7,252 matches
-
Moldova a avut trei Domni eterodocși; unul a înființat episcopia romano - catolică a Siretiului, altul și-a dat silință să lățească protestantismul în Moldova, iar despre al treilea, Gaspar Vodă Grațiani, care trecuse chiar (cu învoirea papei) la confesia ortodoxă, cronicarul zice următoarele: "Acest Gaspar Vodă niciodată post nu au avut, ci, pre ascuns, în toate posturile mânca carne. Popor ce veacuri de-a rândul a luptat pentru lege, românii au identificat religia cu naționalitatea și-i socotesc străini pe toți
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
NOU APEL... "] 2264 D. C. A. Rosetti face din nou apel la mai mulți din membrii cei mai influenți ai partidului conservator în privirea cronicei iscălite Fantasio și voiește a implica responsabilitatea politică a acestor bărbați cu responsabilitatea jurnalistică a cronicarului "Timpului". Și, cu aceasta restricțiune chiar, numai ceea ce s-a spus în "Timpul" despre d-ta ori ai d-tale, a nume, clar, categoric, aceea te privește, d-le Rosetti, și ai dreptul a insista, dar ceea ce crede cineva despre
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
întîi aproape autobiografic din faza ce urmează pe cercul tipologic, în primul rînd prin poziția sa în relație cu întîmplările narate. El este localizat la periferia întîmplărilor narate și rolul său este acela al unui observator, al unui martor, biograf, cronicar, dar nu cel al eroului care se află în centrul evenimentelor. Acest rol permite, de asemenea, formele cele mai variate de participare la acțiune, inclusiv împletirea destinelor naratorului și al personajului (Overton din The Way of All Flesh și Marlow
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
nu e o știință friabilă, fiindcă studiază structura solurilor. Trebuie să iei nisipul în serios, fiindcă orice edificiu statal este construit în mod durabil pe nisip. Durabil: construit pe represiv și pe juridic. Dar pe nisipul "spiritului public". Un fin cronicar politic al secolului al XIX-lea remarca: "O mulțime de baionete sau de ghilotine nu mai poate opri opinia, așa cum o grămadă de ludovici nu poate opri guta" (Henri Beyle, supranumit Stendhal). Un talentat profesor de drept public confirmă în
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
ale operei lui produc dezamăgire, faptul acesta ar merita toată atenția și ar trebui să ne pună pe gânduri. Dar indiferența cvasitotală prin care a trecut expoziția recent închisă îmi pare a fi un trist simptom pentru conștiința culturală a cronicarilor noștri. În nici un caz Ion Sava nu a fost unul dintre acei artiști „ajunși”, supralicitați și adulați în timpul vieții, a căror glorie se destramă după moarte cu iuțeala baloanelor de săpun. El s-a impus în epoca lui prin singurul
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
croiți rău și cusuți bine. Hainele elegante pot ascunde, pe moment, nemernicia firii cuiva, dar nu la nesfârșit. De altfel, un alt proverb remarcă: „Multe sunt pe dinafară smălțuite și pe dinăuntru mânjite”. Să nu uităm apoi expresia plastică a cronicarului, cu referire la un anumit domnitor: „Pe dinafară pom Înflorit, pe dinăuntru lac Împuțit”.) „Veșmintele costisitoare sunt dovada sărăciei spiritului nostru.” (Sf. Bernard) „Toate gătelile nu fac decât să ascundă defectele: adevăratul triumf al frumuseții constă În a străluci prin
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
date și așa mai departe -, este posibil totuși să nu produceți un studiu exemplar. Dacă ajungeți să stăpâniți tehnicile nu Înseamnă că veți deveni un prestigios om de știință. Pentru a face o analogie, luați În considerare diferența Între un cronicar și un istoric: primul lucrează corect din punct de vedere tehnic, Însă, spre deosebire de al doilea, nu poate oferi noi perspective privind procesele umane sau sociale. În continuare sunt descrise cinci caracteristici generale ale unui studiu de caz exemplar; scopul acestora
Studiul de caz. Designul, colectarea și analiza datelor by Robert K. Yin () [Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
să pătrundă tainele filosofiei blagiene (Lucian Blaga - Diferențialele divine). Sunt prezente și note de călătorie, texte folclorice, dar cel mai bogat și pertinent sector e acela al criticii literare, în care se exersează, cu oarecare talent, Const. Gh. Popescu. Alți cronicari literari: Octavian Ruleanu, Lucian Bretan. După revista „Credința” sunt reproduse însemnările lui Zaharia Stancu - Scriitorul coate-goale și „Luna cărții” -, precum și notațiile lui Petru Manoliu despre Maxim Gorki. Numerele 4-5/1936 sunt dedicate memoriei lui Vasile Lucaciu, iar în numerele 4-5
AFIRMAREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285196_a_286525]
-
9 este pe cât de evidentă, pe atât de nedreaptă. În termeni apropiați, deși nu fără o câtime de dreptate, este comentată și prestația lui Caragiale la direcția Teatrului Național. De altfel, activitatea teatrală este urmărită cu atenție. În ipostază de cronicar dramatic, Ștefan Vellescu se arată avizat, iar remarcile sale, adesea critice, sunt, cele mai multe, îndreptățite. La revistă au colaborat cu versuri Scarlat Orescu și Traian Demetrescu, epigrame dau Sergiu Cujbă și Giordano (B. Goldner), în vreme ce Bonifaciu Florescu traduce un rondel de
ALBINE SI VIESPI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285226_a_286555]
-
un articol despre proza lui Mihail Sadoveanu. Revine, după terminarea facultății, la Baia Mare, unde îndeplinește mai multe funcții, între care referent și secretar literar la Teatrul Dramatic din localitate. În mai 1990 se stabilește la Cluj-Napoca, unde devine redactor - și cronicar literar - al revistei „Tribuna”. Din anul 1998 este cadru didactic al Universității „Babeș-Bolyai” la Catedra de literatură universală și comparată a Facultății de Litere. Este doctor în litere (1997), cu teza Privirea, temă și limbaj. Debutează editorial în anul 1995
ADAMEK. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285178_a_286507]
-
1991), în colaborare cu Ioana Bot, și o ediție a romanului Cunoaștere de noapte de Al. Ivasiuc. A colaborat, cu cronici literare, eseuri și alte texte de critică literară, studii de literatură comparată etc., la revistele „Tribuna”, „Familia”, „Apostrof”, „Steaua”. Cronicar literar de gust și perspicacitate, A., ca autoare de cărți, cultivă mai cu seamă eseul. Consistente, meticulos construite, eseurile ei procedează la asedierea solid organizată a unor chestiuni de teoria artei și de hermeneutică literară. Ele sunt bogate în referiri
ADAMEK. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285178_a_286507]
-
Marin Bucur). Prin efortul lui, A. se înscrie printre pionierii bibliografiei literare românești, alături de Ioan Bianu. SCRIERI: Luptele pentru naționalitate ale românilor de peste munți în 1848-1849, București, 1892; Noțiuni de istoria limbii și literaturii române, București, 1894; Ideile politice ale cronicarilor, București, 1895; Din biografiile scriitorilor români, București, 1896; Notiță despre viața și activitatea politică și literară a lui Ion Ghica, București, 1897; Manual de poetică pentru școalele românești, București, 1898; Istoria Seminarului Veniamin din Iași, București, 1904; Istoria literaturii române
ADAMESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285179_a_286508]
-
imparțiali, dar legionarii ar trebui Împușcați”. La rîndul lor, evreii din România exilați la Paris aveau de asemenea propriul lor jurnal, Cuvîntul nostru. Notre parole. Our Word, condus de I. Klein. Tot la Paris apăreau Caiete de mărturisire ortodoxă și Cronicarul condus de Ion Velicu. Deși centrată pe comunitatea evreiască din Paris, Cuvîntul nostru aborda teme politice cum ar fi situația din România, interviuri cu personalități ale exilului românesc, Constantin Vișoianu sau profesorul Virgil Veniamin, precum și dezbateri privind viitorul Gărzii de
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
, episcopul (? - 1.I.1558), cronicar. S-a format în mediul mănăstirii Neamț, sub oblăduirea unui distins cărturar, Teoctist al II-lea (sau al III-lea în numerotarea lui N. Iorga), viitor mitropolit al Moldovei. Știa limba greacă în chip desăvârșit, de vreme ce a tradus în slavonă
MACARIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287940_a_289269]
-
în limba slavonă, evenimentele scurse în Moldova de la moartea lui Ștefan cel Mare și până în 1542 - într-o primă redacție, continuată de Eftimie -, întinse apoi până în anul 1551 - în cea de-a doua versiune, dusă mai departe de Azarie. În cronicar literatura română din secolul al XVI-lea a întâlnit, în chip fericit, pe primul mare narator și în același timp un scriitor cu o veritabilă vocație de întemeietor. În textul său, împodobit cu „împletituri rituricești”, meșteșug învățat de la bizantinul Constantin
MACARIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287940_a_289269]
-
fundamental antitetice, toate niște „încercări”, numeroase, dar lovite cumva de monotonie - și avansează spre cucerirea unei glorii irevocabile. Campaniile militare (cele „transilvănene”, mai ales), cu preparative ce dau impresia că e vorba de pregătirea unei cruciade, se bucură de atenția cronicarului. La fel adversarii (inamicul etern al bunelor alcătuiri, diavolul, lipsește surprinzător), uneltitorii, conspiratorii (un oarecare Mihul, discreditat ca alogen, înșelător, diseminator de turburări, duplicitar), dușmanii istoriei - „marele împărat al turcilor”, nimeni altul decât Soliman Magnificul, care „s-a sculat urlând
MACARIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287940_a_289269]
-
pasagerele domnii ale unui Ștefan Lăcustă, în vremea căruia țara a fost bântuită de o „foamete cumplită”, sau Alexandru Cornea. Specia de „publicistică politică” practicată implică deslușit prezența portretelor. În fixarea, pentru viitorime, a trăsăturilor cutărui sau cutărui personaj pana cronicarului nu șovăie. Nu se simte nici o timorare pricinuită de responsabilitatea, imensă, a judecății formulate pentru istorie. M. îmbracă rar haina de sacerdot învestit cu puteri supreme, cum va face Miron Costin. Îi convine ipostaza de scriitor, de cărturar (inventator al
MACARIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287940_a_289269]
-
portretul mitropolitului Teoctist nu uzează de corelație, ci înmănunchează doar faptele personajului. Cu gratitudinea discipolului, M. elogiază fapta unui mare cărturar, „învățător al Moldovei” (sintagmă vest-europeană ca structură), „vrednic de cunună”. Este lauda unui cărturar făcută de alt cărturar, căci cronicarul, beneficiar al instrucției („eu, care m-am hrănit cu cuvintele lui duhovnicești ca și cu lapte și am fost învățat de dânsul cu dragoste părintească”), face din necesitatea acestei glorificări o importantă problemă de conștiință și meditează la responsabilitățile ce
MACARIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287940_a_289269]
-
referință la români în anul 1879, București, 1880; Românii în literatura străină, București, 1883; Șapte scrisori deschise cătră Majestatea Sa Carol I, regele României, București, 1888. Repere bibliografice: Pop, Conspect, II, 170-172; Lația, Cărturari, 22-24; Suciu, Lit. băn., 296-297; Lupaș, Cronicari, I, 198-202; Breazu, Studii, I, 144-146; Dicț. lit. 1900, 550-551; Victor Neumann, Vasile Maniu, pref. Paul Cornea, Timișoara, 1984; Rusu, Membrii Academiei, 316. F.F.
MANIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287983_a_289312]
-
și încărcat de un real perceput cu toate simțurile dez-mărginite, așa cum îl va caracteriza Ștefan Aug. Doinaș: „Eul liric nu cuprinde și nu explică misterul (diversitatea realului) la care participă, ci îl explorează, îl parcurge, îl transcrie, făcând operă de cronicar al unei geneze”. Volum emblematic, Carte singură (1982) organizează poemele în trei mari cicluri: Urne și nunți, Locul sâmburelui, Nunți și urne, sugerând un univers circular, închis, suficient sieși, un microcosmos autonom, oglindă a macrocosmosului, realizare a visului mallarméan al
MARCULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288008_a_289337]
-
Teatrului Național din Cernăuți (1925-1926) și demnitatea de primar al acestui oraș. Din 1940 va fi profesor la Universitatea din București, de unde va fi înlăturat, funcționând ulterior în calitate de cercetător la Institutul de Lingvistică al Academiei RSR (1952-1966). Cu vocație de cronicar al timpului său și al istoriei tulburate a Cernăuților, M. scrie cărți care se vor mărturii, precum Pe drumul idealului (1919) - cea mai apropiată de literatură, Aspecte din viața culturală a Bucovinei (1941), Bucovina în cultura neamului (1944). Este interesat
MARMELIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288042_a_289371]
-
autorității țariste instalate în Moldova în timpul unui război cu turcii (pe la 1770). Varianta românească s-a păstrat aproape integral într-o copie a lui Ștefan Țicău din 1785, sub titlul Letopisețul Țării Moldovei, asigurând astfel conservarea și transmiterea textelor marilor cronicari, iar cea rusească, într-un manuscris masiv, semnalat și descris de Gheorghe Bogaci. S-a presupus că pentru perioada 1741-1769 a folosit o scriere a lui Ioan Canta, dar în ediția din 1987 a acestei scurte istorii Aurora Ilieș demonstrează
MAZAREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288070_a_289399]
-
, (c.1550, Pogoniani, Grecia - 1624, Târgoviște), cronicar. Ca protosinghel la Patriarhia din Constantinopol, M. a avut ocazia să-și formeze o solidă cultură teologică și istorică. Între 1595 și 1600 îndeplinește misiuni religioase la Moscova și Lvov, învățând slavona, din care va și traduce. Este silit să
MATEI AL MIRELOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288064_a_289393]
-
în mediile culte românești. Viața și petrecerea cuvioasei maicii noastre Parascheva cea Nouă din Epivates este o hagiografie, având ca model opera cu același titlu a patriarhului Eftimie din Târnovo. Urmează Slujbă pentru Grigorie cel Mare Decapolitul, în prefața căreia cronicarul face o primă referință la întâmplările sângeroase din timpul domniei lui Radu Șerban. Între 1616 și 1618 compune o scriere parenetică în versuri, după modelul Învățăturilor lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie (pe care se presupune că le-a
MATEI AL MIRELOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288064_a_289393]
-
Löbel) și al lui Barbu Marian, ziarist. Eugen B. Marian este fratele său. A absolvit la București Liceul „Gh. Lazăr” (1917-1925) și Facultatea de Drept. Debutează la „Universul” (1925) și scrie la „Bilete de papagal”. A fost unul dintre primii cronicari cinematografici cu rubrică permanentă, ținută în revista „Cinema”, și a înființat în 1932 revista „Ecranul”. Este prezent după 1950 în „Gazeta literară”, „Viața românească”, „Amfiteatru”, „Colocvii”, „România literară”, „Cronica”, „Ateneu”, „Tomis”, „Lumea”, „Magazin istoric” ș.a. Între 1934 și 1944, a
MARIAN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288022_a_289351]