnav era, fără îndoială, "în remisie", dar mental nu era încă sănătos și, din punctul de vedere al instituției psihiatrice, nici nu fusese. În felul acesta a fost construită o "realitate" umană evidentă." A pune
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
în procesul recrutării meșterilor, aleși din timp dintre "oamenii vrednici și iscusiți în meșteșugul lor", iar ca ucenici își manifesta preferința pentru atragerea unei părți "dintre oamenii miliției", invocând gradul sporit de sârguință, disciplină și maturitate al acestora, spre a conchide că "un ucenic vrâsnic mai mult va învăța într-un an decât un băiat cu gândurile împrăștiete în doi sau mai mulți ani". Sugestia a fost preluată doar pe jumătate de Epitropie, care, în demersul către domn, preconiza selectarea ucenicilor
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
ocale de sare, iar un remorcher, ușor de procurat în străinătate și având o putere de 18 cai, "putea duce în gios la Galați și iarăși înapoi la Adgiud 5 până la 8 dubase de sare". Coroborând necesitățile cu posibilitățile, inițiatorul conchidea că, "prin mijlocirea a două asemenea remorchere și 10 până la 15 dubase de sare, s-ar putea transporta la Galați, mult mai ieftin decât în prezent, 10 milioane oca în 20 transporturi, prin care mijloc, miile de cărăuși, care acuma
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
Mises sintetizează cu măiestrie hegemonia etatistă într-o societate, afirmând că "lucrurile s-au schimbat îndată ce lumea a început să-i atribuie statului nu doar cele mai bune intenții, ci și omnisciență. În aceste condiții, era inevitabil ca ei să conchidă că statul cel infailibil era în măsură să reușească în domeniul gestionării activităților productive mai bine decât indivizii cei supuși greșelii. El ar fi în măsură să evite toate acele erori care, adesea, fac să eșueze acțiunile antreprenorilor și ale
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
mai supărător e că trebuie să folosim cuvinte pentru a demonstra inutilitatea cuvintelor."( La Symphonie du loup) Sau, dacă este vreodată întrebat, cu prețiozitate, despre "adevărul cuvintelor", are un răspuns năucitor: "Cuvintele mele, niciun cuvînt n-ar trebui să existe", conchide el deruntant într-un interviu cu Abeline Majorel, în 2012! Ceea ce nu îl împiedică să vorbească despre "vibrația" cuvintelor și despre faptul că ele sunt "mereu semnificative" pentru el, care a ales să "se îndepărteze de nonsensul, de absurditatea lor
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
autori prezentați. În concepția lui Baudrillard, dacă seducția este destinul, dacă ea se poate insera în aproape orice fel de discurs (chiar și în cel de tip logico-argumentativ, dacă se reușește crearea unei ordini extrem de convenționale), atunci s-ar putea conchide că ea este asemenea unei metanarațiuni care se "clădește" pe datele "vechii" filosofii. Cu toate că vrea să deconstruiască discursul și să deturneze toate conceptele filosofice, seducția se confruntă cu riscul de a deveni, la rândul său, un termen "tare", asemănător celor
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
pe acțiuni ci regulilor în care se încadrează asociații din societatea în comandită simplă. În privința asociaților comanditari din ambele tipuri de societate în comandită, având în vedere că nu participă la administrarea societății și că răspund limitat pentru obligațiile sociale, conchidem că pot, în mod nelimitat, desfășura activitități comerciale în alte societăți comerciale, atât în nume propriu cât și în numele altor persoane desfășurând fapte de comerț, asemănătoare sau identice. c. Interzicerea concurenței împotriva societății pe acțiuni Societatea pe acțiuni poate fi
Dreptul concurenţei by Maria Dumitru () [Corola-publishinghouse/Science/1417_a_2659]
-
numește "regula rațiunii": se întocmește un bilanț concurențial constând în a pune în balanță efectele pro și anti concurențiale ale unei înțelegeri, astfel încât dacă acest examen conduce la constatarea că efectele pro-concurențiale prevalează, în raport cu efectele anticoncurențiale, este necesar să se conchidă asupra absenței restricției de concurență. b) Restricția poate fi actuală sau potențială. c) Restricția de concurență poate fi internă sau externă, adică restricția de concurență poate rezulta nu numai din limitarea libertății de acțiune și de alegere a părților ci
Dreptul concurenţei by Maria Dumitru () [Corola-publishinghouse/Science/1417_a_2659]
-
ipoteză cu substrat paradoxal: "Durerea suspansului și dorința irezistibilă de a ne satisface curiozitatea, odată ce aceasta a fost trezită, explică nerăbdarea noastră de a parcurge până la capăt o aventură, deși simțim o durere reală pe parcurs" (Sandner 2004: 32) Ea conchide într-o notă de exaltare preromantică: "Cooperând, pasiunea și fantezia înalță sufletul până la cele mai înalte culmi și durerea terorii se pierde în uimire". (Sandner: 2004: 32). Inspirată, într-o măsură considerabilă, de eseul lui Burke, prozatoarea britanică Ann Radcliffe
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
puterea să efaseze asaltul hoardelor fantomatice, care dispar la fel de repede precum aburul zorilor se topește în lumina soarelui. La capătul somnului binemeritat care încununează aventura, rămâne memorabilă replica vizitiului. Acesta, după ce ia act de tribulațiile nocturne ale distinsului său pasager, conchide pe un ton care amestecă, în proporții imperceptibile, dojana sentențioasă a celui experimentat cu superstiția naivului: "Spusu-v-am eu că nu-i bine să se-ntoarcă cineva din drum!". Gane a mai scris o nuvelă de teroare, Sfântul Andrei (1879; deja
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
fi recuperată din mai multe unghiuri fertile de lectură. Nu este exclus ca tocmai acest caracter excesiv al scriiturii, de sorginte eminamente barocă, să contribuie la acest fapt. După ce punctează utilizarea generoasă a adjectivului în opera scriitorului teleormănean, același Vianu conchide: "O violentă creștere a reliefurilor expresiei, un anumit baroc (subl. mea) al stilului, este trăsătura care completează fizionomia prozei lui Galaction" (1966: II, 95). Nu altfel gândește Dumitru Micu, care subliniază atât melanjul de stiluri, cât și dezechilibrul compozițional (din
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
opoziție exterioară (Absalom, Sheba). Cea de a treia etapă este marcată de împărțirea Iudeii în provincii autonome și culminează cu distrugerea celui de-al doilea templu, în anul 70 d.Ch. Această istorie schematică a evreilor îl face pe Assmann să conchidă asupra caracterului negativ al teologiei politice iudaice: „Nur einer kann herrschen: entweder Gott oder der König“. Decizia iudaică scoate din discuție opțiunea profană, mundană. Orientarea teologiei politice va fi una împotriva autorității și înclinată spre edificarea liantului comunității: cele două
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
cea care, deopotrivă, este mediatoare, „tehnică, utilitară, semiotică, infor mativă“. În sistemul dreptului, violența divină, ne-reprezen tativă, joacă rolul exteriorității radicale, a deciziei suverane; de fapt, ea face posibilă tocmai decizia ca atare, de neconceput între limitele istoriei căzute. Derrida conchide: „întreaga decida bilitate, în schimb, se situează pe latura violenței divine care distruge dreptul, am putea chiar risca să spunem: care deconstruiește dreptul“. Istoria, continuă filozoful francez, se situează astfel în opoziție cu mitul. Dacă acesta din urmă are rolul
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
care nu răspunde unei lecturi afective, ca în pictura romantică, ce tinde să transmită patosul care a generat-o, ci unei lecturi care face apel deopotrivă la rațiune și simțire. Pe baza unei observații a lui Des Esseintes, John Reed conchide că trăsătura esențială a picturii lui Moreau și cea care-i configurează profilul decadent este fragmentaritatea. "Este în mod special această fragmentare care apropie opera lui Moreau de o altă manifestare a artei decadente"44. Sau, ceea ce Desiré Nisard condamna
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]