3,868 matches
-
printr-un proces de gândire"143. În strânsă legătură cu teoria lui Grice, Catherine Kerbrat-Orecchioni distinge între două tipuri de conținuturi explicite și implicite cele din urmă incluzând presupozițiile și subînțelesul. Pe lângă implicaturile conversaționale, subînțelesul acoperă și: aluziile, insinuările, tropii, conotațiile, actele de limbaj indirect ș.a. Aluzia definește: "enunțări care fac, în mod implicit, referire la unul sau mai multe fapte particulare cunoscute de către anumiți protagoniști ai schimbului verbal și numai de ei sau mai ales de ei, fapt ce face
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
peiorative și de evitare a exprimărilor încărcate conotativ. Folosirea masivă a eufemismului în cadrul limbajului politic reprezintă una dintre cele mai criticate trăsături ale sale, datorită pervertirii relației cu adevărul pe care o angajează. Înlocuirea conștientă a unor expresii lingvistice cu conotație negativă cu altele neutre sau pozitive urmărește, pe de o parte, evitarea unor efecte negative asupra publicului receptor, iar pe de altă parte, protejarea imaginii de sine pe care o promovează locutorul. Dacă în limbajul comun utilizarea eufemismului este apreciată
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
a-și modifica sensul, în funcție de poziționarea utilizatorilor și necesitatea raportării la atitudinea emitentului, pentru receptarea adecvată a semnificatului 388. Modalizatorii explicitează și facilitează receptarea adecvată a semnificației, orientând lectura cititorului. Pe lângă substantivele comune polisemantice, numele proprii dobândesc în publicistica eminesciană conotații politice individuale: Carol I lipsit de autoritate politică, supranumit și "îngăduitorul", I.C. Brătianu este învinuit de practici dictatoriale, Ștefan Mihălescu, implicat în afaceri oneroase în paguba statului român 389 ș.a. O pondere însemnată în vocabularul eminescian o au expresiile în
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
ghiotura", "a tăia firul în patru", "a tăia în carne vie", "a ieși cu mâna goală", "a pune la cale", "a fi cu mâinile legate", "a mânca pita lui Vodă" ș.a. au rolul de a caracteriza plastic un fapt, iar conotațiile semantice ale idiotismelor sunt influențate de contextul lingvistic în care apar. Din punct de vedere al inserției în text, Stelian Dumistrăcel identifică două maniere principale de integrare 395: fie prin formula citării paremiologice ("De acolo proverbul: toată lumea să moară, numai
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
opiniei publice. În această perspectivă, limbajul politic eminescian se definește printr-un dublu proces de semantizare denotativă (Războiul de Independență, luptele politice interne, situația precară a țărănimii, Congresul de la Berlin, chestiunea evreiască etc.), respectiv de resemantizare conotativă, prin apelul la conotații naționale, mitologice, etnologice ș.a. Deplasarea interesului de pe aspectele informative pe dimensiunea analitică este evidentă în apelul jurnalistului la metafore și simboluri evaluative, la analogii și comparații, menite să accesibilizeze conținuturile abstracte, să le confere "substanță" și "vizibilitate" pentru percepția cititorului
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
într-un proces de resemantizare care poartă marca orizontului epistemologic al autorului. Prin natura lui, limbajul jurnalistic este puternic ancorat referențial, ceea ce înseamnă că sensurile de bază ale publicisticii din veacul al XIX-lea rămân aceleași. În schimb, sensurile secunde, conotațiile, nu vor fi niciodată identice, reflectând opțiunea jurnaliștilor pentru un unghi sau altul de prezentare, pentru un mod sau altul de semnificare a evenimentelor din spațiul politic. Așa se explică polemica pe care Eminescu o poartă cu alți colegi de
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
și instituțiile noastre, în fine ca Dobrogea să fie tratată ca o provincie deosebită, respectându-se legile, datinele, individualitatea lor locală, iar nu ca Românie transdanubiană"398. Eminescu îmbogățește limbajul politic al vremii cu valențe semnificative inedite, prin adăugarea de conotații noi unor semnificații deja consacrate: "Reacțiune! strigă adversarii noștri. Reacție, da, răspundem noi; nu însă reacție prin răsturnare, nu reacție politică în sensul feudal, cum insinuați dv. cu rea credință. Voim și sperăm o reacție socială și economică determinată de
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
nivelul de pregătire, să găsească ceva util în această carte. Obiectivul principal este prezentarea într-o manieră ușor de înțeles a unor noțiuni de radiotehnică, puțin explicate în literatura de specialitate apărută în țară. Informațiile prezentate în carte au o conotație practică. Totul a fost trecut prin prisma experienței mele profesionale în domeniul proiectării de echipamente de radiocomunicații. Scrierea cărții mi-a luat circa 18 luni, consumând o bună parte din puținul timp liber pe care-l am la dispoziție. O
Radiotehnică Teoretică şi Practică by Florin Creţu () [Corola-publishinghouse/Science/91639_a_92971]
-
ne-am mutat în mod imperceptibil din modernism către o eră nouă, încă nenumită"42. De asemenea, C. Wright Mills (The Sociological Imagination, 1959) proclamă sfârșitul erei moderne și debutul celei postmoderne și îi conferă celui din urmă termen o conotație negativă, care pare a fi depășită de către Huston Smith, care consideră că perspectiva postmodernă, ce a afectat profund filosofia contemporană, știința, artele și teologia, precum și scepticismul ce o însoțește, reprezintă doar un punct de tranziție către o altă viziune, mult
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
cratimă înconjurată de o contradicție" (Charles Newman), este aceea că de cele mai multe ori implică o tratare evaluatoare (postmodernismul fiind astfel considerat un concept evaluator). Interpretarea modernismului și chiar "diagnosticarea" lui sunt considerate strategii interne postmodernismului și tocmai de aceea o conotație principală cu care se asociază acest curent de gândire pentru cei mai mulți intelectuali este aceea de formă de critică, reevaluare a stării precedente sau chiar revoltă împotriva stării provocate de mișcarea modernistă. De pildă, în domeniul postmodernismului filosofic este încetățenită ideea
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
lui "post-" pe care ne-o oferă J.-F. Lyotard este aceea care aduce în prim plan expresiile postmodernismului din artă, literatură, filosofie, politică, context în care discuția despre avangardă își găsește locul. Deși termenul de avangardă îi displace din cauza conotației sale militare, Lyotard îi recunoaște meritele în ceea ce privește "travaliul" său "lung, obstinat, pe deplin responsabil, orientat către cercetarea presupozițiilor implicate în modernitate"203. Chiar dacă s-a încetățenit ideea morții avangardelor, filosoful francez consideră că ele nu trebuie considerate doar niște mode
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
de augmentare; chiar dacă Baudrillard sugerează existența unui anumit control pe care obiectele îl au asupra individului modern, teoria "fatală" a obiectului va fi una de dată mai târzie. Baudrillard consideră totuși interpretarea obiectelor una destul de dificilă, din moment ce nivelurile denotației și conotației lor nu sunt strict disociabile, astfel încât motivațiile indivizilor și interpretările lor vor fi probabil destul de diferite (unii comentatori ai Sistemului obiectelor lecturează aici intervenția unei analize de tip freudian, ce caută să identifice "sensurile ascunse" ale lumii obiectuale, dar și
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
fiind dat de abilitatea seducătorului de a le exploata cu succes. 6.3.2. Seducție și minciună În general, minciuna este văzută ca o acțiune voită de deformare a adevărului, domeniile în care se poate manifesta fiind numeroase (ontologic având conotațiile de a iluziona, a obtura, a plăsmui; (epistemo)logic însemnând a falsifica, a substitui, a voala; axiologic cu înțelesurile de a trișa, a amăgi în plan moral, a imagina, a fabula în plan estetic și a înșela, a fura, a
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
mai falsă decât falsul pentru că se folosește de semne, care sunt niște aparențe, pentru a le face să-și piardă sensul ea abuzează de semne și de oameni"549. Dacă și în această accepțiune seducția pare a se încadra printre conotațiile minciunii din planul cultural sau estetic, totuși există cel puțin o diferență. Dacă în planul discursivității obișnuite adevărul și falsul se află în "competiție", câștigul discursiv al unuia excluzându-l automat pe al celuilalt, în spațiul seducției "e ca și cum falsul
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
atunci, că Întrebarea nu a fost „Sunteți de acord cu Înjunghierea pe la spate?”, ci „Vă implicați În politica de birou?”. Politică de birou sau la revedere! E clar cât de cinici am ajuns să fim numai analizând termenul politică și conotațiile sale negative. Dacă mai adaugi și cuvântul birou, imaginea devine și mai sumbră. Imediat Îți vin În minte expresii precum „vorbe pe la spate” și „conflicte de interese”. Mulți oameni trăiesc cu speranța că, Într-o bună zi, vor da peste
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
Alecsandri un fastuos decor pentru delicate gesturi intime. Sprijinită de pieptul răpitorului, Trestiana zîmbește, din văzduhuri, „ca un vesel meteor”, iar Făt-Frumos, Într-o beatitudine totală, „duce raiului din stele al pămîntului odor”. Răpire simbolică, voiaj pur literar, mesaj fără conotații. Alecsandri iubește și el, ca toți romanticii, departele (sau Îndepărtatul), Însă nu leagă de această noțiune nici una din obsesiile lui poetice. În erotică, se va vedea, femeia este, În ipostaza cea mai nobilă, un Înger, Însă Îngerul este la el
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
acea impresie de indeterminare temporală și spațială specifică artei anonime. A compara impaciența unei fete cu vîntul ce zboară, cu pasărea ușoară și dorul ce omoară (Maghiara) este a plasa subiectul Într-un sistem de simboluri generale În care orice conotație a ideii dispare. Calul aprig ca un leu, calul negru ca păcatul, sînul dulce ca un crin, inima mîndră ce saltă de emoție ca o fiară, ochii mîndri, rupți din rai, dulci ca soarele din mai sînt imagini scoase dintr-
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
spună cu totul altceva. Teroriștii ar fi fost mai curând indivizi ciudați, din etnii diferite, rămași până la moarte fideli clanului Ceaușescu. În cartea sa despre Revoluție, Teodor Brateș îi numește rebelii luptători ai gherilei urbane, complotiști. Prin urmare, sensul capătă conotații mult mai ample, devenind, la limită, difuz, irelevant. În fond, oricine putea fi "complotist"', mai puțin membrii USLA, după cum precizează Teodor Brateș. 3. Terorismul - un fractal în spațiul Hilbert Ne propunem să analizăm în acest studiu terorismul românesc din 1989
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
acest strat iluminist s-a suprapus și interferat, odată cu primele decenii ale secolului al XIX-lea, și o puternică influență romantică. participarea noastră cultural-literară la Europa se consolidează și devine acum dominantă. După 1848, Europa începe să aibă și puternice conotații politico-ideologice. Începând din secolul al XIX-lea, prin cei doi mari poli de atracție (francez, cel mai puternic, dar și german), întreaga cultură românească are o orientare și un conținut net european. Nu discut acum cât de asimilată în adâncime
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
următoarele scrieri S. cultivă cu preponderență umorul, în diverse registre. Umorul sec, ca în Pastile contra prostiei (1968), cel al mediilor și al caracterelor (lumea teatrului, a filmului și a televiziunii), ca în Vărul șarpelui cu clopoței (1978), umorul cu conotații religioase și politice, ca în proza din Audiență în cer (1983) sau din Cercul virtuos (1986), umorul negru, autoironia, satira, grotescul dau naștere unei proze cu implicații uneori profunde. Schițele din Pastile contra prostiei înregistrează situații comice, aceeași idee fiind
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289448_a_290777]
-
unor tulburări. Un echilibru fragil De cîteva decenii, lucrările istoricilor au pus în valoare redresarea generală care a avut loc în Imperiul Roman în secolul al IV-lea. Chiar noțiunea de Imperiu Tîrziu (fr.Bas-Empire) și de decadență romană, cu conotație peiorativă, a fost înlocuită cu cea de Antichitate tîrzie. Dar în ceea ce privește Galia, această situație rămîne precară și supusă hazardurilor invaziilor. Activități economice și constrîngeri sociale. Reluarea dominației asupra provinciilor galice a fost benefică pentru viața economică, dar cu o producție
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
în privința participării active la lecții. II.2.b. Lecția de verificare a activității elevilor în orele de opțional “Abilitățile practice prin tehnica origami” Componentă esențială a procesului instructiv-educativ, evaluarea reprezintă încă un subiect controversat. Problemă veche, dar având mereu noi conotații, supusă în permanență cercetării și perfecționării, evaluarea în învățământ constituie un aspect ce prezintă încărcătură morală, deoarece prin ea se realizează clasificări, selecții, se etichetează valoarea - intelectuală, artistică, morală - a unui individ la un moment dat. O unanimitate de păreri
?ABILIT??ILE PRACTICE by LOREDANA ?AR? () [Corola-publishinghouse/Science/83165_a_84490]
-
acceptate social. Porcii nu zboară, dar numai un om și-ar putea imagina că o fac: imaginea aceasta este deci, la rândul ei, o construcție socială. O avalanșă este, la fel, tragică numai prin faptul că oamenii îi atribuie asemenea conotații; în absența factorului uman, avalanșa nu ar însemna nimic. Ar exista fizic, nimeni nu contestă asta, dar ar fi ceva aflat dincolo de experiența directă a vieții și cunoașterii umane, și deci nu ar putea exista până la urmă ca avalanșă. Denumirea
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
leninismul post-revoluționar autonom al lui Dej și mai apoi leninismul romantic al lui Ceaușescu. Argumentul principal pentru susținerea acestei teze îl consider a fi nu retragerea trupelor sovietice, deși ulterior i s-a oferit în mod abuziv și impropriu această conotație, ci distorsionarea în cheie naționalistă a revoluției maghiare, menită să impulsioneze prejudecățile antimaghiare ale populației și să îi câștige încrederea și sprijinul. Fără succes, după cum am observat. Acest sporadic episod național-comunist nu a avut nici o continuare la sfârșitul anilor '50
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
regimuri leniniste est-europene. Rațiunile lui Marchais au fost simple: "dictatura proletariatului" reprezenta un concept revolut, a cărui valabilitate, indiscutabilă într-o anumită etapă a dezvoltării mișcării comuniste globale, devenise în prezent chestionabilă. În plus, însuși termenul "dictatură" avea prea multe conotații negative, fasciste în primul rând, pentru a-și găsi un loc legitim în vocabularul politic al contemporaneității 16. Comunismul, în viziunea PCF, nu putea transpus pe coordonate practice decât prin intermediul democrației pluripartidiste, liberale. Sensul leninist al democrației rămăsese doar o
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]