4,658 matches
-
vanitate; nu mai este un laic, dar nu este preot cu adevărat. În viața lumească a râvnit zadarnic la tot atâtea căsătorii, câte pălării de cardinal sunt râvnite în Bise rică. Nu este bun, dar are o fire blândă; spirit confuz și vid, nu știe nimic, întrezărește totul, nu este activ, dar se află în treabă, nu este mobil, ci schimbător, iar toate aceste schimbări îl lasă de unde a început; nimeni n-a avut o ambiție mai dezmințită și mai de
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
de atmosfera sufocantă, de înghesuiala și de starea neplăcută dinăuntru; le curgeau șiroaie de sudoare, deși felul și starea veșmintelor nu cred că le făcea căldura greu suportabilă, pentru că mulți erau destul de despuiați. Din mulțimea aceasta se ridica un murmur confuz de unde țâșneau din când în când vorbe deosebit de amenințătoare. Am văzut oameni care ne arătau pumnul, numindu-ne rândașii lor. Au repetat adesea cuvântul acesta; de mai multe zile, ziarele ultrademocratice nu-i numeau pe deputați decât rândași ai poporului
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
fără multe pretenții. Pasiunea aceasta pentru plăcerile vulgare și acest gust pentru dulcele trai crescuseră și mai mult odată cu înlesnirile puterii. Și astfel își pierdea zi de zi energia, își amorțea și își scădea însăși ambiția. Inteligența îi era incoerentă, confuză, plină de gânduri mari rău îmbinate și împerecheate, pe care le împrumuta când exemplelor lui Napoleon, când teoriilor socialiste, uneori amintirilor din Anglia, unde trăise; surse foarte diferite și multe din ele foarte contra dictorii. Le înmănunchease cu caznă în timpul
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
eroul se nehotărăște (fiindcă prea puține sunt lămurite și precise în astfel de opere), este timpul prezent. Ca orice prezent, prezentul Desperado e o vreme amenințată. El scoate de prin buzunarele narațiunii ori ale discursului liric o cronologie contorsionată, răsturnată, confuză. Eroinele lui Doris Lessing cad în patru labe, îmbrâncite de istorisire în acest prezent năucitor. Eroii lui Ishiguro se trezesc plutind în gol, într-un prezent care le devorează ființa, îi neagă, îi destramă. Lanark al lui Alasdair Gray descoperă
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
către a fost. Spre deosebire de Fluxul conștiinței, autorii Desperado sunt ființe ale conștientului. Subconștientul care scoate la iveală monștri nu-i interesează pe autorii timpului mai nou. Autorul Desperado scrie rațional, pentru el totul are o explicație clară, nimic nu e confuz. Ceea ce produce totuși confuzie este maniera naratorului, schimonosită, răsucită, zgârcită la vorbă. Pictorul din An Artist of the Floating World, de Ishiguro, gândește clar și e prezentat limpede. Ceea ce ne nedumirește este ordinea în care acesta își amintește și își
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
fiecărui autor pe rând. 1.5. Eroul Desperado: Amintirea viitorului Întoarcerea la personaj Eroii Fluxului conștiinței aveau o aură (afectivă, meditativă). Autorul construia o stare de spirit, nu un destin, în ciuda faptului că realul îi copleșea personajele. Ordinea realului era confuză, pentru că moderniștii au desființat regula cronologiei, drept care incidentele pluteau, își pierduseră greutatea, gravitația, sensul narativ în construcția intrigii. Clarissa Dalloway, de pildă, amesteca "amintiri și dorințe" (cum numea T.S. Eliot sindromul, în The Waste Land): ea lucra cu un trecut
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Woolf descrie perfect textul Desperado: autorul e memorie, eroul e memorie, chiar și lectorul e memorie memoria textului pe care îl recreează, dar îl și ratează, la nesfârșit. Literatura Desperado e o interminabilă rememorare. Prezentul eroului Prezentul eroului Desperado e confuz. Unicul lucru pe care îl face John the Savage (Huxley, Minunata lume nouă) după clipa când exclamă, "Minunată lume nouă!" (vorbe venite din Shakespeare pentru a se dovedi, pentru Huxley, o farsă), e să-și curme zilele. Copiii din Împăratul
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
nu ne mărturisește el, și anume că incidentele nu se leagă logic. Narațiunea e o horă de amintiri. Viitorul e definitiv pierdut (lucru început temeinic de moderniști). Trecutul nu e câtuși de puțin logic. Prezentul face ca totul să fie confuz și încâlcit, fiindcă prezentul nu are nicio altă putere decât aceea de a gândi. Există atâtea puncte comune cu Modernismul, și totuși nimic nu mai e la fel. Gândirea narațiunii Desperado, prezentul ei, e o falsă claritate: dacă Woolf, Joyce
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
astfel construit e o ființă păguboasă. Pe parcursul romanului înaintează orbește, iar finalul îl lasă descumpănit, în așteptare. Textele Desperado sunt texte cu un unic erou egocentric, care manipulează toate celelalte ființe literare pentru a se pune în evidență. El e confuz, nedumerit, copleșit de incidente. Eroinele lui Lessing sunt agresate de real, neputincioase, dar spumegânde de furie. O furie care nu are paratrăznet. Personajele lui Ishiguro clocotesc și ele de mânie. Eroii aceștia devin agresivi pentru că romanul este încercarea lor de
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
următoarea întrebare e previzibilă: După ce ai vizitat România, după ce ai întâlnit acea rudă româncă de care vorbești undeva, ce valoare afectivă are această țară pentru tine? GS. Am vizitat prima oară România în 1993. A fost o experiență întunecată și confuză. M-au șocat condițiile de viață, spaimele și demoralizarea oamenilor, haosul fizic. Erau acolo spaime cunoscute. Voiam să fug. Rezultatul a fost poemul Transylvana. E un poem presărat cu orori, în parte comice, în parte lirice. Am revenit în 1997
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
și a semenilor, a societății. Recurgerea la această precauție este binevenită, cu deosebire în perioadele de criză, de reorganizare strategică, de potrivire a investigației cu problemele curente ale vieții, cu practica. În fiecare epocă istorică în parte au existat situații confuze, unele așa-zise puzzle-uri caracteristice, generatoare de "rupturi" epistemologice în sistem, de frângeri și completări ale unor verigi de susținere a domeniului de cunoaștere științifică. Deseori, acestea au fost însoțite de veritabile "complexe de conștiință", de reașezare și reorganizare
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
care reprezintă cunoaștere matematică și științifică, expresii ale ideii pure. Demonstrația lui Platon a urmărit separarea gândirii de lumea simțurilor. Doar mișcările mentale se pot îndrepta obiectiv spre adevăr. Când mișcările mentale ajung să fie încărcate senzorial, ele sunt încă confuze. Doar gândirea poate duce la cristalizarea Ideii. Platon a mai introdus conceptul de entitate sufletească. El deosebește rațiunea cu care se cucerește ideea, de alte trăsături sufletești, individuale, cum sunt curajul, dorința, care ocupă un loc precis (în corp, în
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
atât mai complex cu cât mișcarea este mai complexă. Ceea ce a făcut Pflüger a reprezentat un început; o asemenea terminologie ca cea de "mecanism senzorial", deși anunța stabilirea unei legături dintre fenomenele reflexe fiziologice și cele comportamentale, era încă destul de confuză, fapt care nu corespundea rigorilor existente deja în științele naturii. Pflüger a rămas însă consecvent ipotezei și conceptului pe care l-a propus pentru explicarea funcțiilor senzoriale, care era ceva mai mult decât explicația dată până atunci activității reflexe. Timpul
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
dintre asociație și imaginea rezultată. Aceasta din urmă îl va determina să calce pe linia trasată de Leibniz în abordarea problemelor de apercepție. Prin acest termen el a vrut să explice claritatea și limpezimea imaginilor ca fiind diferită de imaginile confuze și întunecate. Spre deosebire însă de metodologia leibnizeană inițială, el subliniază că între imaginile percepute și apercepție se află o procesualitate asociativă graduală. La Wundt, claritatea sau întunecimea imaginii nu este decisă de altceva decât de un indicator subiectiv, de
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
care se amplifică, face ca acest inconștient să devină generatorul întregii diversități de manifestări anormale și patologice ale vieții psihice cotidiene. Conflictul respectiv debutează prin a fi sursa banalelor uitări, scăpări ale memoriei, erori de reproducere și evoluează spre comportamentele confuze și deviante. Aceste aspecte ale inconștientului au fost descrise în primele lucrări de psihanaliză ale lui Freud, în Psihopatologia vieții cotidiene care a apărut în anul 1901, în Trei eseuri asupra unei teorii a sexualității și în Cuvântul spirit și
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
în care trăim. Prezentate într-o manieră conflictuală, informațiile legate de scena politică se traduc adesea printr-un bruiaj al înțelegerii realității, prin urmare și reprezentările pe care telespectatorii și le fac despre cei care îi guvernează devin tot mai confuze. Mediatizarea excesivă a conflictelor, relațiile de apropiere dintre jurnaliști și puterea politică toate acestea duc la o îndepărtare a oamenilor obișnuiți în raport cu sfera politică. Pe plan social, conflictul este un avatar al societății fracturate în care trăim, care generează valori
Conflictele din ştiri. Impactul asupra cinismului, încrederii şi participării politice by Mădălina-Virginia Boţan [Corola-publishinghouse/Journalistic/928_a_2436]
-
societății în care trăim. Prezentate în manieră spectaculară sau caricaturală, informațiile legate de scena politică se traduc printr-un bruiaj al înțelegerii realității; prin urmare și reprezentările pe care telespectatorii și le fac despre cei care îi guvernează devin mai confuze. Mediatizarea excesivă, relațiile de apropiere dintre jurnaliști și puterea politică toate acestea reprezintă o îndepărtare a oamenilor obișnuiți în raport cu sfera politico-mediatică. Evenimentele mediatice constituie secvențe dramaturgice ale politicii-spectacol din România. Din acest motiv, știrile sunt relevante nu prin faptul că
Conflictele din ştiri. Impactul asupra cinismului, încrederii şi participării politice by Mădălina-Virginia Boţan [Corola-publishinghouse/Journalistic/928_a_2436]
-
primii bretoni alungați din insula lor (Anglia de azi) de alte popoare germanice, anglii și saxonii. Regatele barbare. Geografia politică a Galiei către anii 476-480, în momentul dispariției Imperiului Roman de Apus și în ajunul domniei lui Clovis, este foarte confuză, dar importantă pentru viitor. Din blocurile care s-au format atunci, care au triumfat sau care au pierit, avea să se nască întreaga noastră istorie națională și regională. Să lăsăm deoparte Armorica, regiune care, definitiv invadată de bretoni în secolul
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
în Elveția, cisalpină, liguriană, romană, partenopeană în Italia, iar Franța, de acum încolo, trăiește din banii luați din străinătate și se îmbogățește cu operele de artă ale acesteia. Dar puterea are oroare de vid: Bonaparte. Contrastul este deci mare între confuza viață politică internă, care totuși nu exclude reforme importante cum ar fi crearea de *școli centrale, organizarea de circumscripții militare sau înființarea expozițiilor industriale, și gloria armelor. Rezistența engleză o întunecă totuși și Bonaparte se gîndește că o lovitură dată
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
regimul va atinge limita celor zece ani, mulți observatori își pun întrebări în legătură cu viitorul său și despre succesiunea generalului de Gaulle. În acest climat intervin evenimentele, neașteptate, din mai 1968. Criza studențească, născută din teama de selecție și din aspirația confuză către o schimbare a societății, antrenează o criză socială. Grevele paralizează țara și deschid calea către o criză politică. Regimul, ce pare lovit de neputință, este la un moment gata să fie înlăturat. În cîteva fraze ale unui discurs radiodifuzat
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
privat, unde credința înțelege să-și păstreze libertatea și singularitatea privată, jucînd în același timp un rol public. Așadar, înțelesul social pe care privatizarea religiei îl avea la origine s-a diminuat ori, mai degrabă, s-a tulburat, a devenit confuz prin amestecare cu opusul său. Dar expresia păstrează un sens propriu, tare, atunci cînd caracterizează orizontul în care este înțeleasă și folosită astăzi credința, tăietura subiectivă care o modelează, măsura individuală, aproape intimistă, pe care o primește ea. Ceea ce se
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
termen de celălalt. Dar, în orice caz, argumente pentru faptul că Europa modernă stă pe o importantă temelie de gîndire a polarelor în tensiune. în modernitatea tîrzie, curentele relativiste preferă să anuleze această tensiune, dizolvînd-o într-un discurs de toleranță confuză, fără articulare, a diversității. Pe de altă parte, se întăresc totuși anumite ipostaze ale tensiunii productive între poli : raportul între stat și o societate civilă puternică, dialogul între religie și laicitate sau, poate mai surprinzător, dialogul între creștinism și alte
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
termenul "există" a dispărut, deși, s-ar putea replica faptul că ideea de existență s-a introdus pe ușa din spate prin folosirea cuantificatorului existențial. Totuși, convingerea lui Russell este că în limbajul comun termenii "existență" și "există" sunt folosiți confuz lucru care are drept efect dificultăți de natură sintactică și metafizică 195. Poziția lui Russell este aceea că existența este exprimată doar prin cuantificatorul existențial. Toate propozițiile limbajului natural care vorbesc despre existență pot fi traduse în propoziții care implică
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
și a posteriori, de vreme ce există făpturi contingente, iar acestea nu pot avea rațiunea lor ultimă, adică suficientă, decât în ființa necesară, care își are temeiul existenței sale în ea însăși"222. Leibniz aduce o obiecție argumentului cartezian legată de folosirea confuză a expresiei a avea o idee despre. Dacă înseamnă doar este prezentă în minte, atunci nu suntem îndreptățiți să spunem dacă este o idee posibilă sau nu. O ființă perfectă care există cu necesitate poate fi sau nu poate fi
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
ei au fost în fapt 12, dar nu e absurd să susținem că ei ar fi putut să nu fie exact 12. Numărul apostolilor nu e în chip necesar neprim"300. Obiecția unui esențialist în legătură cu argumentul lui Kneale vizează modul confuz în care au fost manevrate anumite propoziții din argument și implică ambiguitatea modalităților de dicto și de re. Ultima propoziție poate avea două posibile interpretări: 1) Propoziția Numărul apostolilor nu e prim nu e adevărată. 2) Numărul apostolilor nu are
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]